2,791 matches
-
nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte, curmate brutal. Camarazi de-ai lor își găsiseră moartea sub dărâmături. Ei, pentru moment, scăpaseră. Tăcuți, pleacă privirile spre pământ, ascunzându-și rușinați bucuria egoistă că supraviețuiseră, mulțumind în sinea lor cerului pentru norocul care le prelungise chiar și cu câteva minute viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fetei apoi îi aranjează părul. O învelește cu grijă într-o foaie de cort și înainte să o coboare în groapă sărută buzele reci. Murmură rugăciunea pe care o spusese de atâtea ori în timpul anilor de război pentru mulți dintre camarazii săi. Niciodată nu se gândise că va face asta și la mormântul iubitei. O ciudată stare de confuzie pune stăpânire pe el, cuvintele sacre devin doar o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un moment înainte să arunce cu pământ peste silueta fragil desenată de faldurile pânzei kaki. Își dă seama că a rămas mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii de vânturile mari ale înălțimilor cerești. Oftează îndelung și trist, cu sufletul redus doar la o mână de cioburi. Adio dragostea mea. Visul frumos s-a destrămat. Împreună, tu, eu, copiii noștri... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mari ale înălțimilor cerești. Oftează îndelung și trist, cu sufletul redus doar la o mână de cioburi. Adio dragostea mea. Visul frumos s-a destrămat. Împreună, tu, eu, copiii noștri... Își îndreaptă spatele și salută. Onorul unui militar către alt camarad de arme. Pentru că ea asta fusese. Un soldat fără uniformă aflat permanent în bătaia focului, fără retrageri și perioade de refacere, a cărui curaj nu va fi răsplătit prin onoruri sau medalii. Doar cu respectul salutului său. În cadență rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ani de război, alternativa unui lagăr de prizonieri cu un cartof cald pe zi i se pare destul de ispititoare lui Lazăr. Aruncă o privire lungă în jur, dornic să memoreze fiecare detaliu, chiar și neînsemnat, a peisajului. Aici muriseră toți camarazii lui și poate mai târziu, cine știe, daca scapă cu viață, va ști să povestească și altora ce se întâmplase cu ei. Își simte degetele atât de înghețate încât i se pare un veac până agață de țeava puștii restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după amiezii parcă poartă doliu. În cele două garaje mari ale regimentului XXI, mai mulți mecanici îmbrăcați în salopete pătate cu ulei, repară și verifică pe sub capote. Din cabinele unor mașini se aud discuții, râsete și glume despre găselnița unui camarad care-și scăpase mașina personală să nu fie "împrumutată" de ruși pictând pur și simplu pe una din portiere steagul britanic. Bună găselnița, dar mult nu mai merge nici cu asta. De ce? Acum câteva zile, chiar pe strada mea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toate acele lucruri care făcuseră din el un om adevărat. Acum realizează de ce el beneficiase de tratament preferențial la întoarcerea în țară. În timp ce toți ceilalți veniseră pe jos, el călătorise cu mașina, iar faptul stârnise mirare și circumspecție din partea celorlalți camarazi ofițeri. Apoi cuvintele și aprecierile pozitive, toate spuse pe un ton ușor complice în prezența martorilor de Licavkin privind excelenta lor colaborare. Ce colaborare la urma urmei? Îi mai reparase mașina uneori și folosise ocazia să ceară piese și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai putea să iasă. Dacă refuza, sigur s-ar fi aflat despre el că a acceptat să colaboreze cu cei care ciopârțiseră țara. O vorbă șoptită aici, o frază neterminată dincolo și ambiguitatea situației l-ar fi făcut în ochii camarazilor un trădător fără putința unei apărări. Nu putea ieși pur și simplu în curtea cazărmii cu o pancartă în mâini unde să scrie că da, a semnat cu ei dar numai pentru a-și salva tatăl. Măcar de ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să o facă, dar acesta se odihnea cine știe pe unde, într-un mormânt anonim. Cum va trăi mai departe sub apăsarea continuă a unui șantaj de care știa că niciodată nu va scăpa? Silit să își toarne colegii, prietenii, camarazii, ca apoi să le privească familiile îndurerate în ochi și să le spună vorbe