1,594 matches
-
împreună cu tehnicienii și managerii fostei economii socialiste au reușit să dea naștere și să asigure creșterea unei clase sociale noi, de capitaliști români strâns legați de elitele politice și administrative ale noii Românii. La sfârșitul deceniului, această nouă clasă de capitaliști avea un rol hotărâtor în economie și în politică și făcea eforturi serioase pentru a-și ridica prestigiul social. Publicarea în România postcomunistă a listei „celor mai bogați români” a fost vârful unei campanii de imagine și de afirmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în economie și în politică și făcea eforturi serioase pentru a-și ridica prestigiul social. Publicarea în România postcomunistă a listei „celor mai bogați români” a fost vârful unei campanii de imagine și de afirmare a noului statut social al capitaliștilor români. Pentru prima dată, măcar o parte a acestora ieșea, în public, își afirmau averile și puterea și pretindeau un loc onorabil în structura socială. Doar că, în momentul în care această primă listă a fost publicată, clasa capitaliștilor români
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al capitaliștilor români. Pentru prima dată, măcar o parte a acestora ieșea, în public, își afirmau averile și puterea și pretindeau un loc onorabil în structura socială. Doar că, în momentul în care această primă listă a fost publicată, clasa capitaliștilor români era deja în declin. Declinul capitaliștilor români În decembrie 1999, la Helsinki, reuniunea șefilor de state și guverne din Uniunea Europeană ia hotărârea, istorică pentru noi, de a începe negocierile de aderare ale României la UE. O săptămână mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o parte a acestora ieșea, în public, își afirmau averile și puterea și pretindeau un loc onorabil în structura socială. Doar că, în momentul în care această primă listă a fost publicată, clasa capitaliștilor români era deja în declin. Declinul capitaliștilor români În decembrie 1999, la Helsinki, reuniunea șefilor de state și guverne din Uniunea Europeană ia hotărârea, istorică pentru noi, de a începe negocierile de aderare ale României la UE. O săptămână mai târziu, premierul Radu Vasile este silit să demisioneze
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de guvern din decembrie 1999 a echivalat cu sfârșitul unei perioade istorice - perioada afirmării capitalismului autohton. Din acel moment a început o perioadă nouă, cea a capitalismului românesc european. Unul dintre efectele imediate ale acesteia este înlăturarea nou-născutei pături de capitaliști români și înlocuirea ei cu reprezentanții capitalului internațional, predominant ai celui european. Ascensiunea capitaliștilor români în primul deceniu al tranziției a fost posibilă pentru că, spre deosebire de alte societăți foste comuniste - precum Ungaria -, România a avut două particularități. În primul rând, aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capitalismului autohton. Din acel moment a început o perioadă nouă, cea a capitalismului românesc european. Unul dintre efectele imediate ale acesteia este înlăturarea nou-născutei pături de capitaliști români și înlocuirea ei cu reprezentanții capitalului internațional, predominant ai celui european. Ascensiunea capitaliștilor români în primul deceniu al tranziției a fost posibilă pentru că, spre deosebire de alte societăți foste comuniste - precum Ungaria -, România a avut două particularități. În primul rând, aceea că, în primii ani ai tranziției, nu a prezentat interes pentru expansiunea capitalului occidental
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
foste comuniste - precum Ungaria -, România a avut două particularități. În primul rând, aceea că, în primii ani ai tranziției, nu a prezentat interes pentru expansiunea capitalului occidental. La adăpost de concurența pe piață a capitalului occidental, pătura în formare a capitaliștilor autohtoni a putut să se afirme și să ridice pretenții la dominarea economiei naționale. În aceste condiții favorabile, a doua particularitate a constat în posibilitatea creată pentru formarea și dezvoltarea unei elite conducătoare unitare, implicată simultan în politică, administrație și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
naționale. În aceste condiții favorabile, a doua particularitate a constat în posibilitatea creată pentru formarea și dezvoltarea unei elite conducătoare unitare, implicată simultan în politică, administrație și afaceri. Acest sistem ad-hoc de organizare a puterii în societate le-a conferit capitaliștilor români un avataj competitiv față de capitalul străin care, atât cât era, încerca să pătrundă în economia românească. Incapabil să reziste pe piață confruntării cu acesta, capitaliștii români au compensat slăbiciunea financiară și managerială prin avantaje politice și administrative obținute fie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și afaceri. Acest sistem ad-hoc de organizare a puterii în societate le-a conferit capitaliștilor români un avataj competitiv față de capitalul străin care, atât cât era, încerca să pătrundă în economia românească. Incapabil să reziste pe piață confruntării cu acesta, capitaliștii români au compensat slăbiciunea financiară și managerială prin avantaje politice și administrative obținute fie prin politici publice, fie prin simpla concentrare la aceeași persoană a statutelor de om politic, funcționar și om de afaceri. Schumpeter vorbea de nevoia de capitaliști
