2,573 matches
-
și râsul plin de viață al lui Aurel. Urletele lui disperate, pot fi și invenție și literatură și cruntă realitate. Soția lui pierzându-și privirea. Ochii ei privind ochii lui Labiș. Labiș privind În ochii morții. Moartea privind În ochii căprioarei. Căprioara trecând dinspre păduri spre dealuri fără nici o presimțire. Ce line sunt dealurile și cum se așază ele În fiecare cută din obrazul mamei tale. Ascunsă bine sub stratul de var, speli moartea pe picioare la Păușești - Măglaș. Faci lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
râsul plin de viață al lui Aurel. Urletele lui disperate, pot fi și invenție și literatură și cruntă realitate. Soția lui pierzându-și privirea. Ochii ei privind ochii lui Labiș. Labiș privind În ochii morții. Moartea privind În ochii căprioarei. Căprioara trecând dinspre păduri spre dealuri fără nici o presimțire. Ce line sunt dealurile și cum se așază ele În fiecare cută din obrazul mamei tale. Ascunsă bine sub stratul de var, speli moartea pe picioare la Păușești - Măglaș. Faci lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
îngrijesc săracii. — Ai vrea să pleci? — Da. — Și unde ți-ar plăcea să mergi? Unde vrei tu. Mama ta pleacă pe două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță, cel pe care l-a avut în călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot peretele. Este îmbrăcată cu un costum-pantalon cu guler șal, dintr-un jerseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici măcar cărțile, arunc ceva într-un geamantan și plec. Ciao. — Ciao, plec. — Unde te duci? — La Lyon, ți-am spus. — Trimite-mi o vedere. — O vedere? — Da, mi-ar face plăcere. Ciao. Elsa râde, își ia sacoșa din piele de căprioară și iese din cameră. Cine știe dacă scriitorul berlinez are sexul fleșcăit ca o beretă sau dur ca un képi? Am sărutat buricul Italiei. Era un buric zbârcit și înfundat. Acel mic nod de carne mă atrăgea spre el. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el. Manlio este brunet, îndesat, cu siguranță simpatic. Seamănă cu mama lor, cu Bambi. Venețiana cu trupul diafan de manechin și sufletul dur, de țărancă. L-a obligat să părăsească orașul și să se mute pe o moșie cu cai, căprioare, măslini, unde ea se lasă fotografiată, pentru reviste country, în fața grajdurilor, îmbrăcată ca o ciobăniță, împreună cu fiicele ei, în fuste în carouri și bluze albe de bumbac brodate. Produc ulei de măsline, îl pun în sticle de lichior și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am vrut să spun nu e că nu ești masculin, ci că Îți pot vorbi ca unui frate. Am fost nevoiți să Înghițim tot rahatul pe care ni l-au băgat pe gât poeții cu Beatricele lor, cu pământul mamă, căprioarele, tigresele, porumbițele, lebedele, toate tâmpeniile astea. Dă-mi voie să spun că firea bărbaților mi se pare mult mai complicată. Sau poate nu e deloc complicată, acest târg dezgustător. Tu Îmi oferi sex - eu Îți ofer puțină tandrețe. Sau simulacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ferată, de-a lungul unei clădiri joase de locuințe spre marea răspântie de drumuri, care se afla vizavi de han, o casă masivă de piatră cu un turn cilindric. Am lovit bulgărele de gheață cu vârful pantofului, pielea de culoarea căprioarei s-a și găurit după câteva șuturi; arăta ca o rană și avea s-o arunce pe mama într-o disperare și mai mare decât dacă mi-aș fi spart genunchiul. Pantofi de la oraș, chiar de la magazinul preferat, Bally, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gabardină de culoare deschisă, la cămașa albă o cravată de mătase de nuanță închisă, prinsă cu un ac de aur. Picioarele, pe care le ținea întinse și depărtate mult unul de celălalt, erau vârâte în pantofi maro din piele de căprioară, un model italian, iar faptul că șosetele în carouri ieșeau la iveală de sub tivul pantalonilor era un detaliu care nu-i putea scăpa lui Madame H. Aceasta stătea ca o sculptură pe marginea scaunului și inerția ei îți anula orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a pus binoclul pe jgheabul acoperișului. Din fotoliul lui nou de piele putea să renunțe la binoclu și să se întoarcă la perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
