2,531 matches
-
locuri avea de vizitat. A coborât cu ei la gara Tokyo. — După ce vezi clădirile ministerelor, du-te la Turnul Tokyo. Să știi că e mai mare ca Turnul Eiffel. — Zău? Mai mare ca Turnul Eiffel? Gaston a dispărut în mulțime, căscând gura curios la tot ce-l înconjura. — Uită-te numai la el, remarcă Takamori. O să se descurce și singur prin Tokyo. Nu-i prost deloc. Chiar se descurcă? — Bineînțeles. Dar când Takamori și Tomoe au ajuns seara acasă și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în spatele lui. Întorcându-se, l-a văzut pe Endō, îmbrăcat în pantaloni și cămașă albă. — Străine... — Da. Gaston, care tocmai se apleca pentru a auzi mai bine cuvintele femeii, s-a îndreptat consternat. — Ce s-a întâmplat? întrebă Endō blând, căscând somnoros. Nu la toaletă mergeai? — Da... toaletă. — Atunci dă-i drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
boală. — Nu te holba la el, Umezaki! porunci Endō în șoaptă. Nu închide radioul! Umezaki a făcut ce i s-a spus. Se prefăcea că citește ziarul și ascultă jazz la radio. Endō stătea cu un cot rezemat de geam, căscând și simulând plictiseala. Valul de lume se scurgea în ambele direcții pe Ginza. Gaston nu avea de unde să știe care era ținta lui Endō. — S-a oprit! Gaston zări un japonez chel deschizând ușa cafenelei din fața lor. Era scund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
te măriți? Adică, gîndește-te și tu, acum Dan pare bărbatul ideal, dar așteaptă vreo cîteva luni și-o să Înceapă să se scobească În nas și să se șteargă pe perne. Dar face asta deja, spun eu cu inocență, În timp ce Sally cască ochii cît cepele. Doamne, Sally, o lovesc eu În joacă. Ești așa de credulă. Mă rog, sînt de acord cu Fran. Tu chiar le dai papucii imediat ce fac ceva ce nu-ți place. — Doar pentru că v-ați pricopsit amîndouă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gros și-ntunecat, dar nu ningea. Am străbătut acea lume în alb și negru, încremenită-n ger, tăcută, până ce am ajuns la poarta templului. Era închisă. Fără să cobor de pe cal, m-am aplecat și am împins-o. S-a căscat în întuneric. Un țăran înțepenit de frig, locuitor într-una dintre cele câteva colibe din apropiere, ne-a spus că, dacă-l căutam pe călugăr, îl găseam la o femeie pe nume Muzia, prostituata locului. Uluiți și nemaiștiind ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dragostea voastră și ajutați-o să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu n-o să fac decât ceea ce-mi stă-n putință ca să-i alin durerea trupului, îți făgăduiesc. Dar stați de veghe, căci ușa spre dincolo se va căsca subit și fără să dea semne. Eu și Rotari am ajuns la o înțelegere, și unul dintre noi stătea mereu la căpătâiul Gailei. Rotari l-a obligat pe Amos să locuiască la palat, unde trei copiști îi așterneau pe pergament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În pat femei vulgare - și asta chiar dacă n-ar fi trebuit, Maja o aflase. Probabil că o dusese În patul lui și pe nevasta agentului Buonocore. — Nu ai răspuns la invitație, nu Îl trimiți? o Întrebă Camilla pe blondă. Emma căscă ochii surprinsă. — Să-l trimit unde? — La Palazzo Lancillotti, În via dei Coronari. La petrecere. — Ce petrecere? Întrebă Emma. — Petrecerea mea, explică fetița cu un surâs senin de zână bună. — Am trimis invitațiile acum două săptămâni, am scris RSVP, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din mansardă, În timp ce Mabuse Îi lingea și-i sâcâia cu limba lui aspră, după un schimb serios de opinii asupra sistemelor majore (decadența concepției occidentale, tragismul globalizării), Maja găsise curajul de a-i mărturisi că uneori În viața ei se cască o prăpastie, un