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capitaliștii români au compensat slăbiciunea financiară și managerială prin avantaje politice și administrative obținute fie prin politici publice, fie prin simpla concentrare la aceeași persoană a statutelor de om politic, funcționar și om de afaceri. Schumpeter vorbea de nevoia de capitaliști „adevărați”. În lipsa lor, societatea românească a produs „întreprinzătorul-politician-funcționar public”. Mass-media i-au poreclit „baroni locali”, dar cei mai importanți dintre ei nu mai erau de mult locali, ci aveau o importanță națională, iar uneori chiar regională. Că așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și în Cehia) se adresa mai ales marilor companii. În această perioadă inițială, profitând de faptul că nu se afla pe „lista de priorități” a expansiunii capitalului occidental în Europa fostă comunistă, România începe să-și creeze propria clasă de capitaliști. În schimb, Ungaria și alte țări central-europene, precum Cehia, pun bazele sociale ale „capitalismului fără capitaliști”. Începând cu 1997, situația începe însă să se echilibreze. Între 1997 și 2002, media investițiilor străine directe în România crește de șapte ori (!), ajungând
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
că nu se afla pe „lista de priorități” a expansiunii capitalului occidental în Europa fostă comunistă, România începe să-și creeze propria clasă de capitaliști. În schimb, Ungaria și alte țări central-europene, precum Cehia, pun bazele sociale ale „capitalismului fără capitaliști”. Începând cu 1997, situația începe însă să se echilibreze. Între 1997 și 2002, media investițiilor străine directe în România crește de șapte ori (!), ajungând la 1,3 miliarde de dolari, iar a celor din Ungaria nu mai atinge decât 1
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tranziției spontane. Nefiind o prioritate a globalizării (Malița, 1999), România evoluează, acordând prioritate caracteristicilor interne în raport cu cele ale modelului extern, între limitele destul de largi ale toleranței occidentale, răspunzând comandamentelor generale ale tranziției postcomuniste, dar modelându-le în funcție de interesele afirmării clasei capitaliștilor autohtoni. Confruntarea politică românească este dominată de o problematică internă, referitoare la care anume dintre grupurile de potențiali capitaliști autohtoni vor deține rolul conducător în economie și în societate (prin intermediul politicii, al administrației, al mass-media). Clasa politică românească se divide
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
extern, între limitele destul de largi ale toleranței occidentale, răspunzând comandamentelor generale ale tranziției postcomuniste, dar modelându-le în funcție de interesele afirmării clasei capitaliștilor autohtoni. Confruntarea politică românească este dominată de o problematică internă, referitoare la care anume dintre grupurile de potențiali capitaliști autohtoni vor deține rolul conducător în economie și în societate (prin intermediul politicii, al administrației, al mass-media). Clasa politică românească se divide între susținătorii a două elite, fiecare din ele reunind, deopotrivă, politicieni, funcționari administrativi și proaspeți capitaliști, unii concentrați într-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
grupurile de potențiali capitaliști autohtoni vor deține rolul conducător în economie și în societate (prin intermediul politicii, al administrației, al mass-media). Clasa politică românească se divide între susținătorii a două elite, fiecare din ele reunind, deopotrivă, politicieni, funcționari administrativi și proaspeți capitaliști, unii concentrați într-o grupare considerată „neocomunistă”, iar ceilalți în una considerată „istorică”, în realitate ambele bine ancorate în prezentul postcomunist și protocapitalist al societății românești. Această confruntare politică se prelungește mult după 1997 și mai continuă și azi. Populația
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este rețeaua de relații politice și administrative, în vreme ce slăbiciunile sale - lipsa de capital, managementul defectuos, productivitatea scăzută, nivelul tehnic înnapoiat - se manifestă cu prioritate pe piață. Ca urmare, strategia capitalului occidental în confruntarea sa cu cel național a urmărit separarea capitaliștilor autohtoni de sprijinul lor politic și administrativ și aducerea lor pe piață. Odată ajunși pe piață, ei fie se orientează către nișe specializate ale pieței, unde rămân la dimensiuni nesemnificative la nivel național sau regional, fie sunt scoși de pe piață
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
