19,955 matches
-
Bean, am învățat să mă îmbrac, să fur bani din geanta mamei, mi-am perfecționat cunoștințele de anatomie, am încercat toate pastilele, băuturile și mâncărurile dubioase care ne-au trecut prin casă (la care se adaugă un faimos pachet de cafea, vechi de aproape zece ani, pe care l-am folosit în întregime pentru mine și din cauza căruia am ajuns într-o joi dimineața la spital, cu febră mare și vărsături, fapt despre care mama nu a aflat niciodată). Am învățat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te rog... — Poftim. — Mulțumesc. Îi tremură mâinile când își suflă nasul. Nu violent, dar tremură. David le vede conturul mișcând în sus și-n jos pe perete, în bucătărie. Nu, nu sunt Alex Hriavu, dar aș putea să devin. O cafea? ... — Iartă-mă, sunt idiot. Vrei să bem o cafea? De-abia am venit, sunt cam dezorientat și urăsc vacanțele singur... nu încerc să te agăț, încerc să... să mă fac simpatic. Mai simpatic decât nenea ăla. Râsese cald și plin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
suflă nasul. Nu violent, dar tremură. David le vede conturul mișcând în sus și-n jos pe perete, în bucătărie. Nu, nu sunt Alex Hriavu, dar aș putea să devin. O cafea? ... — Iartă-mă, sunt idiot. Vrei să bem o cafea? De-abia am venit, sunt cam dezorientat și urăsc vacanțele singur... nu încerc să te agăț, încerc să... să mă fac simpatic. Mai simpatic decât nenea ăla. Râsese cald și plin și ea, Ada, fusese convinsă că e Alex Hriavu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu apasă. Dezmiardă și atât. E ceva acolo, un portal spre legenda absolută. Așa mă gândeam. Așa mă gândeam atunci. Că e ceva... 21. Singur S-a mutat, în cele din urmă. Într-o dimineață m-a scos la o cafea și mi-a spus că sunt mare, că am, probabil, nevoie de intimitate, toți băieții au, după o anumită vârstă, să rămân în apartament, ea se duce în Intrarea Vâlcului. — Păi și ce-o să faci acolo? O să gătească, o să traducă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă. Durerea lovește ca un camion. Din tâmplă în tâmplă. — David? Ca un camion pe ploaie. Greoi și totuși capabil să gliseze. — Te rog mult, spune ceva! Zece ani. În curtea școlii. Mingea venise ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
O lume de care nici cele opt, nouă, acum sunt zece pastile nu pot să-l apere. Teamă. Brusc, David se ridică și deschide larg geamurile. Respiră adânc aer cu miros imperceptibil de noxe. Trece în bucătărie și pune de cafea. La filtru. Dă drumul la radio, pentru fond sonor. De-acum nu mai e cale de întoarcere. Nu, dragul meu, nu mai e cale de întoarcere. Ursuz. Așa se spune despre el. Că ar fi ursuz. Singuratic. — Evgheni, tu ți-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
accesorii asortate perlelor din urechi, numai ca să i le dăruiască lui, egal, potolit, fără grimasa firească în asemenea situații, fără să-și fi pierdut o clipă cumpătul. — Ești dezgustător. Lamentabil. Absolut lamentabil. Al patrulea. Scrumiera improvizată într-o farfurioară de cafea (surprinzătoare combinație - ceșcuțe și farfurioare - Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o cană mare cât un hârdău) aduce a cimitir parizian, din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport direct din plămânii lui David. David
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
potolit, fără grimasa firească în asemenea situații, fără să-și fi pierdut o clipă cumpătul. — Ești dezgustător. Lamentabil. Absolut lamentabil. Al patrulea. Scrumiera improvizată într-o farfurioară de cafea (surprinzătoare combinație - ceșcuțe și farfurioare - Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o cană mare cât un hârdău) aduce a cimitir parizian, din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport direct din plămânii lui David. David e un pelerin 100% neras, exilat de o săptămână pe Tărâmul Sfânt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
