1,744 matches
-
apăruse. Niciodată mintea ei nu fusese supusă unei asemenea „torturi”. Avea activitate intelectuală intensă, nu glumă. „- Poate că ar fi bine să ai și ceva activitate fizică. Nu cred că va veni nimeni să-ți facă aprovizionarea frigiderului, sau a cămării cât cauți tu să dezlegi enigme.” Deschise ziarul, pe care îl cumpărase de dimineață, la pagina cu anunțuri de angajare. Majoritatea anunțurilor aveau aceeași cerință primordială: experiență în domeniu. De unde experiență? Experiența se capătă lucrând, dar dacă aceasta e una
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mânca trei mese a câte trei feluri de mâncare pe zi. „Trebuie să mănânci ca să ai energie, Kate.“ Și de la nici o reuniune a familiei nu lipsește momentul În care soacră-mea mă Înghesuie În colțul cu violete de Parma de lângă cămară și-mi sâsâie: „Richard pare slab, Katharine. Nu-i așa că Richard pare slab?“ Când Barbara spune „slab“, cuvântul devine instantaneu gras: robust, greoi, acuzator. Închid ochii și Încerc să invoc rezerve de răbdare și de bunăvoință pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mi-aduce mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voiu pune minți-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ta frunte de umăr să-mi razimi. "E demn a ta frunte să poarte corona, "Robit universul să-i fie - Madonna! "Îngăduie celui din urm-al tău sclav, "Plîngînd să-ți sărute al urmelor prav. "Și lasă-mă-n umbra cămări-ți să vin, "Frumos-îmbrăcate cu alb musselin, Iar Cupido pagiul cu palma s-ascundă "A lampei de noapte lucire de nuntă". De-asupră-și aude uscata foșnire A poalelor lungi de mătasă subțire; Prin flori îi apare, se-nclină pe gratii Duioas-arătare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fără ură, făr-amor, fără păsare. Tu? Unde te-apropii codrul se preface în grădină, Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire... Secolii coroanei tale cu regală strălucire Pot să scoată grâu din pietre și palate din ruină. Ea? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură, N-auzi nici glas de mumă, nici a preoților psalme... S-a trezit cu comedianții cum juca bătând din palme, Pe-a pierzării căi părinții o-ndreptară ș-o vândură. Ea? De-o intra în templu, sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grozave, ca mâni fără de trup, Se întindeau asupră-ți cu ele să te rup, Și pe cât de frumoasă și gingașă la port Eu te priveam atuncea c-un rece ochiu de mort. Dar m-ai învins... Pătruns-ai a inimei cămări Ș-acum lucești ca steaua fatală peste mări Pe gândurile mele... și treci așa frumoasă Ca marmura de albă, cu gene lăcrămoase, Și cum plutești n-atinge piciorul de pământ... Atârni precum atârnă nădejdile... de vânt. Mă mișc ca oceanul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o avea mereu În buzunarul de la piept și pe care În clipele sale de tandrețe, dor și aducere aminte i-o arăta vorbindu-i cu voce tremurată, spuse: Îi mamica me! Involuntar rostise vechiul „mamica me” și tot involuntar din cămara cu amintiri gri-cenușii ale unei anumite zile negre scoase la lumina percepției și trăirilor sale cea mai strălucitoare icoană și cea mai dragă lui, cea care apărea din ce În ce mai rar dinaintea sa, iubita și iubitoarea sa mămică, Viorița, care-i mângâia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
intre musafirii În casă, așa că toate ușile care dau spre terasă erau Încuiate. De fapt, oaspeții erau complet separați de gazdele lor - vreo tradiție britanică, presupun. Acum să-l urmăm pe incendiator cînd pleacă din bucătărie... Cabrera ne conduse În cămară, o cameră spațioasă care ocupa o bună parte din anexă. Un frigider, o mașină de spălat și un uscător stăteau direct pe podeaua de beton, printre bălți de apă. LÎngă o ladă pentru congelare rapidă, o gură de vizitare dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În camerele lor, unde e mai liniște. Incendiatorul Își ia sticla cu restul de benzină și eter și toarnă pe un covoraș pe care l-a pus În șemineu. Flăcările țîșnesc din chibritul sau bricheta lui. Apoi se Întoarce În cămară. În timp ce focul se dezlănțuie În casa scării, el pornește sistemul de aer condiționat... Cabrera făcu o pauză, așteptînd-o pe Paula să mă apuce de braț ca să-și calmeze tremurul și clănțănitul Paula, cît pe-aci să pice din picioare, clănțănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