opus-o, pe toate căile, capitalul național în fața acestei ofensive. Este ușor de observat că această rezistență a fost cu atât mai mare cu cât atacul se adresa unei ținte mai importante în structura de rezistență a capitalului național. Supraviețuirea capitaliștilor români depindea de supraviețuirea câtorva instituții fundamentale ale noului sistem de putere. Prima și cea mai importantă, era legătura interpersonală a capitaliștilor cu politica și administrația, ceea ce le permitea canalizarea resurselor statului și ale societății în folosul lor, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mare cu cât atacul se adresa unei ținte mai importante în structura de rezistență a capitalului național. Supraviețuirea capitaliștilor români depindea de supraviețuirea câtorva instituții fundamentale ale noului sistem de putere. Prima și cea mai importantă, era legătura interpersonală a capitaliștilor cu politica și administrația, ceea ce le permitea canalizarea resurselor statului și ale societății în folosul lor, printr-o largă varietate de mecanisme și mijloace. În societatea modernă, capitalistul, politicianul și funcționarul public îndeplinesc funcții complementare și sunt net separați social
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sistem de putere. Prima și cea mai importantă, era legătura interpersonală a capitaliștilor cu politica și administrația, ceea ce le permitea canalizarea resurselor statului și ale societății în folosul lor, printr-o largă varietate de mecanisme și mijloace. În societatea modernă, capitalistul, politicianul și funcționarul public îndeplinesc funcții complementare și sunt net separați social și instituțional. În societatea românească postcomunistă, ei se unesc. Inițial, unitatea acțiunii lor este asigurată prin unitatea persoanei care îndeplinește cele trei funcții. Până în 2000-2001, acestă legătură se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
civilă se află mass-media, dar pentru controlul mass-media s-a purtat - și se mai poartă încă - o confruntare dură între capitalul occidental și cel autohton. Inițial, mass-media au fost controlate politic, dar importanța lor a fost foarte repede sesizată de capitaliștii autohtoni care și-au dezvoltat propria rețea de ziare, televiziuni și radiouri subvenționate, astfel încât să nu depindă nici de piață, nici de reacția publicului, și pe care le-au utilizat ca portavoce a propriilor interese de afaceri și politice. Al
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea politicii de afaceri a fost al treilea „pilon” al ofensivei occidentale împotriva capitaliștilor români și a dominat perioada negocierilor de aderare. O a doua ofensivă a capitalului occidental a fost îndreptată împotriva surselor de finanțare a capitalului național. Dintre toate sursele de finanțare de către stat a capitaliștilor români, cea mai importantă au constituit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
treilea „pilon” al ofensivei occidentale împotriva capitaliștilor români și a dominat perioada negocierilor de aderare. O a doua ofensivă a capitalului occidental a fost îndreptată împotriva surselor de finanțare a capitalului național. Dintre toate sursele de finanțare de către stat a capitaliștilor români, cea mai importantă au constituit-o arieratele (World Bank, 2004), ele reprezentând mai mult de o treime din total. A fost și cea mai puternic apărată. În 2001-2002, cel mai angrenat în negocierile de aderare dintre toate guvernele României
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a fost contracarată prin înlocuirea privatizării pe baza simplei licitații cu privatizarea marilor companii românești exclusiv cu investitor strategic străin. Începând cu 1999, această condiție politică domină privatizarea marilor companii românești și face inutil aportul suplimentar de capital în companiile capitaliștilor români. În numai trei ani, această sursă de finanțare scade cu un sfert, de la 36% în 1999 la 28% în 2001. Pentru a supraviețui, capitaliștii români sunt nevoiți să reinvestească profitul, ponderea câștigurilor reinvestite în totalul finanțărilor companiilor ajungând aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politică domină privatizarea marilor companii românești și face inutil aportul suplimentar de capital în companiile capitaliștilor români. În numai trei ani, această sursă de finanțare scade cu un sfert, de la 36% în 1999 la 28% în 2001. Pentru a supraviețui, capitaliștii români sunt nevoiți să reinvestească profitul, ponderea câștigurilor reinvestite în totalul finanțărilor companiilor ajungând aproape să se dubleze în numai trei ani, de la 6,8% în 1999 la 12% în 2001. Cel mai ușor de atacat a fost, pentru capitalul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
împreună cu privatizarea CEC, în 2006. A treia direcție prioritară a ofensivei externe a fost întărirea pieței interne. Primul instrument de acest tip a fost macrostabilizarea. Am văzut că inflația, precum și deprecierea monedei naționale, au fost instrumente importante de subvenționare a capitaliștilor români. Inflația contribuia la ștergerea datoriilor - cu excepția celor externe, care erau sursă de finanțare a capitalului străin -, iar deprecierea monedei naționale la stimularea exporturilor, dominate de capitaliștii români, și la scăderea profitabilității importurilor, dominate de capitalul străin. Macrostabilizarea, începută în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]