incredibil faptul că între ea și Alex ar fi putut exista chiar și umbra unei povești. O idilă cu o fată băiețoasă și umilă ca un șoarece era mai degrabă de domeniul lui. El, David. Amatorul. Locul II pe viață. Cafea? Ceai? Nu, nu venise să socializeze. Just. Aproape amintind de Ada cea de săptămâna trecută. „A lui“. Pardon. A lui Alex. alx. The winner takes it all. O studie din cap până-n picioare. Evaluator. Golănește. Așa cum nu ar fi făcut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ferestre enorme și ele, despărțit de grădina care mai mult se ghicea pe geam de un pervaz lat, doldora de perne colorate, care te chema să te tolănești acolo un ceas sau două, poate cu o carte sau cu o cafea... — Vai, Alexandre, de ce nu mi-ai spus? E extraordinar! Tresărise. Nu era obișnuit cu entuziasmul din vocea ei. Blazare molatecă, ironie cărnoasă, căscatul reținut, zâmbetul de complezență, asta da, pe astea se aștepta să le audă și să le vadă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nume pentru ea. În anul acela, Musa a călătorit pentru prima oară, după mult timp, la Damasc și a umplut cu aur cuferele sultanului (care nu mai e, de mult, Al-Walid, ci Hișam). Așa apare Isabel la segunda. A patra cafea. E frig acasă la Alex. După ce a adormit de câteva ori în fotoliu, David a cedat tentației. Apa de la duș țârâie cald. Crăpături neliniștitoare în faianță, ca niște vinișoare în care pulsează, cumva, umbra lui. Patul lui Alex. Alex care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Mi-e dor de tine. E tot ce trebuie să știi. Sau poate că e tocmai invers. E tot ce trebuie să uiți. Oricum, am să fiu pe aici, pe undeva. Am să conspir cu aerul, cu ceașca ta de cafea, cu oglinda retrovizoare. Ca-n filmele proaste. O să ți se pară, de multe ori, că mă vezi. Că mă auzi. Că-ți aduci aminte. Că tocmai am trecut pe lângă tine și că te-am atins, din întâmplare, cu vârfurile degetelor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca în vre murile cu bilete de avion luate pe ultima
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
comisie aranjată. Eu am un principiu: munca înainte de toate, că satisfacțiile vin treptat! Acestea zise fiind spuse, vă las pentru moment, că intru în ședință. II Profit de o pauză ca să mă explic până la capăt. Dacă vreți, dau și o cafea (veritabilă, nu „nechezol”!) că la noi la bufet este! Și cu ciocolată chinezească alăturea... Ca să ne mai îndulcim sufletele! Dar nu și spiritul critic, așa cum de altfel cerea și tovarășul Manciuc în cuvântul de deschidere. El prezidează de obicei ședințele
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de partid, că de director ce să zic? Se declară mereu mulțumit de eforturile și iscusința celor de la Aprovizionare. Ca și cum noi nu am ști de ce!? Ei, da! Aveți dreptate! Ar trebui să spun astea în ședință, nu aici, la o cafea. Că nu este în spiritul eticii și echitației comuniste! Bârfă? E adevărat, unii îi spun și așa, dar nu văd cum aș putea înscrie tocmai eu această problemă pe ordinea de zi a vreunei ședințe. Cine m-ar crede... vreau
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
te grăbești să anunți la ziar „un concurs pentru ocuparea... conform H. C. M. (Hotărârea Consiliului de Miniștri) nr. ... din ...” etc. Se află și fără să anunți... Și încep să vină candidații. Îi primești binevoitor, cu același zâmbet afabil, sorbind din cafea cât mai rar, indiferent, răsfoind alene niște hârtii. De partea cealaltă emoția crește! Tu cântărești, cântărești, până când una dintre candidate îți face oarecare impresie. Îi spui că, deocamdată, postul este „blocat”, dar să mai treacă, eventual să încerce o colaborare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu gura căscată în mijlocul sufrageriei și nu-i venea nici să plece, nici să stea. — Acu’, Florico, nici la piață nu mai mergem, că n-om lăsa casa descuiată..., se așeză Caterina oftând. — Mă duc barem să pun de-o cafea, se desprinse din uimire Florica. — Fa, da’ știi că Veta avea ea o caisată... Pe unde-o fi pus-o? — Ia vezi în cămară... Se înșirară ca la priveghi și-și turnară în păhărele mici cu dungă aurie pe margine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
