2,850 matches
-
Amy a coborît din cărucior și se tîrăște prin cafenea, gîngurindu-le ceva tuturor celor prezenți, deși nimeni nu Înțelege o iotă. Se Împiedică de piciorul unei mese și cade În timp ce maică-sa se repede să o ridice. CÎnd fetița se calmează, Împăcată cu o ceașcă de ciocolată caldă, Lisa Își cere scuze pentru Întrerupere, iar eu dau din umeri că nu contează, căci zilele astea Întreruperile sînt ceva obișnuit. — Deci, reiau cînd lucrurile s-au liniștit complet, sînt Într-adevăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
grav ce-mi spui. ― Când mă plimb aici, printre chiparoși, nu-mi trezește nici o amărăciune porunca: "Iubește pe aproapele tău". Văd numai iarba, pietrele calde, un cer curat, plin de promisiuni și uit restul. Toate furiile mă părăsesc Melancoliile se calmează. ― Dar amintirile de la Inchiziție, nu. ― Când nu mă mai gândesc la procurori, până și aceste amintiri ațipesc, toropite de soare. Ca șopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate. ― Îți atrag atenția că asta e o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
încetat să-mi trepideze în piept de spaimă. - Dumnezeul unic, tinere stăpân. Indiferent ce nume are. Binevoiești să lași mai jos sulița asta? N-am arme, după cum vezi, și la trup sunt cam jumătate cât tine. Ochii i s-au calmat, și pe buze îi flutura un zâmbet de batjocură, dezvelindu-i dinții albi, perfecți. Era tânăr și plin de forță, așa că nu s-a putut abține: - Aș putea să te strâng de gât cu o singură mână. Încotro ai pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și de-al ducilor Taso și Kakko. A sosit ieri de la Verona. I-a fost răpit fiul, cel dintâi născut, Autari. Are dreptate. E ca și cum i-ai autoriza pe bizantini să ne răpească fiii ori de câte ori au chef să obțină ceva. - Calmează-te, Teodelapio, liniștește-te! Regele vorbea din ce în ce mai greu. - Am luat în calcul fiecare posibilitate în parte, iar un ambasador al lui Isacco, aici de față, ne garantează că doar așa o să-ți recapeți fiul. Ducele de Spoleto era furios, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Tot la Ravenna au plecat încă de ieri alți oameni. Gundo a clătinat din cap, și rabinul a stăruit: - Trebuie să înveți și tu cuvintele astea pentru cazul în care, ferească Sfântul, Stiliano n-ar putea să vorbească. Mi-am calmat camaradul, asigurându-l că o să i le repet în timpul călătoriei până când o să-i intre-n cap. Tatăl meu a desfășurat pe masă un sul, l-a deschis și ne-a arătat o hartă a exarhatului. A pus arătătorul în locul numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a ieșit o ființă înfășurată în flăcări. S-a prăbușit, carbonizată și scoțând fum, după câțiva pași. Mânia mă scotea din minți. Gundo nu era hotărât dacă trebuia să se bage, iar Bovo tremura de frică. Am încercat să mă calmez, să gândesc totul la rece, și am luat o hotărâre. L-am lăsat pe Bovo înăuntru, iar eu și Gundo, cu pumnalele ascunse, dar gata pregătite de atac, ne-am îndreptat către tâlhari ca doi pelerini, prefăcându-ne că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vremea invaziei avare, când Fortunato a intrat amenințător, urmat de Grimoald și de Rodoald. - Iată-l pe eretic. Și-a transformat cârja de episcop într-un instrument aducător de moarte, a spus calm Cipriano. Patriarhul Fortunato a încercat să se calmeze, i-a încredințat spada Grimoald și a spus: - Am luat înapoi ceea ce era al meu. Lipsește doar scaunul evanghelistului Marcu. Unde e? Cipriano și-a împreunat mâinile pe piept, ca și cum s-ar fi pregătit pentru o convorbire liniștită, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stratificate și inaccesibile. Ce mult Îmi iubesc orașul - simplu și secret, profanat și integru. Și tu ai vrea să-l transformi Într-o măcelărie. Ai vrea să mi-l iei. Dar eu n-am să plec niciodată. Pentru a se calma, răsfoi La Repubblica, ziarul tipului aceluia răzbunător. Trei pagini cu anunțuri cu locuri de muncă: se căutau funcționari comerciali, agenți, directori