1,669 matches
-
dintre ele poate fi și de natură comercială, amatorii de artă naivă începând să caute tot mai des tablouri de pictură naivă rurală. Sigur că peisajele idilice, cu căsuțe, brazi, dealuri, diverse personaje în posturi mai mult sau mai puțin caraghioase, pot atrage o parte a amatorilor de artă naivă, nu discut aici despre calitatea tabloului cu o astfel de temă. Astfel că probabil și unii dintre pictori naivi, fără a urmări în primul rând partea comercială, au abordat tot mai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lumea mai dragă. Uneori, Carlina visa cu ochii deschiși, ca mulți alții, cum călătorește în jurul lumii, în locuri interesante, suind și coborând vârfuri de munte, traversând râuri, admirând frumusețile naturii împreună cu copiii ei și alte lucruri tainice. Nu era deloc caraghios, era un vis numai al ei. Cum ar fi viața dacă n-am visa? N-am cunoaște îndeajuns gustul vieții pe Pământ, n-ar vibra în noi acea plăcere de a visa, de a dori ceva. Acum visa că într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
capul și-l simțea ca prins într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor și se întreba ce căuta ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea, caraghios... Toate amintirile cu el îi bâzâiau prin creier aidoma unei insecte. Fața ei albă ca o floare acum arăta verzuie. Pe măsură ce noaptea se afunda tot mai mult, lacrimile ei sclipeau pe obraji. Se gândi din nou la el. „De ce tocmai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mă ia la rost individul de la fereastră imediat ce intru, întorcîndu-se spre mine contrariat. E același bărbat cu care m-am întîlnit nas în nas la ușă, cînd am venit prima oară la Consiliu; mi-a rămas în minte gestul lui caraghios de a-mi indica ușa vecină cu degetul mic. Îl caut pe tovarășul Fărcășanu. Eu sînt. Ce problemă ai cu el? E vorba de o repartiție la blocul-turn..., strîng eu din umeri. Ajuns lîngă calorifer, Fărcășanu se așază pe elemenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
intră. Spune un "bună ziua" tărăgănat, aproape surprins, trece pe lîngă mine, care continuu să mă uit în pămînt, și se oprește în fața biroului secretarei, întrebînd dacă au fost semnate niște acte. Ciudată voce!" tresar eu. Îmi dau seama că sînt caraghios, așa, ca un obiect uitat în mijlocul secretariatului. Mă întorc, spun "bună ziua" cu glas scăzut și ies. Nu iau încă nici o hotărîre. Voi merge în capătul celălalt al etajului, pe palierul scărilor de serviciu și mă voi gîndi. Din mers, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fie ora 3“... Ca să aud: „Nu, scumpo, e abia douăsprezece și ceva“... Noapte bună, negruța mea, nu crede când ți se spune că ești frumoasă... Dulceața mea, te sărut. M. 6/1947 II Sâmbătă 4 oct[ombrie] [1947] Ce scrisoare caraghioasă pe verso. O înșiruire searbădă, în care pare că sunt cuprinsă de mania egocentrică, când de fapt vreau să te aduc cu orice chip în câmpul activității și vieții mele. Îmi pare că trăiesc o altă viață în care sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau aproape, problema celor cinci mii de franci. 2) Telefonat Mariei pentru Cântărețul Tristeții Sale. Mâine-dimineață o să-l vadă pe Negreanu și are să-mi dea răspunsul. 3) Telefonat lui Camil; se duseseră la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și cuminte. Te strâng duios la piept. M. Nici o veste de la tine de 15 zile!!! 13/1947 I Duminecă, 2 noembrie [1947] Și astăzi nicio scrisoare de la tine. De dimineață, bucătărie și o fugă inutilă după gaz pentru gătit. Dejun caraghios și frugal. După dejun o lecție de o oră ½ cu Iani; apoi la templul coral S[fân]ta Vineri, la nunta fostei mele eleve Angela Baluș cu un inginer Iancu. Nuntă mare, bogată, cu orgă și cor. Apoi în fugă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unele peste altele, unde păpușile se aliniau de la Pupa la Bimbo, unde erai bogată de toate dorințele tale împlinite, atunci mai ales erai copilul casei; căci Crăciunul erai tu, frumoaso. Erau ochii tăi plini de foc, incandescenți, erau vorbele tale caraghioase și stâlcite, era bucuria ta, era pre zența severă și totuși emoționată a tatei, care sub tonul autoritar - „prea o răsfeți“ - își ascundea încuviințarea față de fericirea ta copilărească. Crăciunul însemna și goana prin magazine, cu o lună înainte, însemna beteala
