5,189 matches
-
rapid conștiințele tot mai încărcate ale târgoveților. Magistratul nu va agrea o asemenea apariție; împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important e prezentul. Cine seamănă vânt va culege furtună, scribul ăsta o va păți. Crede că e Alfa și Omega. Inventează lumi!!! Lumile îl inventează pe el! Nici atât: e cuprins în ele dintotdeauna. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu e mai breaz: povestea cu iepurii și cu ogarul e povestită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu e mai breaz: povestea cu iepurii și cu ogarul e povestită, seara, copiilor, înainte de culcare. A mai venit cu o trăsnaie: ieri, la cafenea - stă ceasuri în șir numai ca să spioneze -, a pretins că știe sfârșitul numerelor! „Atunci se va sfârși și Lumea, odată cu ultima cifră, dacă o va rosti cineva! Totul e cifră, există un Cuvânt-Cifră!” Se țicnește din zi în zi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sau Romancieri. În ea era Adevărul. Ar fi fost absurd să devină nevasta unuia dintre noi. Ne-a lăsat mai singuri decât înainte; pentru Romancier asta a însemnat adâncirea în scris, a fost norocul lui, altfel ajungea un palavragiu de cafenea... Niciodată nu m-am regăsit pe deplin; nici o femeie nu mi-a mai plăcut de atunci. Trebuia să fi plecat odată cu ea, nu m-ar fi respins. Mi-am zis că aici e liniște, aer, un cadru prielnic pentru elaborarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
da și mai multă culoare spectacolului, Magistratul a apelat și la pitici: sunt peste o sută în Stațiune; strămoșii lor s-au stabilit aici cu două secole în urmă. Există Trupa de călăreți pe lupi albi „Ariel” și Barul „Liliput”, Cafeneaua „Gnomilor” și Hanul „Piticot”, toate pe o singură arteră, numită, bineînțeles, Strada „Piticilor”. Acolo au și casele: mărunte față de localurile ce le aparțin, cu uși joase și mobilă pe măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi Doctorul, dar acesta este un criminal, Actorul - un alcoolic - și Romancierul, un alt împătimit după putere: un Magistrat în planul ficțiunii; crede că viața este ca în cărțile lui. ROMANCIERUL. Filozoful a început să țină discursuri! Bate câmpii prin cafenele! Nu-i mai convine Regatul! Poporul din care se trage! „Republica” din Regat - Stațiunea! Un zăbăuc! Vorbește de elită! Elitele se plămădesc de-a lungul secolelor, nu le caci peste noapte, minte constipată! Ramolitul ăsta îmi încurcă treburile, năucește lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Oricum, cineva și-a vârât nasul în hârtiile mele... Vrei să pari detașat, dar deja te gândești să schimbi yala. Ai pierdut un rând de chei. Ori ți-au fost sustrase. Așa reiese din jurnal. Ți-ai lăsat - într-o cafenea - geanta pe un scaun, vreme de un pipi. Ai scris la masă; atunci ai conceput afișul: a rămas la vedere două-trei minute. În local era numai puștime, nu te cunoștea nimeni. Un burlac, aproape bătrân, venit să soarbă o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care nu le comiți doar pentru că nu ai prilejul... Îl cauți: scrii. Coșmarul te-a marcat: porți jurnalul cu tine, dormi cu el sub pernă. Ții manuscrisul la un cunoscut. Lucrezi - pe foi volante - pe unde apuci; prin parcuri sau cafenele, într-un bistrou din apropiere. După dactilo, arzi indigoul. De câte ori pleci de acasă, lași în urmă semne insesizabile pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gât! Mă voi și mărita, poate, dacă se va găsi cineva care să mă merite. Am posibilitatea, de-acum, să fac o alegere pasională, mă pricep, cred... Ce știe, de pildă, Filozoful despre dragoste? § Ai scris ultimul capitol într-o cafenea. Nu-l gândiseși până atunci, ți-a venit așa, dintr-odată. O posibilă desfășurare a acțiunii. O vei împinge pe Caravella până în scaunul de consilier social - un fotoliu diametral opus față de acela al Magistratului, la masa în jurul căreia cei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Nici ea nu mai era în toate mințile, nu doar cei trei, care, ziua și noaptea, se țineau numai după fundul ei. Ajunseseră de se înțelegeau cu ea prin semne. Romancierul a spus odată, lăudându-se ca un cretin, la cafenea, că „din priviri”. Atunci a venit el cu teoria comunicării prin tăcere, o aberație, în linia obișnuită a „creației” sale. De fapt, Balerina era surdă; sesiza, cred, doar vagi sunete. Și - poate - ritmul, prin undele ce-i atingeau epiderma; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cetățenesc parcă așteaptă ordine de undeva. Despre Castelan nici o veste, poate că nici nu a înviat; Caravella doarme toată ziua, vilegiaturiștii aidoma și nici Filozoful nu se mai preocupă de iepurii săi și nici de Tratat, moțăie toată ziua în cafenea; nici despre Actor nu se mai știe nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de un spleen neștiut... (Manuscris atribuit Magistratului; fragmentă § „UN COPIL DE CINCI LUNI A CĂZUT DIN CĂRUCIOR, PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de legat, dar eu sunt un om de cuvânt, domnilor, pentru că anestezia definitivă nu contravine întru totul principiilor mele. Numai să mă anunțați din timp“ - ne-a spus doctorul când ni l-a adus în cărucior pe Igor, direct la cafenea. A primit pentru transport o cafea și i-am permis să se așeze la colțul mesei noastre. „Nu fi trist, Igor Gherasimov, măcar le-ai dat babelor un prilej de fericire, căci nu mai ai cu ce să calci Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mult cu el și-i duceam sendvișuri, ca să le mâncăm împreună, ca pedeapsă. Îl împingeam, după orar, cu