tehnici, experți de logistică, consultanți publicitari, programatori În Oracle, reprezentanți de vânzări cu vârsta cuprinsă Între optsprezece și treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost sfâșiați. Instructorul se apropie privindu-l fără a găsi ceva de corectat În poziția lui. Antonio ridică greutăți până când oboseala Îi Încețoșă mintea, iar corpul lui, tare ca piatra, Îi deveni străin - și doar când consideră că se calmase Îndeajuns și că se golise cu totul, se ridică, traversă sala de antrenamente pustie la ora aceea a după-amiezii și intră la saună. După câteva minute, geamurile se aburiră cu totul, iar el avu impresia că era izolat În afara Universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și de fiecare dată agentul principal tresare, căci legănarea aceea Îi dă impresia că mititelul Încă se mai mișcă. Copilul. Îl numesc Victima Numărul Unu. Încă nu are un nume, o identitate, o poveste. E bine să o ignori. Te calmează, te distrage, te ajută să-ți păstrezi sângele rece. Dar trebuie să reconstituie, să explice. Dinamica acțiunilor, acțiunea, vinovatul, motivul. Și totuși, gestul În sine nu Înseamnă nimic. Agentul principal rătăcește prin apartament, urmându-l pe operatorul cu camera video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întrupare a iubirii, Tu, nevinovată zână, în acorduri de pian Te ascunzi și cânți, mamă... Chircan Adrian, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor coordonator Dîrmină Mădălina-Violeta Dimineața Nisipul îmi catifelează pielea, Iar spuma de pe cer îmi calmează privirea. Atmosfera pare să fie o ploaie de raze aurii... Păsări albe și cenușii mă anunță că Aceste imagini îmi vor păși sufletul, lăsând urme adânci. Drumul vieții! O poveste minunată Un vârtej ce-neacă-o apă Un copil mergând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu vorbea despre nimic altceva în afară de răzbunarea fratelui său și credea că atacul pe care îl îndurase și bătălia cu armata de îngeri erau doar semne ale bătăliei înfricoșătoare care avea să vină. Devenise suspicios cu oricine încerca să-i calmeze temerile și nu-l mai suporta în preajma lui pe Ruben, care era de felul lui calm și delicat. Căpătase în schimb un fel de dependență de Levi, care îl asculta la nesfârșit și care dădea din cap îngrijorat și aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adus ceva de băut și mi-a pus un prosop rece pe frunte. Au trecut două zile sau poate trei într-o pâclă de somnolență febrilă și comprese. Când mi s-a răcit în sfârșit capul și durerile s-au calmat, mi-am dat seama că eram prea slăbită ca să stau în picioare. O femeie pe nume Shery fusese trimisă să aibă grijă de mine. Am rămas cu gura căscată când s-a prezentat, pentru că numele ei însemna „micuță” și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege, iar el l-a calmat spunându-i că avea șapte ani la dispoziție ca să se pregătească pentru o mare foamete care avea să vină. Și așa a fost ridicat pușcăriașul, un intrigant străin și analfabet, și a devenit mâna dreaptă a regelui. Îmi închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mai spus, și ăsta-i numai începutul, da, da, numai începutul, și l-am văzut cum rânjește și am știut că acuși va răsturna și masa, dar atunci cel cărunt și-a pus mâna pe umărul lui, spunându-i, calmează-te, Gyurka, lasă, calmează-te, se pare că ne-am înșelat în privința doamnei, am crezut că doamna-i o femeie inteligentă, am crezut că știe când și cu cine trebuie să fie amabilă, dar se pare că n-are destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ăsta-i numai începutul, da, da, numai începutul, și l-am văzut cum rânjește și am știut că acuși va răsturna și masa, dar atunci cel cărunt și-a pus mâna pe umărul lui, spunându-i, calmează-te, Gyurka, lasă, calmează-te, se pare că ne-am înșelat în privința doamnei, am crezut că doamna-i o femeie inteligentă, am crezut că știe când și cu cine trebuie să fie amabilă, dar se pare că n-are destulă minte ca să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
