2,267 matches
-
76 care traversează teritoriul situat în nord - vestul satului este un drum nemodernizat în ultimul timp s-au executat lucrări de reprofilare și balastare. În viitor se prevede modernizarea drumului de legătură DC 78 - DC 76 inclusiv a derivației spre cătunul „Fața Pietrii”. Drumurile de acces în intravilan sunt în totalitate de pământ ele au fost reprofilate între anii 1994-1995, în paralel cu execuția rețelelor electrice. Se face simțită lipsa podețelor în porțiunile unde acestea intersectează cursurile păraielor și torenților, de-
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
la abonați se face prin rețea aeriană pe stâlpi de beton. Alimentarea cu apă potabilă se face în prezent exclusiv din fântâni sau de la izvoarele bogate existente în perimetrul localității. Pentru viitor propunem organizarea unor rețele locale de alimentare în cătunele Răchiteu, Dealul Frumos, Fața Pietrii, Poiene, Școala - vechea tabăra de copii, zona magazinului forestier și în zona Cheilor Mănăstirii. În prezent în localitate nu există nici un post telefonic, este prevăzută pentru viitor racordarea satului la rețeaua națională de telecomunicații prin
Fața Pietrii, Alba () [Corola-website/Science/300239_a_301568]
-
cale ferată a Mocăniței (în prezent inactiva). Solomonar, solomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românești. Stăpâni ai vanturilor și călători prin nori, solomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales in stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice. Ei se trag din vechii preoți asceți traco-geti - kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
de ploie și balaurii lor. În peștera sunt lacuri imense și când balaurii se scalda, apa da peste marginea lacurilor și inudă totul în aval. În realitate, în poljia Vânătare, aflată peste munte, o ploie torențiala de vară nevăzuta din cătunul de Sub Piatră, căra crengi și căpițe cu care înfunda Ponorul de la Vânătări. În această pâlnie se pot aduna cantități enorme de apă, care reușesc într-un sfârșit să spargă dopul format și să inunde peșteră și răul Huda lui Papara
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
clasele I-IV și grădiniță. Numele școlii din Sălciua de Sus se leagă de o mare personalitate a satului: Simion Pântea. Simion Pântea a trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea; a locuit în cătunul Păntești - Sălciua de Sus. Sursele bibliografice îl arată că : „țăran mai răsărit”, „cantor de biserică”, „copist de manuscrise”, „jude al satului”. Simion Pântea devine una dintre personalitățile satului o dată cu finanțarea tipăririi la Sibiu a cărții "Alexandria", în anul 1794. A
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
disponibilizați, au primit ajutoare de la stat, cei mai mulți dintre ei s-au pensionat. De-a lungul timpului, satul, având la bază familia, s-a dezvoltat pe cei doi versanți ai văii, înspre fundul ei, între păraie împădurite constituindu-se cele câteva cătune: Borăști, Curășăști, Jăcești, Bârzogănești, Bârstăneși, Codrești, Găndrești, Băcești, Popicești, Bologești. Geografia locului și așezarea familiilor din respectivele cătune au fost cândva versificate: "Ciurcu, Cureș, Vagon, Jac, Imbrea, Budulău, Nonic, Hup, Cocoș, Dămian, Șilip". De obicei familia își construia casa în funcție de
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
la bază familia, s-a dezvoltat pe cei doi versanți ai văii, înspre fundul ei, între păraie împădurite constituindu-se cele câteva cătune: Borăști, Curășăști, Jăcești, Bârzogănești, Bârstăneși, Codrești, Găndrești, Băcești, Popicești, Bologești. Geografia locului și așezarea familiilor din respectivele cătune au fost cândva versificate: "Ciurcu, Cureș, Vagon, Jac, Imbrea, Budulău, Nonic, Hup, Cocoș, Dămian, Șilip". De obicei familia își construia casa în funcție de suprafața de teren ce-o avea, care era bine să fie cât mai mare pentru nevoile unei economii
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
Aspra este un sat în comuna Vima Mică din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1954, cătun al satului Dealul Corbului. Etimologia numelui localității: din numele topic Aspru, Aspră (< adj. aspru, aspră, având sensul general de „cu suprafață zgrunțuroasă” < lat. asper) ca determinant al unui substantiv (de genul vale, luncă etc.) care a devenit subînțeles, iar adjectivul
Aspra, Maramureș () [Corola-website/Science/301563_a_302892]
-
muntos și abrupt, acoperit în majoritate de păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan Suciu), prima atestare datează din 1913 (Petrovabisztra). De-a lungul istoriei Bistra
