6,191 matches
-
sulițe cum o tot auzeam pe mama că zice când o întrebai cât este ora și a început să dogorească. Fiind prea cald acum după frigul de dimineață, am luat un sac gol și l-am întins lângă cățelușă sub căruță unde m-am cuibărit și eu. La un moment dat am adormit. M-a trezit tata care mă invita la masă. În afara pâinii și a bucății de brânză de oaie din traistă, s-a dus și a cumpărat și zece
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
zece mici de la un grătar, plus o halbă cu bere pentru el și o cană cu bragă pentru mine. Gândeam eu că dacă tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau mai mult de jumătate dintre saci vânduți. Cum am fost martor la discuția dintre părinți cu o noapte în urmă, am îngăimat și eu o întrebare nevinovată: - Ai vândut bine tăticule? - Cât să-i plătim lui Beleaua am luat
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
găsesc pe mă-ta moartă de inimă când o vedea că nici tu și nici cățeaua nu sunteți acasă. Sper să bănuiască că ai plecat după mine. - Nu mă rătăcesc tăticule că se vede " Zidul morții" și știu unde este căruța noastră. - Bine, ia un leu și ai grijă ce faci, poate cazi din el. - Nu cad că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de nu, pun joarda pe curul tău de nu te mai scapă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
pe care scria: “Copii sub 7ani însoțiți de părinți - intrarea gratuită”. - Nene, mă iei și pe mine? - Dar cu cine ești măi prichiciule aici? mă luă el la întrebări pe un ton mai rățoit. - Cu tata dar a rămas la căruță. - Păi nu ai mai mult de 7ani? mă descusu el înainte. - Nu, sunt doar clasa întâi. Nu vedeți că sunt mărunt? minții eu cu seninătate, cu toate că eram clasa a treia. Eram foarte mic de statură pentru vârsta aceea. - Bine dar
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una după ceafă că nu l-am ascultat dar ce mai conta? Am văzut zidul morții și aveam ce să povestesc prietenilor
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
zidul morții și aveam ce să povestesc prietenilor mei de joacă. Tata terminase de vândut sacii cu cereale, cumpărase vreo doi-trei bolovani mari de sare pentru oi și vaci și alte cumpărături necesare în casă după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam să-mi văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam să-mi văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai întors. Seara târziu am ajuns și noi acasă. Când
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam să-mi văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai întors. Seara târziu am ajuns și noi acasă. Când m-a văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam să-mi văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai întors. Seara târziu am ajuns și noi acasă. Când m-a văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
moș Costache Păduraru, vecinul nostru, m-a facut atent, cu o anume precipitare: „Măi Gheorghiță, uite-l pe Sadoveanu. Ține-l minte, că-i om mare...A scris cartea „Baltagul”, cu oameni de prin părțile noastre”. Eram atunci cuibărit în căruța noastră, trasă de iapa Florica și mânată cu blândețe de tata. În față era moș Costache cu atelajul lui, pereche cu al nostru. Cele două care, pregătite să aducă lemne de foc de prin pădurile Pipirigului, dezgolite de coșuri, erau
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
moliciune în corp, după care n-am mai știut de mine o vreme. Când m-am trezit din neștire, în jurul meu era larmă mare. Ostașii luptau în încercuire, căutând o ieșire. M-am târât vreo două sute de metri până la o căruță cu coviltir. Era un artilerist care acum culegea în atelajul lui răniții. O durat o zi până am ajuns la ambulanță, la Gromki. Aveam cizmele umplute cu sângele scurs din trup. Glonțul îmi intrase prin spate și-mi ieșise prin
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
Acasa > Versuri > Farmec > GERMINAȚIA DE SUB ZĂPADĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Germinația de sub zăpadă Alunecă sănile pe vise de zăpadă- Sub ea căruțele germinează trudă, Copii mai vin uneori să vadă În sat câte-o bătrână rudă. Umbrele bunicilor privesc peste gard Cum trec nepoții în iureș pe cale, În zborul lor clipele ard Etapele în graba de a ajunge la vale. Timpul ascultă
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
în propria ta minte“, fiindcă ea nu le dorește. “ Oare nu știi, omule, că din prima zi și până în ultima tu alergi mereu,“ până în ore târzii, “mereu ? Îți transporți sufletul spre limanul Împărăției lui Dumnezeu “ pentru banul hranei tale,”în căruța trupului tău “. Fiindcă după moarte nu ne ducem în hău! Le mai spunea Părintele”Credința ne fortifică voința “. Și să ne aducem aminte în privința Că”ne-am botazat în Hristos, în Hristos ne-am și îmbrăcat “cu folos. Nu trebuie
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
înscrie nimeni la program în acea zi! Când nevoit, Pastorul a făcut o a doua chemare, eu am scris repede un bilețel și l-am trimis din mână în mână spre el. Ștefan, văzându-mă, mă și luă repede în căruță: ─Da ce Tomiță, ...chiar ai de gând să „reciți” și tu o poezie, ...de-a ta? Păi nu vezi că nu vrea nimeni să se înscrie azi? Și cum ai de gând să o spui: recitând ...pe-di-na-fa-ră, sau ...citind-o