păroasă, a aruncat bastonul de malaca pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse, a aprins cu un briquet cu kerosen o modernă pipă din spumă de mare și a scos dintr-un buzunar secret un dreptunghi din piele de căprioară de culoarea muștarului, cu care a șters cât Îl țineau puterile sticlele de culoare Închisă ale bicicletei care-i călărea nasul. Vreme de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
congresu biblicilor dân salonu dă cinema Dardo Rocha. Din ușă mi-a strigat să-l aștept lunea ailantă cu cafetiera cu fluier pregătită la țanc. A mai zis că voiaju o să ție trei zile și că să am grijă dă căprioara Flora ca d-un lingou Înțolit. Ștea iel bine că parola lui iera așa, d-un pamplezir, pencă, chiar de mă ginești așa negru și mare, nu puteam fi decât dulău dă pază a lu bibilica. La o amiază când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hăt departe. Ședeam Întins pă dușamea; mâinile Îmi mergea În doru lelii, răsucind foița unei fumigene. Ieram dus și făceam ochii roată dă moară. Atunci am lămurit, În balansoaru dă răchită, dă să tot legăna ușor, ce-o spăimise pă căprioară de mierlise. O să să spuie că io-s nesimțit, da n-am avut Încotro și m-am râs chiombindu-mă la chestia aia simplă care dă la ea mi se trăgea desperarea. Mai Întâi și mai Întâi, dă-ți un brânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
papion) expresia „nimeni nu este de neînlocuit”. Și deși nu era vorba de fotbaliști, mare cutremurare s-a produs În sufletu-mi delicat, fiindcă acesta a fost exact principiul central al comunismului, miezul lui de foc, de Labiș, de moartea căprioarei, exprimat concret și pe lagăre, dacă nimeni nu-i de neînlocuit atunci indivizii sînt la fel, a se citi interșanjabili, de unde rezultă că nu contează, ceea ce contează cu adevărat fiind masele, Înainte lucrau În fabrici și uzine, astăzi e suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un fir epic prea lung, desfaci o replică, strîngi un șurub, apoi Încă unul, așezi o virgulă, cu penseta, presezi Îndelung o propoziție care se tot ridică, ștergi o alta c-o cîrpă specială pentru verbe prăfuite din piele de căprioară, ungi cu ulei pentru mașini de cusut un lagăr ruginit pe care s-a-nțepenit un personaj secundar, tragi cu cleștele o descriere, smulgi un pom, desparți cu ferăstrăul o enumerare, În trei, renunțînd la un termen, pe urmă la toți, regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
evoluat foarte relativ. Akira Kurosawa: „SÎnt regizor... asta-i tot. Mă cunosc pe mine Însumi destul de bine ca să știu că dacă mi-aș pierde pasiunea pentru film, aș fi pierdut eu Însumi. Filmul este tot ce sînt eu”. Acum, Încercați, căprioarele mele, să găsiți azi un regizor, oricare, de oriunde, căruia i s-ar potrivi ca o mînușă de spadasin o asemenea mărturisire. Foarte dificil, confirmă și Buñuel: „În mîinile unui spirit liber, filmul este o ramă minunată și periculoasă. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
blănii Îi simte ceafa. Ea se Încruntă, apoi freamătă”. Noi fierbem. O facem degeaba, deoarece cîteva rînduri mai jos naratorul (Petrică?) uită complet de blana deasă și-o ia razna În chip astronautic: „Pielea ei fină ca un bot de căprioară... Ah, Lacar, oare tu ai inimă?” Are Charlotte Rampling, despre care vom vorbi mai departe, și chiar i se scoate. Pentru că și SF, și cu blană și cu piele fină și cu Petrică și fără inimă, romanul deconcertează, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a intensificat. Mirii fug unul de altul În ziua logodnei.” Păi cum să nu-ți vină să te spînzuri? Mai ales că urmează o constatare pe teren, de mare interes pentru vînători și alți iubitori de animale. „Căpriorii și căprioarele nu mai au chef să se Întîlnească.” Uite-ai dracului! În urma căpriorilor vine tropotind poezia Clopotul Reîntregirii. Ce mi-a plăcut mie din această poezie a fost fenomenul Întîlnirii În timp ce bate clopotu’ de te scrîntește, dintre Mihai Viteazul, Burebista, săracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu ciocănele, loc de veci cimitir