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
Podeni (reședința). Centrul de comună (satul Podeni) este străbătut de răul Bahna care își are izvoarele în amonte de Podeni. Cele două sate apartinatoare, Gornenți și Malarișca se găsesc pe partea dinspre podișul Mehedinți, dar în compunerea comunei există cîteva cătune mărișoare pe dealurile care mărginesc malul drept al râului Bahna (către orașul Băile Herculane din județul Caras Severin). E vorba despre Sarafinești, Bolovanul și Satu din Mijloc. În sat cea mai mare sărbătoare este Sfanțul Ilie (20 iulie). Mai multe
Comuna Podeni, Mehedinți () [Corola-website/Science/301611_a_302940]
-
ce în opinia cronicarului Kadar Joszef, în „Monografia comitatului Solnok-Dăbâca”, ar constitui un indiciu al situări în acea zonă a fostei vetre a satului. Dar și bătrânii satului (Rus Ionuc a lui Irimie) spun că la Văceni a fost un cătun și chiar biserică. Acolo s-au zidit primele case când locul se numea "Valea Vacii. "Și istoricul David Prodan menționează Valea Vacii (Tehen Pataka după izvoare maghiare), drept localitatea dispărută. Această a avut loc, probabil, pe vremea Împărătesei Maria Tereza
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
ca vecini: la vest, Vima Mică, centrul de comună (la circa 2,5 km); la sud, pește culmea Brezei se află satul Coreieni (comună Coreieni), iar la sud-est, Vălenii Lăpușului. Că o excepție a ținutului, la est se situează un cătun de țigani, vreo 20 bordeie, cu o civilizație primitivă - " Ponorâta. "La nord-est de-o parte și de alta a râului Lăpuș, se află satul Razoare, fost centru de comună pe vremea regiunilor. La nord peste râul Lăpuș, dincolo de pădurea "Podul
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
așa cum se poate observa din consultarea Chestionarului întocmit pe acest an. Actualmente comună cuprinde un numar de 15 sate care au fost grupate, de-a lungul vremii, în comune diferite. La început satul Bala de Jos a format comună împreună cu cătunul Cârșu, iar Bala de Sus împreună cu Lăturoasa și Brateșu (1864-1912). După anul 1912 comună a fost alcătuită din satele: Bala de Jos, Bala de Sus, Cârșu și Lăturoasa, până în anul 1925. În perioada premergătoare războiului (1932-1938) comună cuprindea din nou
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Târgu Jiu. Bala reprezintă, alături de Ponoarele, una dintre cele mai răspândite comune ale județului Mehedinți, cu cel mai mare număr de sate, aflate la distanțe de până la 20 km de centrul comunei. Ea se învecinează cu comunele Isverna, Ponoarele, Glogova, Cătunele (aparținând județului Gorj), Baltă și Ilovăț și orașul Baia de Arama (satele Pistrița și Negoești). Este situată la marginea estică a podișului Mehedinți până la limita cu depresiunea formată de pârâul numit Râieni, între Cuca Berești (sud-vest), Culmea Belii (est) și Gevrinu (Culmea
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de locuitori. În comună existau opt mori de apă, două pive pentru sumane, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2850 de locuitori în satele Costișa, Mănioaia, Orbicu și Sberești și în cătunele Ciolpanu și Mocani. În 1931, comuna mai avea în compunere satele Costișa, Dornești (preluat de la comuna vecină Podoleni), Mănioaia și Șerbești, satul Orbic trecând la orașul Buhuși. În 1950, comuna a fost transferată raionului Buhuși, și apoi (după 1964) raionului
Comuna Costișa, Neamț () [Corola-website/Science/301627_a_302956]
-
a început să fie locuită în jurul anilor 1830, cănd multe din pământuri și păduri au fost luate de la mănăstiri și date țărânilor care s-au stabilit aici. În prima sa menționare documentara din anul 1838, sătul Frumosu apare că un cătun al satului Crăpăturile (Popești). Din spusele unui bătrân din sat (Stelian Diaconu), pe la 1800 lângă Poiana Frumoasă își are cuibul un tâlhar pe nume Monacu Sevastian, care ar fi fost primul locuitor al acestor meleaguri. Acesta atacă drumeți ce duceau
Frumosu, Neamț () [Corola-website/Science/301633_a_302962]
-
avea 995 de locuitori. Apropierea de Târgșorul Vechi, centru administrativ și comercial medieval, influențează și dezvoltarea satului Târgșorul Nou. La 1902, satul Târgșorul Nou era construit în jurul mănăstirii Târgșorul, și era reședința unei comune ce cuprindea, pe lângă satul principal, și cătunul Țigănia. Comuna avea 1.127 de locuitori și era reședința plășii Târgșorul, din care făcea partea ea și comuna Nedelea. În 1925, comuna Ariceștii Rahtivanu (denumită astfel pentru a o deosebi de cealaltă comună prahoveană denumită pe atunci Aricești) făcea