căruciorul de la intrarea Mendelssohn până-n Piața Moartă și înapoi. Rămânea la Iosif și Fratele său până la ora închiderii, apoi se duceau la cafenea să joace ulti. Acolo mergea toată lumea, ca-n povești. Uneori, „dar din dar se face“, îl scoteam la plimbare cu căruciorul - poate așa mi se mai potolesc mustrările de conștiință. Dar nu. Transpiram, îl căram pe cărări neumblate și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Un drum nebătut de mine ani întregi. Acolo creșteau brazii cu cruce și, când se înmulțeau, asta se auzea la difuzoare. Iosif și fratele său a fost primul pe care l-am însoțit până acolo. Pășeam în ritmul fanfarei de la cafenea. Prin noroiul de primăvară. Dimineață. De la zoaia aceea imensă de zăpadă topită prin munți, care apoi irigă pământul patriei. Am reușit să încropim un fel de ceremonie, ceva între Vechiul, Noul Testament și înmormântarea militară. Cei câțiva care au venit își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
amintirile Crăciunurilor și ale supelor de găină pline de mărgele aurii în spate. Chipul lui cu dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai la el. Da, așa trebuia să-ți dorești plecarea. Ca de pe băncile școlii, de la cafenea sau a mia oară din locuința vreunei femei, și cu un amestec de agerime și naivitate pe față, ca accesorii ale primei împărtășanii repetate de mii de ori. Racheta era gata, construită de niște străini care nu înțelegeau limba celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe ascuns un pistol cu un singur cartuș. Iar el, oricât de incredibil ar fi, l-a găsit din întâmplare pe cel de-al șaptelea Ulrich. Trăiește în capitală, a încărunțit și el și dă reprezentații în fiecare seară prin cafenelele de la periferie. Din vestitele scamatorii Ulrich de pe vremuri n-a mai rămas decât o pereche de porumbei și un țilindru. Magdikăi nu i-a suflat o vorbă despre toate astea. Ar fi în stare să se suie în tren și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
scrie în caietul acela nu e muzică. Cică, printre comercianți, lui i se spune Moriț Bolnavul, cu asta a venit odată la mine un domn și cică să-i închiriez imediat prăvălia lui Iosif și Fratele său de peste drum de cafenea. După cum mi-a spus, el era negustor de suvenire și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de brad descompuse în ele. A lăsat la putrezit carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asta înseamnă să se amestece într-o moarte suspectă eram sigură că nu o va face. Așa că am dat din cap în semn de acceptare și am lăsat să treacă momentul. Apoi mi-a făcut propunerea. * * * Claire nu era în cafenea când am intrat, așa că am cumpărat un San Miguel și m-am așezat într-un colț să privesc clientela. Mereu îmi dau întâlnire cu prietenele aici: ce loc mai bun să aștepți fără să fii hărțuit, decât un bar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cutremura tot corpul. În încăpere se aprinsese lumina, în jurul căreia au început să roiască muștele. Un automat s-a pornit să cânte o muzică lâncedă care se tot întrerupea. Târziu, când deja se închideau localurile, am mai poposit într-o cafenea la modă, și acolo, pe când ne contemplam în oglindă fețele nedormite, ne balansam pe parchet ca pe o punte de corabie: ne lăsam în față, când ni se părea că parchetul se ridică, și ne dădeam drumul pe spate, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de prostituție. Am început să examinez această concluzie neobișnuită. De exemplu, eu, Vadim Maslennikov, sunt un viitor jurist, un viitor membru al societății, folositor și respectat, după cum crede lumea din jurul meu. Și, totuși, oriunde m-aș afla: în tramvai, la cafenea, la teatru, la restaurant, pe stradă, într-un cuvânt, pretutindeni - e suficient să privesc o siluetă de femeie ca, fără un cuvânt, să târăsc cu gândul această femeie în pat, pe o bancă sau chiar într-un gang. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce s-ar întâmpla dacă eu, cel cu simțurile și cu spiritul în divorț, aș fi nu un licean, ci o fată, o liceancă? Dacă eu, fată fiind, la vederea unui bărbat aș proceda la fel ca un băiat, la cafenea, în tramvai, la teatru, pe stradă, într-un cuvânt, oriunde, oriunde. Adică ce-ar fi, dacă, fără să-i văd măcar chipul, m-aș lăsa impresionată de mușchii lui (și ca urmare a dualității trupului și spiritului, n-aș manifesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu înțelegeam ce înseamnă, l-am întrebat și el mi-a spus că e vorba să se prizeze cocaină); mi-a mai spus că au puțini bani, că ar fi bine dacă i-aș ajuta și că mă așteaptă la cafenea. Aveam foarte vagi cunoștințe despre cocaină, îmi imaginam că e ceva în genul alcoolului (în orice caz, mă gândeam la gradul ei de periculozitate pentru organism) și, întrucât în seara aceea, ca de altfel în ultimele seri, n-aveam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În pasaj era curent și foarte frig, iar pe oglinzi se pusese un strat gros de chiciură. Când am deschis ușa de la cafenea, aburul a năvălit afară ca dintr-o spălătorie; era un abur cald, plin de miresme și de sunete. Vestiarul mic, despărțit de sală printr-un grilaj, era atât de tixit de șube, încât portarul se porni să gâfâie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cît de mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim lîngă afișierul din piața Jelačić unde privește afișele proaspăt lipite, pe unul dintre ele - și ofer acest detaliu ca o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și-a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]