vârtej, și atunci avea impresia că era o creatură inconsistentă, gelatinoasă, fără formă - ca o meduză În voia curentului. Și Aris, În loc să fie dezamăgit descoperind astfel de nemulțumiri În femeia care pentru el reprezenta esența consistenței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nou Sarah. Îmi placi Într-adevăr, Antonio. Nu mă duc după primul care apare, chiar dacă asta ai crezut. — Am Încercat să-i tai gâtul soției mele, spuse Antonio așezându-i valiza În portbagajul situat deasupra scaunelor. Fata Îl privi uimită - căscând ochii ei mari și albaștri. Trebuia s-o spun cuiva, se scuză Antonio, altfel Înnebunesc. — Nu cred, spuse Sarah. Tu ești atât de bun. — Ce te face să crezi asta? râse Antonio amar. — Te cunosc, spuse ea. Eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
hainele acoperite de mărgele. Cutreierase câtva timp, poate un ceas bun, pe lângă prăvăliile ce vindeau pânzeturi, mărgele, păpuși, coșuri de toate mărimile, mâncare caldă, care împrăștia peste tot un miros necruțător de friptură usturoiată. Și probabil că ar mai fi căscat gura cel puțin încă un ceas, dacă nu i-ar fi ieșit în cale ciungul. Era un om ciudat, cu pielea subțire, aproape transparentă. Îi lipsea o mână, iar pe celălalt umăr îi crescuse o palmă mică, în care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cântecul și dansurile hula ale frumoaselor fete. S-a dus în camera de zi unde se servea micul dejun și a văzut-o pe doamna Mary care citea ziarul și bea o cafea. Când l-a văzut pe Sherlock care căsca o gura imensă și era pe jumătate treaz, i-a zis: Se vede că nu ești obișnuit să te scoli atât de devreme. Uite, aici e micul tău dejun. Mulțumesc! Mary, adică pot să-ți spun Mary? Da, de ce nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poate spune cum e când îți vezi primul copil. I-am studiat fața, degetele, pliurile de la picioarele lui micuțe și parcă fără oase, spiralele urechiușelor, sfârcurile micuțe de pe piept. Mi-am ținut respirația când a oftat, am râs când a căscat, m-am minunat când m-a strâns de deget. Nu mi-am mai putut lua ochii de la el. Ar trebui să existe un cântec pe care femeile să-l cânte în acest moment sau o rugăciune pe care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și răzbunare, l-a trimis pe Stick la închisoare. În acel punct, mi-am pierdut interesul pentru povestea lui Shery, care părea că nu se mai termină. Voiam să dorm, dar femeia nu putea fi oprită, nu înțelegea aluzia când căscam și nici chiar când închideam ochii. - Închisoarea din Teba nu e ceva de care să râzi, a continuat ea cu un aer sumbru. O groapă hidoasă unde bărbații mor uciși, dar și de disperare sau febră. O groapă plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi se făcuse scârbă de dulce, dar muncitorul a scuturat punga, ba poți, a spus, cum să nu poți, apoi a scos din pungă o caramea, mi-a întins-o ținând-o cu două degete și mi-a spus să casc gura, mâna-i era foarte mare, degetele pătate de ulei, am vrut să mă-ntorc și s-o iau la fugă, dar atunci am simțit că, din spate, cineva mă ia de umăr, era celălalt muncitor, nici nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putere, l-am auzit spunându-mi să stau locului, că mă face zob, și să-mi deschid imediat gura, cu o mână mă ținea de ceafă, am simțit cum îmi apucă maxilarul între degetul mare și arătător, forțându-mă să casc gura, scuturam din cap, încercând să-l mușc, dar mă strângea prea tare, apoi am auzit cum unul din muncitori îi strigă, nu așa, Traiane, ține-l de nas, și atunci am și simțit că mă înăbuș, am închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat de pe tabla de șah piesele, care s-au împrăștiat prin