32,043 matches
-
fel ca în copilărie, iar singura rugăciune pe care o cunoștea era: "Înger al lui Dumnezeu, fă-mă bun, ca la tine în cer să ajung și eu". Dintr-un punct de vedere general, Biblia ebraică, Noul Testament și Coranul sunt caracterizate fără îndoială de înțelegerea lui Dumnezeu ca Dumnezeu personal, înțeles personal. În Occident totuși, tradiția mistică indiană a avut acces mult prea devreme în Grecia prin Asia Mică. Elemente mistice singulare se regăsesc la Sfântul Pavel și Sfântul Ioan care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu" (Mt., 5, 9). Tocmai credința într-un Dumnezeu unic comun evreilor, creștinilor și musulmanilor cantus firmus al Sfintei Scripturi este cea care impune o conviețuire pacifică, în locul luptei scandaloase ce a caracterizat până acum istoria lor. Credința comună într-un Dumnezeu unic constituie baza unei mai bune înțelegeri și unei profunde solidarități între comunitățile religioase ce fac parte din marea mișcare monoteistă. Niciuna nu-și poate înțelege întreaga esență și propria istorie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Îl înțeleg mai curând ca pe o realitate spirituală dinamică, în stare ca din interior să facă posibil, să stăpânească și să conducă la desăvârșire procesul ambivalent de dezvoltare a lumii. Nefiind dincolo de lume, ci în interiorul ei, în mijlocul suferințelor ce caracterizează progresul său: în, cu și între oameni și lucruri. Dumnezeu însuși este origine, mijloc și scop al procesului cosmic. Pe Dumnezeu ca Spirit nu îl consider nici asemenea unui miraculos substitut, care își manifestă acțiunea doar în anumite puncte deosebit de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a acțiunii vieților precedente. În calitate de budist aș refuză însă autoritatea Vedelor și supremația brahmanilor, sacrificiile cu împrăștierea sângelui și ordinea hindusă rigidă a castelor. Nu aș avea o religie comparabilă cu hinduismul vechi de patru milenii de lângă Gange. S-ar caracteriza mai curând prin figura extraordinară a indianului Siddharta Gautama, numit Buda, "trezitul", "iluminatul". Începând din secolul VII a.C., aceasta oferă omului o cale de spiritualizare, introspecție și de aprofundare a sinelui. Prin doctrina sa (dharma) acordă oamenilor răspunsul la patru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Treimi", "o persoană divină în două naturi", umană și divină. La Roma urmasem pentru un întreg semestru cursuri de "cristologie", dar studiasem și toate ereziile împotriva cărora se pronunțaseră conciliile și toate răspunsurile la dificultățile care, atunci ca și acum, caracterizează această temă. Este adevărat că, din fericire, trecusem fără probleme examenul de latină, deloc ușor, dar spiritualitatea mea? Un lucru diferit, care rămânea nesatisfăcut. Mult timp mă interesasem mai mult de geniala teologie paulină, în timp ce Evangheliile îmi păreau prea familiare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sigur și stabil, este posibil să avem o viziune generală asupra lumii, care să îmbrățișeze nu doar lumea religiilor și culturilor, ci și cea a științei, economiei și chiar a politicii. Datorită provenienței și formării crescut fiind într-o țară caracterizată prin libertate și democrație directă, dar înconjurată de regimuri totalitare am fost mereu un observator atent al timpului meu. În ciuda acestui fapt totuși, nu voiam să fiu un "teolog politician", deoarece "teologia politică" a fost mereu o ideologie politizată; acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Codul Familiei din 1954, după modelul Iustinian, erau reglementate două forme de adopție: adopția cu efecte restrânse, respectiv adopția cu efecte depline, care au fost introduse în 1951 prin Decretul nr. 182 privitor la înfiere. Prima formă de adopție se caracteriza prin aceea că, ... înfiatul are față de cel care înfiază drepturile și obligațiile pe care le are copilul din căsătorie față de părinții săi, iar descendenții înfiatului au față de cel care înfiază drepturile și obligațiile pe care descendenții copilului din căsătorie le
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
nr. 11 din 31 iulie 1990 și Legea 47 din 7 iulie 1993. Greenwell 61 împarte perioada 1990-1996 în două: Perioada reparației rapide (1990-1991) caracterizata printr-un exod de copii înspre familii adoptatoare din străinătate și Perioada de reorganizare (1992-1996) caracterizată de o legislație necoordonată, încercând, pe de o parte, să restrângă adopțiile in străinătate și, pe de altă parte, să implementeze mecanismele pentru adopțiile internaționale. Într-adevăr, în perioada august 1990 iulie 1991 un număr impresionant de copiii (aproximativ 10
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de altă parte, să implementeze mecanismele pentru adopțiile internaționale. Într-adevăr, în perioada august 1990 iulie 1991 un număr impresionant de copiii (aproximativ 10.000 conform anumitor autori 62), au părăsit granițele țării fiind adoptați internațional. Această perioadă s-a caracterizat printr-o libertate totală oferită adoptatorilor străini. În încercarea de a stopa acest exod, în iulie 1991 se promulgă Lege nr. 48 din 16 iulie 1991 care aduce o serie de completări și modificări Legii nr. 11 din 31 iulie
