1,713 matches
-
rămășițele pământești a 11.830 soldați și ofițeri în armatele austro-ungare, germane și rusești, care au murit în primul război mondial, în luptele din anii 1914-1918. Nu departe de satul Pohorlăuți se află un monument geologic al naturii, o peșteră calcaroasă unică în Dovgij Yar. Peștera este un exemplu rar a nouă din cele 11 faze ale procesului de formare a calcarului. Lungimea părții explorate este de 377 metri. Aceste monument natural este un labirint de o frumusețe rară. Satul Crișceatec
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
și Pinot Meunier. Denumirea soiului Chardonnay vine de la comuna franceză Chardonnay departamentul Saône-et-Loire din Burgundia, unde de secole se strâng roade bogate. Soiul a pătruns în sortimentul românesc în perioada postfiloxerică. Se cultivă cu cele mai bune rezultate pe solurile calcaroase din podgoria Murfatlar și Purcari, Republica Moldova, dar merită să fie extins în mai multe regiuni, mai ales în Muntenia și Oltenia. Se bucură de o foarte bună apreciere vinurile seci de Chardonnay, caracterizate prin finete și aromă discretă. În condițiile
Chardonnay () [Corola-website/Science/315754_a_317083]
-
are 1.605 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Pohorlăuți era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi. Nu departe de satul Pohorlăuți se află un monument geologic al naturii, o peșteră calcaroasă unică în Dovgij Yar. Peștera este un exemplu rar a nouă din cele 11 faze ale procesului de formare a calcarului. Lungimea părții explorate este de 377 metri. Aceste monument natural este un labirint de o frumusețe rară .
Pohorlăuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315778_a_317107]
-
Isus în potir; părinții bisericii răsăritene; pe boltă, Sfânta Troiță și cete îngerești; pe timpanul de est, Maria și arhanghelii Mihail și Gavril. La ieșirea din sat, cărarea străbate un peisaj minunat, către culmea înaltă de 1353 m a masivului calcaros. De sus se deschide perspectiva spre Trascău, Bedeleu, Râmeț, Muntele Mare, Vlădeasa si Băișoara.
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
peșteră. Peșteră Liliecilor se află pe platforma Branului, la o altitudine de 950 m. Incinta are o lungime de 162 m, fiind modelata în calcare jurasice. Peșteră este o grota caldă, cu umiditate moderată și este presărată cu multe formațiuni calcaroase, cu „"lacrimi ale pământului"” și săli ce au tavane cu colorit diferit. Prin Peșteră Liliecilor curge un pârâiaș plin de mal. Deși nu este necesar un echipament special, o lanternă fiind suficientă, este bine să aveți un echipament de protecție
Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran) () [Corola-website/Science/316515_a_317844]
-
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag ("Luzulo-Fagetum"), păduri de tei, arțar, paltin și jugastru pe versanți abrupți, păduri aluviale cu arin negru și frasin, păduri dacice de fag, pajiști seminaturale, tufărișuri pe substrat calcaros, stâncării cu vegetație chasmofitică, grohotișuri, ravene și peșteri. Floră rezervației este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei ("Tilia"), arțar ("Acer platanoides"), paltin de munte ("Acer
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
menționate, concurează o serie de factori naturali și o tehnologie foarte riguroasă. Sunt favorabile zonele viticole mai nordice, unde aciditatea din struguri nu este diminuată prea mult prin combustionarea respiratorie. Rezultate excelente se obțin când plantațiile sunt situate pe soluri calcaroase. Se folosesc numai soiurile albe și de mare producție; chiar dacă în struguri se acumulează proporții reduse de zaharuri, dar cu conținuturi ridicate în aciditate. în celebra podgorie franceză Cognac se folosesc în principal soiurile Folle Blanche, Saint Emillion și Colombard
Coniac () [Corola-website/Science/316816_a_318145]
-
departe de curenți. Sedimetele de natură biogena, provin din scheletele viețuitoarelor (floră și fauna marină), care pot forma insule în cazul coralilor, iar foraminiferele, diatomeele, radiolarii și alte organisme cu schelet carbonatic au dat naștere la anumite tipuri de roci calcaroase. Prin procesele biochimice de fundul marilor au luat naștere zăcăminte biogene care au făcut ca unele țări că Norvegia să devină o țară bogată în petrol. Activitatea vulcanilor submarini au contribuit în afară de cutremure la bogățiile minerale care au fost descoperite
Oceanografie () [Corola-website/Science/315095_a_316424]
-