cameră, apoi și-a dat capul pe spate, și-a căscat gura și a început să râdă, în timp ce nori de fum îi ieșeau pe gură și pe nas, iar eu m-am ridicat atât de brusc încât mi-am răsturnat scaunul, fără să fi scăpat regele alb din mână, mașinăria continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dreptate și am pornit-o, ne-am târât pe lângă rândurile de scaune, pe podeaua cu miros de motorină, prin spatele directorului, până în față, ajungând sub ecran, cam pe la mijlocul acestuia, apoi Feri s-a vârât în gura de aerisire care se căsca între podea și ecran și mi-a șuierat să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu făcea alta decât să se holbeze ca la circ, și am strigat la ei, să sară în ajutorul tatei, să nu-i lase să-l ia de-acolo, dar nimeni nu s-a mișcat din loc, stăteau doar și căscau ochii, și atunci secretarul tovarășului Bherekméri s-a răstit la mine să-mi țin gura și să nu mișc în front, la care eu m-am întors și am pornit spre ușa mascată, iar secretarul tovarășului Bherekméri a strigat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
distrus scrisoarea pe care Loïc o lăsase pentru sora lui. O văzu că Înalță ochii În tavan și continuă: - Și dacă te Înșeli? Dacă, din cauza tăcerii, fiica dumitale ar fi următoarea victimă a ucigașului? Drept orice reacție, Yvonne Începu să caște. Ușa se Întredeschise chiar atunci, iar Frank Caradec le adresă un semn discret. Îl urmară În biroul lui și, uluiți, aflară că raportul de anchetă asupra necunoscutei din Molène dispăruse din arhivele centrale. - Există cu siguranță pe undeva textul salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șifonat. S-a despărțit de prietena lui. S-au certat nasol toată noaptea și ea a plecat pentru totdeauna... Nu, a emigrat în Noua Zeelandă... — Am lucrat toată noaptea, zice cu o grimasă. Să-l ia naiba pe Ketterman. E inuman. Cască larg, arătându-și dinții albi și perfecți pe care și i-a aranjat când era la Facultatea de Drept de la Harvard. Zice că n-a fost alegerea lui. Se pare că nu poți absolvi dacă n-ai trecut pe la chirurgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vreau ! protestează Eddie. Doctorul i-a prescris un regim strict. Trish trage furioasă din țigară. Și deja a mâncat un castron cu cereale de dimineață ! — Mi-era foame ! se apără Eddie. Și tu ai mâncat o brioșă cu ciocolată ! Trish cască ochii, de parcă ar fi lovit-o cu leuca. Pe obraji îi apar pete mici, roșii. Câteva clipe, pare incapabilă să mai zică ceva. Vom bea câte o ceașcă de cafea, Samantha, mă anunță într-un final cu un glas demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încurajator. — Păi... o să plec acum, murmur, cu capul plecat. — Nu te grăbi așa, spune Trish, sorbindu-și ceaiul încântată. Mmm. Dacă tot ești aici, hai să vorbim un pic ! Să vedem cum stăm. — Ăă... bine. Cămașa de noapte i se cască și-i văd începutul sfârcului. Îmi feresc repede privirea și mă trezesc uitându-mă în ochii bărbosului contorsionat din Bucuria sexului. Fără să vreau, mi-i închipui automat pe Trish și pe Eddie în exact aceeași poziție. Nu. Încetează. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi fost bipolară tot timpul ăsta și eu n-am observat ? Asta ar explica foarte multe. — Doamnă Geiger, spun ușor neliniștită, nu vreți să vă așezați puțin ? — Nu, mulțumesc ! spune tăios. Vorbesc la telefon cu Lady Edgerly. Simt că se cască pământul sub mine. Freya e la telefon ? — Lady Edgerly... Trish ridică telefonul la ureche. Aveți dreptate, e mult prea modestă. Ridică privirea. Lady Edgerly dorește să vorbească puțin cu tine. Îmi întinde telefonul și, ca în transă, îl duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]