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o dezvoltare a stimei de sine similară cu a celorlalți copii/tineri, nu manifestă probleme comportamentale deosebite, se adaptează și obțin rezultate bune la învățătură. Toate aceste aspecte par însă a fi influențate de o serie de factori: Aspectele ce caracterizează copiii adoptați vârsta în momentul adopției, experiențele psihosociale din istoricul lor anterior adopției aspecte care, de altfel, influențează succesul oricărei forme de adopție; Motivația adopției, atitudinea și comportamentele parentale. Fiind o practică controversată, adopția transrasială/transetnică poate fi motivată de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Pentru două familii a fost util să identifice și să observe alte familii adoptive. Procedura de adopție, prin solicitările sale, reprezintă un important factor de stres pentru majoritatea părinților adoptatori (opt cazuri din zece). În termeni foarte generali, procedura este caracterizată de părinții adoptatori ca fiind inflexibilă, greoaie, dificilă, anevoioasă, laborioasă sau complicată, o procedură care, potrivit unei mame adoptatoare întinde nervii la maximum. Principalele cauze care conduc la aceste aprecieri sunt: timpul îndelungat de la atestare până la finalizarea adopției, în unele
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
190 P.C. Arhimandrit C.I. Șerboianu, membru de onoare al Soc. "Oganj" din Belgrad [Răspuns] / 196 Bibliografie / 199 Abstract / 207 Anexe / 217 Calinic I. Popp Șerboianu sau începutul triumfului "Curajul este începutul triumfului!" Plutarh (46-125) Dacă ar fi să încerc să caracterizez, într-un singur cuvânt, viața și, mai ales, activitatea arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu, asumându-mi în mod conștient riscul generalizării, probabil cel mai potrivit ar fi curajul. Pentru că nu am cum altfel sintetiza activitatea sa de cleric ortodox, combatant
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremaționist, cu siguranță această latură a preocupărilor sale merită restituită. Chestiunea devine cu atât mai importantă cu cât, după cum vom vedea, prin asumarea acestei laturi, Șerboianu s-a pus de-a curmezișul unei critici vehemente din partea mediul ortodox al vremii, caracterizat printr-o retorică și acțiune vehement anticremaționistă. Mai mult, dacă considerăm impunerea cremațiunii, ca modalitate de dispunere asupra cadavrului, drept o confruntare între tradiție și modernitate, contribuția arhimandritului ne apare ca fundamentală, raportată la nivel global. Până acum nu am
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
De pildă recenziile din Revue historique du Sud-Est Européen (1931) sau Revista istorică, ambele sub tutela lui Nicolae Iorga, criticau în termeni duri cartea. Astfel, în prima dintre ele, se arată că, în ciuda subiectului promițător, partea istorică a lucrării se caracteriza prin ignoranță; prefața era incoerentă; Șerboianu cita lucrări în germană fără a cunoaște limba; dictoane italiene fără a ști italiana, plus alte diverse erori din punct de vedere istoric și bibliografic 45. În cazul celei de a doua reviste, se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un punct de referință privind istoria țiganilor, lucru demonstrat de numeroasele citări de care se bucură 49. Ceea ce interesează din această lucrare pentru prezentul studiu nu este neapărat conținutul acesteia. Importantă îmi pare introducerea, în ciuda faptului că unii cercetări au caracterizat-o drept haotică. Din păcate, Șerboianu nu oferea în această introducere date biografice sau altele privind activitatea sa anterioară (se axează mai mult pe o privire generală asupra țiganilor și percepției lor, pe undeva similară cu a evreilor). Însă, la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe linia discursului social al Bisericii Ortodoxe Române și, mai ales, nu ies din linia învățăturilor acestei confesiuni. Cu atât mai mult va părea surprinzătoare cotirea arhimandritului înspre mișcarea cremaționistă din România în deceniul patru al secolului trecut. Ceea ce le caracterizează este latura lor moralizatoare, chestiune pe care o regăsim și în scrierile sale cremaționiste. De asemenea, patriotismul a fost o altă constantă asumată în toate scrierile de către arhimandrit. Debutul său în Cultura Poporului a fost, să zicem, unul "furtunos", cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
răzvrătire. De asemenea, din textele sale pro cremațiune nu reies simpatiile sale catolice de care fusese acuzat, ci mai degrabă, la o privire generală, tonul adoptat de către arhimandrit, de la un anumit moment, pare unul al resemnării, dincolo de răzvrătirea ce-l caracterizează. În orice caz, făcând parte din tabăra cremaționiștilor și fiind deja caterisit, Șerboianu s-a putut dezlănțui împotriva forurilor conducătoare ortodoxe, în paginile Flăcării Sacre. În ciuda acestui fapt și a situației în care a fost caterisit, Calinic Popp Șerboianu a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