Giza s-a dezvoltat o întreaga necropolă compusa din mastabale, morminte rezervate membrilor familiei regale, marilor demnitari și funcționari. Fiecare astfel de mastaba are în subteran sarcofagul celui decedat însoțit de ofrande. Unele asemenea morminte sunt săpate direct în stâncile calcaroase. Toate ilustrează nu numai puterea faraonilor, dar și dorința acestora de a-și asigura nemurirea. În perioada domniei lui Djoser, egiptenii încep să ridice mari statui cu imaginea faraonilor și având drept scop protejarea spiritului acestora. Caracteristicile sculpturii din perioada
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
dintr-un pliu pe stânga, apoi Galeria cu Aluviuni tot pe stânga cum avansăm și Galeria Întortocheata în dreapta. Ambele galerii sunt active, ascendente și au caracteristic faptul că tavanul și o parte din pereți sunt constituiți din brecii de elemente calcaroase prinse într-o matrice de argilă roșie. Sectorul aval începe cu Sala Confluentelor, care se lărgește treptat în Sala Mare, impresionantă prin dimensiuni, orizontalitate și netezimea pereților, ce sunt fete de fălii. Această sală este străbătuta de un parau ce
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
lui s-a făcut în octombrie 1987. Tunelul face legătura între autostrada A11 spre Ljubljana ("Karawankenautobahn") în Austria și A2 în Slovenia, între localitățile Rosenbach, municipalitatea Sankt Jakob im Rosental, și Jesenice. Tunelul străbate masivul Karawanken (în ), situat în Alpii Calcaroși din Sud. Anunțul de intenție și cel de căutare a finanțării pentru construcția unui tunel de de autostradă cu o lungime de 9,8 km au fost publicate pe 29 iunie 1978 în "Bundesgesetzblatt Nr.442" (Monitorul Oficial Federal). Ministerul
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
sud de albia pârâului Baraolt se întinde masivul muntos al Munților Baraolt care, din punct de vedere tectonic - structural, aparține flișului intern al cretacicului carpatin. Ele sunt constituite în mare parte din gresii care formează bancuri, apoi marnocalcare și masive calcaroase (numite olistolite), cuprinzând un interval geocronologic începând cu cretacicul inferior - barremian, aptian, albian - , peste care apar pe alocuri și conglomerate cenomaniene de tip Bucegi. Socotind perimetrul Biborțeni ca o parte din marele bazin intramontan Baraolt, se poate constata că cele
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
nisipoase. Cele din urmă, fiind permeabile, formează adevărate borchișuri, conținând cantități mari de ape minerale sub presiune. Culcușul complexului cărbunos, care pe alocuri se află la o adâncime destul de mare (300-450 m), este format din argile verzui cu multe concrețiuni calcaroase, puse în evidență atât prin forajele executate, cât și prin lucrările miniere de explorare și chiar exploatare. Ele conțin o cantitate destul de mare de montmorilonit, care este extrem de higroscopic (venind în contact cu apa, cauzează umflarea vetrei lucrărilor miniere) și
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masă de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme și dimensiuni variabile, unele coline și avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu înghețul și dezghețul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros. În munții Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune și forme de acumulare. Formele glaciare de acumulare nu sunt specifice pentru munții Bucegi, poziția, tipul și numărul morenelor fiind varabile. Conformația masivului în formă de
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau continental. Trufele cresc preponderent în pădure, în sol, sub straturi groase de frunze moarte, la o adâncime cuprinsă între 5-40 cm, dar pot fi găsite și până la 50 cm adâncime. Preferă solurile argiloase și calcaroase, în general în pantă, de tip neutru sau alcalin cu stratul gros de humus, unde sunt puține plante de adâncime, iar copacii se găsesc la distanță unul față de celălalt. Într-o ierarhie a importanței arborilor gazdă, cei mai frecvenți sunt
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
Dealul Repedea, și se întinde pe o suprafață de 5,80 hectare. Ca poziție geografică, rezervația se află la limita dintre Podișul Central Moldovenesc și Câmpia Moldovei și la întrepătrunderea silvostepei cu pădurea. În acest loc se află un masiv calcaros format din cochilii de scoici fosilizate și cimentate, după retragerea Mării Sarmatice. Aici se ajunge de pe DN 24, urmând un drum aflat pe partea dreaptă a șoselei ce duce de la Iași la Vaslui. De pe marginea abruptă a Dealului Repedea (353
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