femeia lui farhavită să îi ducă la Turnul Magilor. — Ce-i acolo, mamă? — Un templu... Nu era nici templu, nici turn, arăta ca un dom de piatră, pierdut între stâncile munților Bashagard. Fusese, pe rând, depozit de arme și ghețărie, cămară pentru provizii și far. Pe atunci, doar mobed-ul și familia lui aveau drept la o cheie, însă nu puteau oficia. Dar zartosht-ul păstra înăuntru, ascuns, un altar cu focul nestins, despre care știau doar câțiva. Nu te temi să faci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o anumită etapă a opoziției lor față de țar. Peste zumzetul de glasuri, o pendulă Înaltă dintr-un colț Întunecat bătea ora ca la Westminster; și dincolo de sala de ședințe erau profunzimi misterioase - magazii, o scară În spirală, un fel de cămară - unde vărul meu Iuri și cu mine ne opream, cu pistoalele trase, În drumul nostru spre Texas și unde, Într-o noapte, poliția a postat un spion gras, cu ochi urduroși, care a Îngenuncheat cu multă caznă În fața bibliotecarei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noastră de vizită cea mai autentică, nemăsluită, mai adevărată decât însuși chipul nostru văzut în oglindă. Pentru că românul percepe locul său de muncă nu ca pe un spațiu în prelungirea spațiilor sale existențiale - pat, dormitor, bucătărie, sufragerie, odaie de oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în vacanțe. Un fel de prieteni ai familiei lor, bunicii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
concluziile spre care mă îndreptam atunci, în anii ’70, când gândeam să o scriu. Socialismul, în forma în care îl trăiam și „se construia“, era el însuși o formă odioasă a foamei, a luptei flămânzilor pentru supremație, pentru pivnițe și cămări, pentru toate celelalte. Mi se păreau dușmănoase astfel de gânduri, împotriva Lumii în care trăiam, contrare ideologiei dialectice în care fusesem educat, nocivă mai ales progresului și demoralizantă pentru lupta noastră cu capitalismul al cărui sfârșit iminent era pe aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea pe toți. Moskenessoy, o modernă balenieră norvegiană de mare tonaj și Înzestrată cu trei frumoase catarge, ancoră Într-o după-amiază În căutare de broaște-țestoase cu care să-și burdușească, pentru o lungă croazieră, cămara. Își Începuse călătoria cu doi ani În urmă și avea să mai navigheze Încă un an Înainte de a se Întoarce la Bergen, cu beciurile doldora de un ulei care urma să-i facă și mai bogați pe armatorii ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
norvegianului să nu le mai ucidă, interzicînd consumul de carne de țestoasă sub amenințarea unor pedepse crunte, și le ascunse pe majoritatea celor rămase În viață Într-o peșteră mare, care În felul acesta se transformă Într-un fel de cămară de ființe vii, care aveau nevoie de foarte puțină Îngrijire și hrană, Însărcinîndu-l pe chilian să aibă grijă de ele și să le numere. Acesta trăia obsedat de ideea de a evada și Începuse să ascundă În acest scop cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mi un suflet liniștit. Și nu cer, Doamne, răzbunare Pentru acei ce-mi fac vreun răuVreau să le dăruiești iertare Și lor, și sufletului meu. Nu cer, o, Doamne, casă mare Care să aibă odăi multeCi dă-mi o singură cămară Și lucrurile cele sfinte. Nu cer nimic ce-i trecător Că nu știu ce mi-i de folosTe rog, să-mi dai credință tare Și mântuire prin Hristos. Mărturisirea Pe tanti Alexandra o cunosc toți din sat. Nu pot să spun nici