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întreruptă de tropăituri dezorganizate, asaltându-mă din toate direcțiile. Sancho, labradorul auriu, apare într-un salt magistral pe deasupra gărduțului de lemn, ceilalți doi câini împing portița deschisă și aleargă și ei către mine, urmați de o turmă amenințătoare de nandu caraghioși. Pancho se prelinge pe burlan și apare pe spătarul scaunului și Chita se îndreaptă și ea, încet dar convins, către mine. Friptura mea, deși mare, nici poveste să hrănească atâtea creaturi și, deși iubesc animalele, parcă tot pe mine mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vine ca un postgust de asta-i tot ? care pare însuși postgustul experienței umane. Conducîndu-l acasă pe Boogie, în zori, Penescu și Iordache se opresc în fața vilei lui Ceaușescu de la Neptun și încep să cheme păunii imitîndu-le strigătele. Sînt foarte caraghioși, dar există ceva sfîșietor în caraghioșenia lor. Mi-a amintit de momentul acela din Iarna decanului, cînd eroul lui Bellow ascultă lătratul unui cîine și i se pare că aude în el un protest împotriva limitelor experienței canine : pentru Dumnezeu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de sote- riologie radicală, „ne-ar trebui o tiranie ca în Rusia”, însă fără aplomb. Lefter condamnă secolul pentru pierderea biletelor sale de loterie, devenit astfel prin nedreptatea care i se face măruntului funcționar un secol al rușinii. Frazele sunt caraghioase, retorica nemăsurată, iar Lefter are acces la sublim, cuvântul pe care-l descoperă în voca- bularul său și care caracterizează o formă a excesului, un moment apogetic, cel al degradării maxime a civilizației, anunțând ceea ce ce anunțau nu puțini dintre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Prima vizio- nare cu public a fraților Lumières avea loc în 1895. Ceva din senzaționalismul și fervorile romantice traversau tea- trul pentru a se instala în film. Rică Venturiano este acasă la el în filmul mut, nu gesticulația îl face caraghios, ci faptul că noi îi auzim discursul pompos. Popularitatea romantismului era generată, cum remarca Ortega y Gasset, și de mijloacele de popularizare proprii secolului al XIX-lea, romantismul devenind un „stil popular”. „Les oeuvres roman tiques sont les premières - depuis
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din ce în ce mai des acest mic paradis este adus în atenția artiștilor români și a tuturor sensibililor care doresc să reînvie atmosfera unei epoci minunate. Doamne ajută! Frumusețe teatrală? Expresivitate? Eu personal sunt adepta expresivității. Nu mă tem să fiu urâtă, grotescă, caraghioasă pe scenă. Pe scenă putem fi ceea ce nu reușim să fim în viața de toate zilele. Prin expresivitate reușim să ne transformăm. Nu sunt de acord cu grimasele, indiferent de ce natură ar fi ele pentru că sunt de suprafață, premeditate. Când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unu' mi-i mai degrabă a plânge... "Vin... vin turcii", bâiguie, se screm boierii. Așa-așa! Mai cu inimă! Mai! "Vin..." "...turcii!" Ha! Ha! Ha!... Boierii hâhâie, se screm să râdă, se uită unul la altul și sunt așa de caraghioși încât chiar le vine râsul: Vin turcii!! Ha! Ha!... Așa-așa! Bine! Mai tare! Cu inimă! Și ce dacă vin?!?!... Să vină!!... Stanciu izbucnește și el în râs de-adevăratelea: Ești nemaipomenit Ștefane! Aiasta de unde ai mai scornit-o, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sentiment pe care îl împărtășesc cu Valeriu Cristea este acela al ororii de spectacolul funerar. Sau, mai exact, ne desparte o nuanță: la mine e oroare, la el rușine: „... mi-e rușine să fiu mort; adică neputincios, umilitor și neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor...” (278). Viața e atât de aspră încât, uneori, și cei slabi sunt nevoiți să ucidă pentru a supraviețui: „O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în mod special și, din simpatie, văzându-mă cum merg, cu vârfurile picioarelor întoarse înăuntru, se străduia cu toată seriozitatea, pe cât îi stătea în putință, căci ea avea un mers normal, să mă imite, pășind ca mine, în felul acela caraghios. Dincolo de acest discret gest de afecțiune nu a trecut însă, astfel încât sentimentele ei, ca și însăși existența ei, mi-au rămas necunoscute. Până de curând, când - pe căi atât de ocolite, încât îmi este imposibil să mi se pară întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în colț la Universitate. Noua, pentru nimeni previzibila îndeletnicire a marelui savant, astfel „deghizat”, purtând halat alb și pe cap o bonetă de asemenea albă, ne făcea să râdem până la lacrimi. Vânam, cu alte cuvinte, pentru a ne distra, sosiile caraghioase, inferioare ale unor celebrități pe care aveam norocul să le cunoaștem. Cu toate că amândoi îl veneram pe Tudor Vianu, „găseam” pe străzi și destui Vieni. În fond, jocul acesta, aparent demolator, constituia o altă față a afecțiunii pe care le-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