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
Articolele Autorului În veacul meu de sărăcie Cobor adâncurile de peșteri Cu filigranul meu la meșteri Ca-n propria biografie. Pledează versuri în instanță Între rigoare și asceză Și-n fiecare paranteză Veghează-acunsă o balanță. Argint și aur în retortă, Căruțe cu țigani, pe rând, Prin noaptea lumii trec cântând Cu Ursa mare în escortă. Imperiul meu de alchimie Supus la creșteri și descreșteri; Un filigran cu care meșteri Dau zor într-o tipografie. Referință Bibliografică: Filigran / Ion Untaru : Confluențe Literare
FILIGRAN de ION UNTARU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350926_a_352255]
-
s-au structurat într-o echipă, s-au compactizat și s-au organizat foarte bine de a construi biserică noastră numai într-un an. Doamna: Este greu de zis, numai la câte ar presupune asta: cărau pietrele de la cariera cu căruțele, căruțe solide dar ști probabil ce grele erau acele pietre imense; la cariera se făcea o finisare pentru a nu se căra surplusuri, apoi altă lângă așa-zisa temelie a bisericii pentru finalizarea finisării; apoi au făcut tot felul de
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
au structurat într-o echipă, s-au compactizat și s-au organizat foarte bine de a construi biserică noastră numai într-un an. Doamna: Este greu de zis, numai la câte ar presupune asta: cărau pietrele de la cariera cu căruțele, căruțe solide dar ști probabil ce grele erau acele pietre imense; la cariera se făcea o finisare pentru a nu se căra surplusuri, apoi altă lângă așa-zisa temelie a bisericii pentru finalizarea finisării; apoi au făcut tot felul de schele
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
rămăseseră goale. Unor familii ce nu au mai suportat aici au zis să meargă acolo în acele case. De unde? rușii i-au urmărit și au început să-și bată joc de ei, taindu-le hainele și ce mai aveau prin căruțe. Mai aveau oameni plăpumi din alea de gâște (nemții creșteau multe gâște) și aia le ciruiau cu baionetele lor și râdeau când vedeau cum fulgii zburau luați de vânt... cum mai puteau să meargă să stea acolo în frig? Acel
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
erau. Cine locuia acolo în apropiere, auzeau noaptea focuri de armă de nici nu puteau să doarmă, de multe ori nu stiiau ce se întâmplă... iar, cum nemții rămași în sat, gospodării adică se trezeau dis-de-dimineață, unii dintre ei vedeau căruțele cum se întorceau goale la primele ore ale zilei, dar cum erau mânjite de sânge; oare unde îi duceau? Doamne, când îmi amintesc acum...omorau cu sutele, miile din bieții flăcăi frumoși! Iar omu asta, român fiind, păzea acolo la
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
satul vecin și l-au salvat pe bunicul. Până târziu, peste ani și ani, groapa a rămas mărturie a ceea ce putea să se întâmple... Firul poveștii continuă cu perioada liceului, absolvit la Beiuș, unde vedeai oamenii mergând la plug cu căruța, iar duminica erau îmbrăcați impecabil, ca niște domni adevărați de oraș, un oraș cu o istorie culturală bogată, care a pus o bază solidă în educația adolescentului cu gânduri și aspirații înalte pentru viitor. Legat tot de orașul ardelenesc este
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351457_a_352786]
-
spovedesc! Dar, nu am timp, mă grăbesc! După o pauză. ). Să adaugi pe hrisovul de ctitorie voința mea, Monăstirea sp fie numită COZIA! TABLOUL II Scena 1. POVESTITORUL Mircea cel Bătrân moare la Curtea de Argeș.E adus cu un cortegiu de căruțe la Mănăstirea Cozia. Sute de oameni cu lumânări în mâini înconjoară carul mortual.( Se aud clopotele mănăstirii care predomină toată atmosfera. ). În primele rânduri, după starețul Sofronie, corul de călugări și de copii cântă un cântec de jale. Din depărtare
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]
-
ne bate la fereastră . Astăzi, timpul e mai bun, Că la toți copiii Țării Vine, darnic, Moș Crăciun Cu de toate-n pragul serii . Pentru El nu mai contează Renii de la săniuță, Tramvaiul sau și mai brează Își găsește o căruță . Îl cauți cu telefonul Și nu prinzi nici un semnal . El umblă cu avionul, Că o dată vine-n an . Și copiii au pretenții : Jucării teleghidate ... Și-alte ultime invenții ... Unele chiar mai ciudate ! Ori ce-ar fi și ori ce-om
MOŞ CRĂCIUN SAU MOŞ GERILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351586_a_352915]
-
pământ și din moloz ieșau nori de praf prin razele soarelui. Se auzi un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-a terminat bombardamentul pe ziua aceea. Apoi forfota de dinainte, în sens invers, căruțe, mașini , trăsuri, tramvaie se înghesuiau printre dărâmături să-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
și, în genere, despre imaginea satului oltenesc anistoric. Obiceiurile și tradițiile, devin în ochii copilului, martor,( în povestirea “Paparudă “), un univers privit din ograda părintească sau de pe margine uliței satului. Dacă la Marin Sorescu satul este privit cu nostalgie din căruța ce-l duce spre oraș, la Florian Văideianu, satul este văzut din ogradă, sugerând statornicirea. Psihologică prin efectul produs, în povestirea “Mutu “, comparat cu un apostol, analiza are metodă și o percepție sistematică, organizată ca în povestirea “La Moara “ lui
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]