consolatoare. Gândul inutilității lui ca om, despărțirea brutală și năucitoare de tot ce înseamnă valorile lui morale, acum terfelite și aruncate în noroi, îi provoacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și Începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse În casă, spunea că vrea să-i dea și tatălui tău și celor trei camarazi de-ai lui, cu care juca poker În sufragerie. A doua zi dimineața cînd mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fi spusă: a mărturiei care învinge marea. Cineva, unul din acei oameni pe care lumea nu pune preț, și-al cărui singur atu în ochii ei e tocmai ce are de zis, trăiește cu speranța și cu deziluzia unui fost camarad dintr-o altă plămadă, trăiește pentru ca ele să trăiască, împotriva neîncrederii condescendente care le înghite. Înfruntarea, fie și absurdă, poate să-l transforme pe cel obișnuit să-și ducă zilele en spectateur. Să-l convertească și să-l oblige. E
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
Din câte știu, cărțile de muncă ale securiștilor erau secrete. Iar ceea ce era trecut drept salar era doar o măruntă parte din sumele efectiv încasate. Chiar sunt curios pe baza căror acte legale s-a făcut trecerea la pensie a camarazilor lui Pleșiță, Enoiu și Iulian Vlad. Tare mi-e teamă că un specialist în legislația muncii ar demonstra cu ușurință că securiștii nu numai că n-au dreptul la nici un leu, dar ar trebui să dea ei bani statului român
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
din care au apărut doar trei substanțiale numere, a marcat un moment de mare rezonanță spirituală, în paralel cu mișcarea suprarealistă, de care s-a delimitat totuși, considerându-l pe André Breton prea interesat de Ťistoria literarăť, în timp ce el și camarazii săi se vedeau Ťînscriși pentru posteritate în istoria cataclismelorť. Poezia lui René Daumal, din care Editura Gallimard a publicat în anul 2000 o Ťediție definitivă ť (în colecția ŤPoésieť), cuprinde textele din singurul său volum de versuri antum, Le Contre-Ciel
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
lui Schulz, editorul din Veneția care, căutând șpalturile unei cărți, Istoria bordelurilor la Veneția, nimerește peste un manuscris căruia îi lipsesc titlul, autorul și numeroase foi. Lectura lui îl acaparează cu totul, întreruptă doar de intervențiile unui ins misterios (prieten, camarad ori simplu angajat?), Paso Doble, formă ambiguă de manifestare a Dublului. Iar manuscrisul îi dezvăluie lui Schulz viața și aventurile unui seducător, tânărul englez trăitor în veacul al XIX-lea, Jacob Flint. Numeroasele tribulații ale eroului îi dau acestei istorii
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
1916, bărbatul ei având 24 de ani când și murise pe front în Moldova la Viile lui Negroponte, dealul ăla unde se coceau cei mai frumoși struguri, primise acolo un glonte în piept și murise strigându-i numele Ioana un camarad ținuse minte numele și îl raportase ca la regiment, așa că ea rămăsese văduvă la nici șaptesprezece ani când îl și născuse în vară, vara lui 1917 pe Petrică, dacă murise și el tot de glonte de război, de al celui
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
cutare. Totodată ar înceta și starea de lucruri de astăzi, în care orice liberal mai cu seamă, dat afară pentru incapacitate sau hoție, se constituie și se gerează în victimă a principiilor sale politice, cerând la reîntoarcerea la putere a camarazilor săi o recompensă pentru suferințele sale pătimite pentru nație și libertate. Nu mai pomenim de marele folos că o mulțime de inteligențe și de brațe cari azi nu urmăresc decât munca stearpă a goanei funcțiunilor, luîndu-și odată nădejdea de-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dat, adresîndu-mă lui Pretorian, îi spusei domnule Puloș și în alt moment, când trecând la anecdote, Szekely, cu o distincție rară, ne povesti cum odată, pe timpul imperiului, un ofițer român fiind invitat într-o înaltă societate, îl rugase pe un camarad al său, ungur, să-l învețe să spună în ungurește gazdei câteva cuvinte frumoase când avea să fie întîmpinat. Și acela îl învăță să pronunțe următoarea expresie: Lofosoșeghedbe. Ofițerul l-a întrebat ce înseamnă și acela i-a răspuns