drumului - scurt de altfel - de la cinematograf până acasă. O țineam de braț, potrivindu-mi pașii după pașii ei mărunți. Purta niște pantofi comozi, care de mult ce-i folosise se lărgiseră și-i cam ieșeau din picioare, într-un chip caraghios și simpatic. Șleamp, șleamp. Micuță, energică, de o veselie mocnită, plină de bunătate. Ceva foarte puternic ne unea în acele clipe, ascunse de capriciul memoriei, ca niște boabe de diamant, în acei pantofiori modești și scâlciați. * De revelionul 1962-1963 nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca lumea să nu afle de ele: „să nu spui la nimeni că X are cancer”, auzi pe câte unul; mie, în schimb - afirmă în stilul lui caracteristic V.M. - îmi este rușine să fiu mort; adică neputincios, umilitor de neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor înspăimântate, scârbite sau chiar critice, ale tuturor. Să nu mai fii în stare să alungi o muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget! O, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am început să invoc, ca ultimă soluție, numele, speram magic, al „tătucului”. Minunea nu s-a produs; dimpotrivă, subversivă, suferința parcă s-a întețit. Ca pentru a-și bate joc de mine și a-l sfida pe „tătuc”! Micul și caraghiosul meu fanatism nu a durat însă, am depășit relativ repede (începuse de altfel și destalinizarea) faza „militantă”. Ca orice tânăr și ca orice (viitor) intelectual m-am situat pe poziții critice, poziții pe care am rămas până azi. De abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
era mic de statură și gras, capul era golaș datorită unei chelii serioase, iar părul pe care îl avea la spate era cârlionțat și castaniu. Ochii albaștri și limpezi m-au privit direct. Privindu-l, mi-am amintit cât de caraghios mi se păruse în gară, când alerga cu geanta mare și grea și se uita în toate părțile pentru a nu fi cumva recunoscut. În acel om erau două persoane. Un om obișnuit, cel din gară, și un om fascinant
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
expresia „bătrânicios”? M.M.: Problema de vocabular îmi pare, față de primul caz, ușor frivolă. „Bătrânicios” este un termen peiorativ care nu duce automat la discriminări, așa cum misoginismul nu duce automat la sexism (discriminare de gen), deși îl hrănește. De exemplu, este caraghios să dăm amenzi pentru expresia „poale lungi și minte scurtă”, referitoare la femei. Nu îl interzicem pe Eminescu fiindcă este un misogin de geniu. Dar o afirmație de tipul „ar trebui interzis accesul femeilor la profesii și poziții de putere
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sine sunt sugestiv-masculinizate: „Marii români” nu sunt „Mari românce”, „Români celebrii” nu sunt românce, Capitaliștii nu sunt Capitaliste, Profesioniștii nu sunt Profesioniste. Folosirea genului masculin pentru poziții de putere și prestigiu trimite, volens nolens, la performanțe masculine. Uneori genul este caraghios distorsionat. Auzi adesea expresii de tipul: „soțul senatorului PD”, „soțul decanului de la Facultatea de Chimie”, „soțul ministrului Mediului”. Deschidem revista Avantaje. Ne scrie Daniela Palade, „din partea redactorului-șef”. Între 1997-2001 am primit numeroase cereri adresate nici mai mult nici mai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
atare, rusoaica ne interzisese să-i spunem „doamna” sau „tovarășa profesoară”, cum se obișnuia la noi. Trebuia, simplu, să-i spunem Palina Nichitișna. Ideea ne amuza dar, ca un făcut, limba noastră nu se putea supune acestui protocol. Obiceiul părea caraghios și foarte departe de a ne oglindi respectul. Cum să li te adresezi profesorilor pe numele mic, fie și adăogându-l pe cel al tuturor neamurilor? Era ca și cum i-ai fi spus profesorului Stino „bă Aurele!” Iar de aici la „boule
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]