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ieșea nimeni niciodată de la ea fără ca bunica să nu-i fi dat ceva, chiar de se întâmpla să intri de două sau trei ori pe zi. Dar mai era ceva ce-mi plăcea foarte mult la ea, casa ei. În cămara unde sta ea, era o curățenie pe care nu o mai puteai vedea la nimeni. În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Avem totul în casă, trebuie să ne suflecăm doar mânecile și să ne așezăm pe treabă. Ei, de unde să-ți iau zahăr candel! În schimb, o să punem așa, de la noi, câteva bucățele de portocală glasată. Am ascuns un borcănel în cămară. Nu te supăra, Mirciulică, dar ai devenit atât de lacom! Atât de lacom! Ce spuneai tu de domnul maior Cristescu? Bineînțeles că l-aș pofti și pe el, dar n-are timp. Te asigur că e ocupat până peste urechi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
declarațiile noastre, declarațiile ălora, ce mai vrea? Se uită la ceas și Melania încercă să-l rețină politicoasă. ― Te grăbești? ― Nu pot s-o las prea mult singură pe Florence. Ei, dar văd că mi-ai băgat în plasă toată cămara! ― Mai nimic, Șerbănică, o portocală, câteva chifteluțe, budinca. Știu că voi n-ați gătit nimic azi. Ai grijă să nu verși bulionul. Ți l-am pus într-un borcan, dar trebuie să fii atent. Când ajungi acasă, dă-i o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să și-i închipuie în viața de toate zilele. Îi făceau o impresie curioasă. Mizeriile inerente existenței în comun, micile meschinării, inevitabilele incidente ― zece minute în plus la baie, un anume drept la o fereastră sau la o bucățică de cămară violat, curățenia WC-ului, eternele suspiciuni privind consumul de electricitate ― și încă altele, o mie, declanșând adevărate războaie în care protagoniștii se apără, atacă, se detestă, cu energie inepuizabilă. Plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, maiorul schiță rubrici provizorii: un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule maior. Nu... E altceva. De fapt, nu m-ați înțeles. * Dorii Matei ieși din odaie fără să facă zgomot. Lăsă ușa deschisă și ascultă un timp. Auzi glasurile înfierbîntate ale bătrânului și maiorului, mișcările locotenentului care răzbăteau surd din cămară. În camera ei, Melania Lupii povestea ceva pisicii. Cunoștea vocea monotonă care se împletea la un moment dat cu ron-ron-ul motanului. Înaintă elastic și așteptă din nou." Acum!" gândi și se precipită spre scrin. Atinse stema. O tuse uscată îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum ciocănește pereții. Pur și simplu te apucă mila. L-o fi așteptând nevasta, s-a răcit tocana, copiii ăia trebuie și ei bătuți... Aici, în casă, nu poți camufla un singur ac! Ziduri perfecte, fără o nișă, o singură cămară, coridoare trase cu rigla, șase dulapuri, câte unul de familie. ― Rămâne de văzut, oftă Cristescu, îndreptîndu-și spatele. ― Adică nu mă credeți? ― Vai de mine, eu cred absolut tot ce spuneți dumneavoastră. Totuși, vom continua cercetările. ― Sînteți invitatul meu, aveți toată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surprinde nimic din partea dumneavoastră, nici cel mai fantezist proiect, dar în privința asta lucrurile sânt limpezi. ― Dumnezeule! Melania Lupu își rotunji ochii. Am venit în vizită la verișoara mea. Ce găsiți extraordinar? Cel mult, voi înnopta aici. ― De aceea lăsați o cămară întreagă la dispoziția motanului? Nu, stimată doamnă! Aveați de gând să dispăreți împreună cu pânzele, formidabila miză a celor trei crime! Se adresa doar bătrânei părând să facă total abstracție de Vâlcu. Melania Lupu scutură din cap. ― Greșiți... Greșiți îngrozitor, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afară, Ci vino tu miercuri noapte Că dușmanii dorm pe moarte, 176 {EminescuOpVI 177} {EminescuOpVI 178} {EminescuOpVI 179} Și vino tu mâne sară Că pe Toma-l mân la moară, Dracului mai să-l omoară, Și mi-i patul în cămară. De-i pofti l-oi scoate - afară La cea umbră de cămară. Numa, bădișor frumos, Nu veni pe la fântână Că se vede urma-n tină, Nici măi p-îngă obloc Că se vede zarea-n foc, Ci vină p-îngă fereastă C-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]