Comuna Ariceștii Rahtivani, Prahova () [Corola-website/Science/301637_a_302966]
-
este o comună în județul Mehedinți, Oltenia, România, formată din satele Batoți, Bistrețu, Devesel (reședința), Dunărea Mică, Scăpău și Tismana. Devesel provine probabil din slavă (sârbă) = "devet selo" = nouă sate. Etimologia este susținută de existența unui număr de nouă sate/cătune: Mileni, Bistrețu, Chilia, Tismana, Batoți, Dunărea Mică, Scăpău, Securicea (Atârnați) și vatra comunei — Devesel. O altă ipoteză ar fi proveniența din traco-illiră = (a) devesi = a risipi, a dispărea; derivat — deveseală. Comuna Devesel este situată în partea de sud-vest a județului
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
oaste de poloni și moldoveni. Bucovul a fost reședința județului Săcuieni (desființat în 1847), dar a decăzut treptat din cauza apariției și dezvoltării orașului Ploiești. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucov era deja doar o comună rurală, formată din cătunele Bucov, Chițorani și Valea Orlei, cu un total de 1126 de locuitori, arondată plășii Cricovul din județul Prahova. În comună era o școală deschisă în ultimul sfert al veacului al XIX-lea și în care învățau în 1892 79 de
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
mixte (la Blebea, Boiștea, Petricani și Târpești) cu 127 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Cetatea Neamț a aceluiași județ, având 4587 de locuitori în satele Blebea, Boiștea, Grași, Julfeni, Petricani, Târpești și Ingărești și în cătunele Râbâia, Târgu Nou și Țolicea. În 1931, comuna a rămas cu satele Boiștea, Grași, Petricani, Râbâia, Târpești și Țolici. În 1950, comuna a fost arondată raionului Târgu Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat
Comuna Petricani, Neamț () [Corola-website/Science/301659_a_302988]
-
se întrunească în mai 1775 dacă plângerile coloniilor nu erau ascultate. Coloniile aveau de ales între supunere și independență. Lungul declin al Imperiului Britanic începuse. Deciziile Congresului au fost adoptate și popularizate în mitingurile orășenești și convențiile coloniale. Adunările de cătune și târguri erau organizate, fiind înființate comitele, ale căror membri aleși treceau la fiecare casă pentru a expune scopurile Asociației continentale, cerând populației să li se alăture, asmuțind furia și disprețul mulțimii. Importul scădea vertiginous de la 2 milioane lire sterline
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
ce s-a așezat aici, Dolhăscu, de la care au rămas multe familii cu acest nume. Tot așa, satul Pâțâligeni și-a luat numele de la locuitorul Pâțâliga. Denumirea satului Stânca vine de la stâncile Dobreanu și Dobrenași. Boboiești vine de la familia Baboi. Cătunul Dolia al acestui sat a aparținut de comuna Farcașa până în jurul anului 1900. Prima dovadă istorică despre comuna Pipirig este încă din secolele al III-lea și al IV-lea, mărturie fiind faptul că în anul 1978, la marginea satului
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
județului Neamț și era formată din satele Pipirig, Plutonu, Boboești, Agapieni, Cujbeni, Dolhești, Pițilăgeni și Tărățeni, având în total 2582 de locuitori. În comună funcționau șase mori de apă, trei biserici, o școală mixtă la Pipirig și o școală de cătun la Pluton, având împreună 58 de elevi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cetatea-Neamț a aceluiași județ, având 3868 de locuitori în satele Boboești, Dolhești, Pipirig, Pițiligeni, Pluton și Stânca. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
era reședința plășii Filipești din județul Prahova. Era comună urbană, fiind însă într-un plin proces de decădere, începând prin secolul al XVIII-lea, concomitent cu dezvoltarea rapidă a orașului Ploiești. Orașul Filipeștii de Târg conținea pe atunci și un cătun numit Seaca și avea în total o populație de 1422 de locuitori. Familia Filipescu, proprietara moșiei din zonă, a înființat la 1802 o biserică, iar școala funcționa din 1856, cu 82 de elevi (dintre care 28 de fete) în 1891
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
este concentrată în satul Fântânele, în timp ce satul Bozieni mai avea în 2008 un singur locuitor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se numea "Fântânelele", făcea parte din plasa Cricovul a județului Prahova și era formată din satul Mazîli și cătunul Ungureni, totalizând 1112 locuitori. Comuna avea o școală înființată în 1879 în care în 1894 învățau 42 de elevi (din care 2 fete). Fiecare sat avea biserica lui, cea din Mazîli fiind fondată de frații Bozieni în 1786, iar cea
Comuna Fântânele, Prahova () [Corola-website/Science/301671_a_303000]