că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că s-ar fi putut să mi se răspundă același lucru, că, adică, să ne lăsăm de glume. În filme am revăzut apoi astfel de scene, dar idilice, cei doi erau de fapt sau aveau să devină buni prieteni, buni camarazi care ies primii la exercițiul cutare, de luptă, la care asista însuși generalul... E, dacă venise însuși marele comandant? Asta era esența, restul, copilării, glume de cazarmă. În realitate individul, fără să știu de ce, mă ura, dar și eu pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scapi? Dar hai să zicem că nu scapi... Și aici sânt două posibilități, i-a mai spus rabi foarte hotărât. Poți să mori sfârtecat de o bombă, sau poți să mori de un glonte și să fii îngropat frumos de camarazi cu sapa și lopata... Așa că du-te liniștit, nu mai fi așa de speriat, nu lua aconto pe ce-o să fie..." Fiindcă nu râdeam, Ion Micu lăsă o clipă chateaubriand-ul înjumătățit și râse el de astă dată cu gura
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu aceeași precizie și rapiditate cu care ne vine cuvântul roșu într-un test asupra culorilor. Roșu aici era s-a culcat cu opt bărbați, mai departe gândul devenea greoi, galben, albastru, violet, că erau niște colegi, foarte buni prieteni... camarazi de șantier care... da, putea fi adevărat, totul putea fi inocent în realitate, dar nu acolo, în fotografie, și în nici un caz pentru mine... Dar ce se întîmpla? O iubeam? Nu, era ceva mai rău, dar nu-mi dădeam seama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
achitat fără măcar să doresc să aflu de unde luase pâinea. Nu puteai, i-am spus, să declari că ți-a dat-o un prieten la gară?" "Nu, fiindcă m-ar fi întrebat cum îl cheamă." " Pe dracu, un prieten din București, camarad de arme, i-ai uitat numele." N-avea atâta imaginație! "De fapt de unde-ai furat-o?!" "N-am furat-o, mi-a dat-o o fată de la cantină. Dacă îi spuneam asta, ași fi băgat-o pe ea la apă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astă dată, Vasquez o întrerupse. ― Toate bune, dar eu vreau să știu un singur lucru. ― Da? ― Unde sunt? Ea întinse un deget spre spațiul vid situat între Ripley și ușă, îndoi degetul gros și dădu un bobârnac unui dușman imaginar. Camarazii ei își manifestară aprobarea prin strigăte și râsete: ― Așa-i! Dă-i la cur, Vasquez! Ca întotdeauna, Drake era încântat de setea de sânge a omologului. Ea dădu din cap. ― Unde și când vrei tu. Hudson se lăsă pe spetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o mașină mortală independentă, care putea practic să facă orice, numai că nu apăsa pe trăgaci. Vasquez surâse înduioșată. Era copilul ei, nu prea comod și cam complicat dar pe care se putea încrede pentru asigurarea protecției sale și a camarazilor. Îi arăta mult mai multă înțelegere și grijă decât avea pentru colegii ei. Drake o înțelegea foarte bine. Și el vorbea cu arma lui, deși pe tăcute. Nici unul dintre ceilalți militari nu găsea acest comportament anormal. Era bine cunoscut faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
afară; harnașamentul care-i împiedica să sară ca niște mingi în caz de coborâre rapidă, sau pe timpul înaintării în VTT pe teren accidentat; casca pentru protejarea craniului și viziera pentru ochi; emițătorul-receptor pentru comunicarea cu naveta de debarcare, blindatul, cu camaradul însărcinat cu supravegherea spatelui. Degetele vioaie se deplasau cu iuțeală pe încuietori și butonii de presiune. Când totul a fost pregătit, verificat și operațional, și-au reluat controlul. Iar cei care terminau înaintea altora își ajutau camarazii apropiați. Apone se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
debarcare, blindatul, cu camaradul însărcinat cu supravegherea spatelui. Degetele vioaie se deplasau cu iuțeală pe încuietori și butonii de presiune. Când totul a fost pregătit, verificat și operațional, și-au reluat controlul. Iar cei care terminau înaintea altora își ajutau camarazii apropiați. Apone se plimba printre oamenii lui, supervizând pregătirile, știind că era inutil. Își zicea totuși că "o prevedere în plus nu strică", și căuta butonul sau cârligul omis. Intr-o situație delicată, regretele ar fi zadarnice. Mișcați-vă, leprelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]