Sărindar, rochie de mireasă lungă, indometacin supozitoare, răcitor, portbebe cangur (600 de lei), incubator electric italian, 120 de ouă, pisici mici, jucărie japoneză cu baterii, elefant bătînd toba, diafragmă stare foarte bună, aragaz, bibelou căprioară, deodorant feminin. În Națiunea, președintele Vetrei, profesorul Zeno Opriș, spune: „capul plecat sabia nu-l taie” (ba cum să nu). „Ceea ce-nseamnă” mai zice „că e preferabil un măgar viu, unui leu mort și nărăvaș”. Proverb. Noi sîntem măgari, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-l cunoască Rodica Dumitrescu și, prin ea, ceilalți: amuzat de orice noutate, pregătit s-o încerce înaintea celorlalți, cu câteva ticuri verbale la modă, umblând mereu cu capul gol și plăcându-i să poarte o haină din piele de căprioară sau pulovăre maronii și să joace tenis într-o vreme în care încă nu era întreg orașul înnebunit după acest sport. Cam atunci îl întâlnise Rodica Dumitrescu. Și de unde până atunci îi povestise lui Andrei fără să se întrerupă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt pițigoi Zi ploioasă - pe lespedea de piatră mâțișori de nuc Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Pisoiul agață ghemul bunicii - flori pretutindeni 6Mijloc de mai - pianista ascultă sunetul ploii Iaz în pădure - puiul de căprioară surprins de-o broască Mama și fiul ei sub teiul înflorit - liniștea serii Leagăn de copil atârnat de un ram de tei - mireasmă de flori Ultimul vals cântat sub teii-nfloriți - chitara în cui Teiul bătrân - pe singura creanga vie
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
de lângă pat. Își aprinde țigara cu bricheta, apoi privește spre fata care, așa cum stă, într-un dulce abandon al epuizării, pare replica vie a celebrei Maja desnuda a lui Goya. Întreaga ei făptură îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese prima dată la vila ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași leneși către mica încăpere a băii să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
degajat de traficul zilei, dar camuflajul îl face foarte întunecos. Din când în când trec pe lângă sate mici și neluminate, mai mult bănuite în beznă după lătrăturile câinilor. Lumina palidă a farurilor de camuflaj surprinde uneori siluetele vagi ale unor căprioare, grăbite să dispară în desișul gros, ocrotitor, al pădurii. Smaranda privește mâinile lui Marius, comod așezate pe volan. Fine, cu degete lungi, subțiri, mult mai potrivite să stea pe marginea filelor unei cărți, sau să mângâie agile clapele unui pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci cînd n-a mai rămas nimic? S-aude vîntul pustiitor din Întinsul stepei lui Gogol, se aud serile de la Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
marchează intens memoria auditivă și afectivă a auditoriului. Recitalul celor doi artiști consacrați, soprana Bianca Manoleanu și pianistul Remus Manoleanu, uimește prin inteligența construirii întregii lucrări, prin preocuparea conturării unei viziuni de ansamblu, sintetice și încărcate de rafinament. Lucrarea Moartea căprioarei, op. 27 (1966) este o baladă pentru orchestră de coarde, clarinet, pian, percuție și bariton solo, versuri de Nicolae Labiș, după o selecție poetică realizată de către compozitoare. Amprenta textului asupra muzicii va împrumuta lucrării un anumit tip de încărcătură
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
Apicultorilor; Rovinița Mare (p). VINERI: Timișoara (fără întreruperi programate ), Giroc - străzile Muncitorilor, Gloria, Dunărea, Bârzava, Apicultorilor; Bobda (p), Otelec (p). Citiri de regularizare în județul Timiș în perioada 27-31 martie Timișoara. Casieria din str. Ștefan cel Mare: străzile Vasile Cârlova, Căprioarei, Intrarea Românilor, Coloniei, I.L. Caragiale, Academician M. Corneliu, Abrud, Linția, Nistrului, Lunei; casieria din str. Gheorghe Lazăr: străzile Eftimie Murgu, Zorile, Banu Mărăcine, Dunărea, Călimănești, Mircea cel Bătrân; casieria din Bd. Iuliu Maniu: străzile Slavici, Andreescu, Polona, Agronomiei; casieria din
Agenda2006-12-06-1-util ptr dumneavoastra () [Corola-journal/Journalistic/284891_a_286220]