celor care nu se împacă cu ideea că vor fi mâncați de viermii pământului"131. Prima parte a articolului era o introducere în tematica propusă. Șerboianu prezenta astfel o privire generală asupra percepției cremațiunii în epocă, raportată la spiritul ce caracteriza Biserica Creștină, cât și cel propriu acelor vremuri. Semnificativ este faptul că arhimandritul se referea la Biserica Creștină în general și nu menționa deloc confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă în cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un ochi te uiți la Christos, și cu celălalt .. la slănina de pe coș"157. Cât privește caracterizarea principalelor biserici creștine ale vremii, Șerboianu le privea pe ambele biserica romano-catolică și cea ortodoxă cu un spirit critic. Astfel, dacă prima se caracteriza printr-o înclinare păguboasă între liberalism, iar cea de a doua printr-o "anchilozare în conservatorism", o asemenea realitate nu duce decât la perpetuarea neînțelegerii mesajului primordial al Mântuitorului, precum și la divizarea mai crudă a creștinilor. După exemplificarea pe baza
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
schimbat întrucâtva după cum vom vedea mentalitatea celor din biserică și le-a deschis perspectiva, dacă nu a unei înfrățiri reale, cel puțin al unei apropieri sincere. (Flacăra Sacră, II, 2, 1935, p. 2-4) Cremațiunea și religia creștină [III] Evul mediu, caracterizat printr-o ocultă pasiune religioasă asupra spiritului științific și ridicarea la rangul de dogmă a celor mai extravagante prejudecăți, avu darul să pregătească vrând nevrând o reacțiune nu numai socială, dar și bisericească. Cu secolul al XVIII-lea începe în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și indiferent pe care o privilegiază comentatorul, acesta constată avântul simultan al cunoștințelor practice, tehnice și teoretice al căror rezultat poartă numele Sumer, Assur, Persia, Egipt, Grecia, Roma, Bizanț, Ev Mediu, Renaștere. Aici, în aceste "spații" privilegiate, toate valorile care caracterizează omenirea înfloreau simultan. Ceea ce se petrece sub ochii noștri este cu totul altceva. Suntem de la începutul erei moderne martorii unei dezvoltări fără precedent a cunoștințelor care alcătuiesc "știința" și care își revendică de altfel cu aroganță acest titlu. Înțelegem prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
precedat și din cauza căruia omul riscă într-adevăr astăzi să moară. Numesc praxis cunoașterea vieții ca acea cunoaștere în care viața constituie deopotrivă puterea care cunoaște și ceea ce este cunoscut de ea, procurându-i într-o manieră explicită "conținutul". Ceea ce caracterizează o atare cunoaștere, am văzut-o, este faptul că, în lipsa oricărui extaz, nu există în ea nici o raportare la o "lume" posibilă, oricare ar fi aceasta. Dimpotrivă, numesc teorie cunoașterea care definește această raportare. Teoriei îi revine prin principiu a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cultura nu este simpla punere în operă a unor puteri definite o dată pentru totdeauna, ci tocmai "dezvoltarea" lor. În calitate de practică, cultura îmbracă diferite forme: forme elementare mai întâi, care sunt modalitățile concrete ale împlinirii trăitului imediat. Astfel, fiecare cultură se caracterizează printr-un a face specific referitor la producerea activă a bunurilor utile vieții și la consumarea lor hrana, îmbrăcămintea, locuința etc. -, cât și prin jocul spontan al vieții înseși, celebrarea destinului propriu, erotismul, relația cu moartea. Un atare "a face
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fundament pe care să-l atribuim consistenței sale interne, prin aceasta înțelegând lizibilitatea sa, determinarea riguroasă a părților sale în calitate de elemente ale compoziției estetice, elemente despre care s-a arătat că sunt deja în ele însele estetice. În realitate, ceea ce caracterizează imaginea obișnuită este faptul că, fiind susținută în fiece moment de actul imaginator al conștiinței care o fixează și nefiind decât punctul-limită al acestei activități, ea nu suferă în fața acesteia nici o pasivitate a privirii și se prăbușește imediat ce se întrerupe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
abstracție în sine de tot ceea ce este sensibil și de tot ceea ce este viu. O astfel de situație în care o instanță teoretică va decide asupra lumii-vieții și a vieții înseși fără a ține seama de ele în nici un fel caracterizează etapa actuală a istoriei lumii, făcând din aceasta Modernitatea despre care putem spune că o îndurăm, dacă este adevărat că în ea, și pentru prima oară de la începutul vremurilor, viața a încetat a-și dicta sieși propriile legi. Interpretările tehnicii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]