căutat, ar fi venit acasă, la noi, la mama și la mine, pe tatăl meu nu-l cheamă Csákány, tatăl meu nu-i prietenul dumneavoastră. Atunci muncitorul pe nume Feri m-a apucat de umeri, m-a întors către el, calmează-te, mi-a spus din nou, de când nu l-ai văzut pe taică-tu? I-am zis că de aproape nouă luni, și atunci muncitorul a dat din cap, nouă luni la Canal e vreme lungă, a spus, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic... Cum?... Dar potolește-te odată! Vin imediat. Închise telefonul, trase adînc aer În piept și se sili să expire cît mai lent spre a-și recăpăta calmul și gîndirea limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să pună salvarea fiului său mai presus de mînia pe care o simțea față de el. - Nu te neliniști, mă duc să-l previn pe Nico imediat, nu s-a clintit din cameră. Marie se simți ușurată auzind că Loïc se calmase. - Spune-i să nu iasă atîta timp cît n-am pus din nou mîna pe Yves, de acord? Loïc, cu telefonul la ureche, mergea deja pe coridorul care ducea la camera fiului său. Bătu la ușă și constată cu surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că se dusese din nou să dea tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele ar fi plecat de ieri, așa cum am cerut, n-ar fi blocate acum pe continent așteptînd ca furtuna să binevoiască să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor banderola galbenă folosită de poliție, cu care se lupta Stéphane și care tocmai Îi scăpase, luată pe sus de o rafală. - Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încă năucă. Aplecat deasupra ei, Ryan o observa. Ea dădu să se tragă Îndărăt văzîndu-l că ținea În mînă propria ei armă de serviciu. - Dă-i drumul! El zîmbi și Începu să scoată liniștit gloanțele din Încărcător, aruncîndu-le peste bord. - Calmează-te, singura crimă pe care am comis-o vreodată am plătit-o vreme de treizeci și cinci de ani și mi-a ajuns. Cu un gest neașteptat, Îi Înapoie arma. - Poftim. Marie șovăi, o apucă, apoi acceptă mîna pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să strige pentru a se face auzit. - Gwen a fost supravegheată de patru oameni! Ea e cea care și-a semnat singură sfîrșitul! Le-a trimis jandarmilor prin intermediul lui Ronan băuturi În care a turnat somnifere! Departe de a-l calma pe Philippe, cuvintele lui Lucas Îi intensificară mînia. - Nu pricepi că PM e cel care v-a drogat oamenii? El e cel care a tras sforile pentru ca ea să iasă! Ea, care se credea mereu cea mai tare, a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
SÎnge, sînge peste tot! A făcut asta cu cuțitul, Arthus a făcut asta... - Liniștește-te, Pierric, sînt aici, cu tine, destinde-te, furtuna a trecut, nu mai plouă, se face ziuă, ți-e cald, te simți bine, bine... Psihanalistul Îl calma pe Pierric, ale cărui lacrimi curgeau peste obrazul roșu și neras. Medicul se interesă de starea Mariei, care părea să respire cu dificultate, Lucas o văzuse clătinîndu-se pe picioare, gata să leșine, În clipa În care Pierric descria uciderea tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tare palidă... Făcu un efort să-și revină și-l văzu pe Ronan aplecat spre ea, neliniștit. Biruindu-și amorțeala, se Îndreptă cu dificultate și-l liniști rapid pe tînăr. Îi dădu Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și Îi zîmbea din toată inima. Privirile li se Încrucișară, limpezi, luminoase, complice. Se lipi de pieptul lui, spontan. - Mulțumesc, Îi șopti ea din adîncul inimii. Apoi, printre lacrimile care Îi Împăienjeneau ochii, se uită după ei cum se Îndepărtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Flaubert, Baudelaire, Dostoievski: numai reacționari. Dar trebuie să mai și regulezi, nu? Trebuie să-i tragi niște orgii. E foarte important. Sollers Îl părăsi pe Bruno după cinci minute, lăsându-l Într-o stare de ușoară beție narcisistă. Se mai calmă pe drumul de Întoarcere. Philippe Sollers părea să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]