am găsit, sărăcia dracu’, nimic n-are prin fri gi der! Îl ține degeaba în priză... Mai plătește și curentu’! — Lasă, fă, că și mezelu-i bun, că mai ia din arsură. Că mă luă cu rău pe la mațe. Și nici cafeaua n am băut-o! Tocăniră ce tocăniră. În ușă apăru iar nea Marian. — Făi, Florico, da’ tu de mâncare nu mai faci? Te mu tași? C-a trecut dracu’ și prânzu’. Fi-ți-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cioban sărăntoc! Auzi, patru oi! Păi, dacă tot numai patru are și el, la ce dracu’ nu le număr pe ale mele? Exercițiul de relaxare înainte de culcare îl obosi în asemenea măsură, încât se văzu nevoit să și facă o cafea tare și fără zahăr ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție în care îl fură și somnul imediat ce sorbi ultima înghițitură țceva mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ale mele? Exercițiul de relaxare înainte de culcare îl obosi în asemenea măsură, încât se văzu nevoit să și facă o cafea tare și fără zahăr ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție în care îl fură și somnul imediat ce sorbi ultima înghițitură țceva mai înecăcioasă, din cauza zațului de pe fundul ceștii). — Magneziu. — Magneziu? — Da. Magneziu. — Ăla al lui Mendeleev? — Ăla. — Ce-i cu el? — Cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și cu cele patru oi numărate de câteva sute de ori, care nu aveau nici cea mai vagă urmă de bun-simț să se înmulțească, așa cum fac toate oile normale, se cuibări în bucătărie lângă aragaz și își mai făcu o cafea tare și fără zahăr. Pe care însă nu o bău, pentru că îl fură somnul imediat ce-și găsi o poziție care nu-i cerea efort pentru a-și menține echilibrul. La amiază, considerând că e un moment la fel de bun ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-i trânteau la pământ. Totul într-o harababură infectă, țâțe, copii mutilați de foc, declarații ale unor politicieni cu creierul tras la rindea... Închise ziarul. Ce lume e asta să evadezi în ea? Realitatea, oricât de nasoală, e mai digerabilă. — Cafea, cafea.... Mai dorește cineva? Pe hol trecu un băiețel de vreo zece ani cu o tavă pe care purta câteva păhărele de plastic cu un lichid semiincolor. Își trăgea mucii cu zgomot, căci nu și putea desprinde nici o mână de sub
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trânteau la pământ. Totul într-o harababură infectă, țâțe, copii mutilați de foc, declarații ale unor politicieni cu creierul tras la rindea... Închise ziarul. Ce lume e asta să evadezi în ea? Realitatea, oricât de nasoală, e mai digerabilă. — Cafea, cafea.... Mai dorește cineva? Pe hol trecu un băiețel de vreo zece ani cu o tavă pe care purta câteva păhărele de plastic cu un lichid semiincolor. Își trăgea mucii cu zgomot, căci nu și putea desprinde nici o mână de sub tăviță
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
este speranța că într-o bună - dar ce spun eu „bună“? - MINUNATĂ zi, vom... Vom ce, idiotule? se apostrofă Gigi Pătrunjel, disperat. E limpede că nu ești în stare. Stai locului. Nu te mai foi atât. Na, că ai vărsat cafeaua în pat. Chiaunule! Tu ce-ți imaginezi? Că don’șoara o să citească scrisorica ta și o să pice pe spinare de emoție? Gigi Pătrunjel - marele cuceritor. Ce să-ți spun... Ai și-un nume de războinic, ceva de speriat! Trecut binișor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]