anul 1862. În acel an, profesorul ieșean Grigore Cobălcescu (1831-1892) - primul profesor de geologie și mineralogie de la Universitatea din Iași - a descoperit într-o scobitură ivită în Dealul Repedea un bogat zăcământ fosilifer, captiv în calcar oolitic. Rocile și gresiile calcaroase, puternic fosilizate demonstrau existența aici a unei Mări Sarmatice . Profesorul Cobălcescu a publicat în "Revista Română pentru știință, litere și arte" din București un articol intitulat "" Calcarul dela Răpidea"", considerat de specialiști a fi prima lucrare românească de geologie. În
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
științifică. Prin Hotărârea nr. 8/1994 a Consiliului Județean Iași cu privire la instituirea unor arii protejate, au fost identificate ca arii protejate: Autoritățile au împădurit zona-tampon pentru a stabiliza dealul și pentru a atenua eroziunea abrupților pereți de marne și gresii calcaroase. Pe vârful Dealului Repedea, în apropiere de releul de televiziune, la o altitudine de 353 metri, dealul prezintă o concavitate adâncă cu aspect de amfiteatru, având pereți abrupți, găuriți de caverne. De-a lungul timpului, oamenii s-au adăpostit în
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
restaurarea monumentelor istorice. În prezent, se află în proces de restaurare. a fost construit pe un strat de umplutură de pământ, de culoare neagră-cafenie. Clădirea are dimensiunile de 22,8 x 17,0 m. Fundațiile sunt din blocuri de gresie calcaroasă, cu lățimea egală cu cea a zidurilor ce se sprijină pe ele și adâncime de fundare cuprinsă între -1,10 m și -4,50 m. Clădirea are un beci la adâncimea de -3,67 m. Pereții sunt din zidărie de
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
Costești din Republica Moldova. Acordul prevedea în principal ca: Amplasamentul lucrărilor se află la 576 km de la vărsare, într-o zonă în care lățimea albiei majore de cca 3 - 4 km este strangulată și redusă la cca 400 m prin recifuri calcaroase care practic constituie un baraj natural. Geologia sectorului în care este situat lacul de acumulare este destul de uniformă, formată din depuneri de prafuri argiloase cu nisipuri și pietrișuri sub care se găsesc argile și calcare sarmatice. Grindul recifal din amplasamentul
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
energie medie anuală de 2 x 65 GWh. Graficul de exploatare a centralelor hidroelectrice este subordonat celorlalte folosințe. Nodul hidrotehnic Stînca-Costești este constituit din principalele obiecte: - frontul de retenție: barajul principal, deversorul de ape mari, baraje de închidere a versanților calcaroși, barajul de închidere a unei foste cariere de calcar de pe malul stâng, consolidarea umărului mal drept; - nodul de presiune: canalul de aducțiune, priza de apă, galeriile de aducțiune a CHE și golirile de fund pentru devierea apelor și evacuarea debitelor
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
medie de 900 m, cu munți mici și mijlocii, cu aspect de dealuri, cu altitudini cuprinse între 700-800 m până la 1.100-1.200 m. Munții se prezintă sub forma unor platouri (plaiuri) modelate pe șisturi cristaline (Ursici, Târsa) sau platouri calcaroase (Cioclovina, Vârtoapele), cu numeroși martori de eroziune, separați de văile adânci ale Luncanilor și Grădiștei și de ale afluenților acestora. Se disting: a) Platoul Ursici, caracterizat printr-o suprafață aproape netedă, cu marginile crestate de afluenții Streiului și Luncanilor, are
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
cele mai multe dovezi ale existenței oamenilor în arealele înalte ale platformei aparțin perioadelor preromană și romană. Această situație se datorează atât poziției geografice în ansamblul regional carpatic, cât și caracteristicilor locale ale reliefului: multitudinea culmilor prelungi, a platourilor și a formațiunilor calcaroase. În acest context nu pot fi omise condițiile climatice favorabile, manifestate prin efecte de foehn și adăpost, hidrografia, vegetația forestieră etc. În prezent se remarcă o densitate mare a așezărilor permanente, grupate în cadrul a trei comune: Boșorod (cu satele Alunu
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
ariei de protecție specială avifaunistică - "Depresiunea și Munții Giurgeului"; sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România. Aria naturală dispune de patru tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: "Pajiști de altitudine joasă, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase, Mlaștini alcaline" și "Turbarii cu vegetație forestieră". La baza instituirii rezervației naturale se află două mamifere: liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); și doi amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale: vârfuri stâncoase (Hășmașul Mare 1
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]