10,702 matches
-
cu garduri din fier forjat. Îi venea să râdă când - în rarele ocazii în care călcase în cimitir - observase cum mormintele erau prevăzute și cu mese înconjurate de băncuțe pe care cei rămași să-și poată odihni greutatea dureroasă a carcaselor încă vii, după ospețele petrecute în apropierea locurilor cumpărate din timp și amenajate după moda vremurilor, care mai de care mai somptuos, din dorința de a-și asigura tot confortul... după... Se dădeau adevărate bătălii pentru a se putea cumpăra
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
de-a se împotrivi! Trimise către ochi bruma de putere. Deschiși, aceștia sorbiră cu lăcomie filmul distrugerii rucsacului, în care atacatorii nu găsiseră nimic mulțumitor, cu excepția resturilor de carne, a cuțitului și a termosului. Zăceau pe jos Biblia, bricheta consumată, carcasa unui ceas, lanterna veche fără bec, șalul din lâna cândva roșie... Aruncată cu furie, ultima căzuse la pământ... comoara lui... oglinda! Se spărsese cu un zgomot sec, pentru că picase pe un bolovan mare, aflat la o lungime de braț de
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
place Near you on the star? - Sure, replied the prince You're my friend from afar. (6) MELANIA CUC SPINII M-ați împodobit Ca flori furate din grădina Ghețimanilor. Și un vas de porțelan s-a spart În magazia cu carcase de vită tânără. Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nunta Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
Elenei Buică: „Preocuparea mea de acum, cea a scrierilor, de multe ori îmi împinge gândurile spre rosturile scrisului la vârsta senectuții. Ce gândesc și ce simt acum? Mi se pare că bătrânețea poate fi considerată un suflet tânăr într-o carcasă veche și că în scrieri nu vezi carcasa. Și mai este ceva de luat în seamă: orarul îmbătrânirii acum este altul, durata vieții a crescut cu 10-20 de ani față de anii '80.ˮ; „Scurgerea anilor poate să rideze pielea, dar
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
scrierilor, de multe ori îmi împinge gândurile spre rosturile scrisului la vârsta senectuții. Ce gândesc și ce simt acum? Mi se pare că bătrânețea poate fi considerată un suflet tânăr într-o carcasă veche și că în scrieri nu vezi carcasa. Și mai este ceva de luat în seamă: orarul îmbătrânirii acum este altul, durata vieții a crescut cu 10-20 de ani față de anii '80.ˮ; „Scurgerea anilor poate să rideze pielea, dar sufletul nu, iar în domeniul scrisului, poate fi
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
XI. MELANIA CUC - MONADE (2) - POEME BILINGVE, de Melania Cuc , publicat în Ediția nr. 1348 din 09 septembrie 2014. SPINI M-ați împodobit Ca flori furate din grădina Ghețimanilor. Și un vas de porțelan s-a spart În magazia cu carcase de vită tânără. Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nuntă Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
al giardino Getsemani. E un vaso di porcellana s'è rotto Nel deposito di carcasse del giovane bestiame. Il ... Citește mai mult SPINIM-ați împodobitCa flori furate din grădina Ghețimanilor.Și un vas de porțelan s-a spartîn magazia cu carcase de vită tânără.Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slabși rătăcesc degetele melePrintre clapele clavecinului sângeriu.Cum să mai hrănesc neamurile,Ce se adunară la nuntăDin cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantatși unul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
pădurar. N-a devenit nici preot, nici pădurar, în schimb, a fost dascăl, adică profesor. Se consideră, însă oarecum pădurar, deoarece a condus Departamentul Mediului, din care făcea parte și silvicultura, iar pădurea, în opinia savantului Ion Dediu, este inima carcasei ecologice. Martor activ la eveniment: prof. univ. asoc. Pompiliu COMȘA Referință Bibliografică: CHIȘINĂU: 150 ani ai ecologiei ca știință de prof.univ.asoc. POMPILIU COMȘA / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2146, Anul VI, 15 noiembrie 2016. Drepturi de
150 ANI AI ECOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ DE PROF.UNIV.ASOC. POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376226_a_377555]
-
chip palid și firav mai rămăseseră peste noapte câteva fire descoperind parcă și mai mult albeața buzelor și ochii obosiți. Lacrimile coborau pe obraz în frumoasa zi de toamnă când deschise cutia sigilată iar mâna se întindea tremurândă să atingă carcasa metalică a telefonului. „Am crezut că nu va mai ajunge”. După o clipă de fericire o umbră ușoară îi cutremură genele lungi și arcuite. „S-a întâmplat ceva?” „Vreau să mă îmbrac azi cu tricoul de la doamna doctor și nu
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
complete. - Care e speranța de viață a subiectului ? întrebă Asistentul cu un ușor tremur în voce. - Care e precizia dorită ? întrebă la rândul său Calculatorul. - Precizia maximă, se repezi Asistentul. - Speranța de viață este zero, se auzi vocea din interiorul carcasei. Și în aceeași secundă, Calculatorul trimise un impuls electric de înaltă tensiune în zona inimii. - Era singura variantă în care se putea atinge precizia maximă de sută la sută, se mai auzi vocea metalică. După care nu se mai auzi
DORINŢA de DAN NOREA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374248_a_375577]
-
în MONITORUL OFICIAL nr. 720 din 23 iulie 2024 În anexa nr. 1 (anexa nr. 1 la Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr. 86/2022) la Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 247/2024 pentru modificarea unor acte normative privind clasificarea carcaselor de bovine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 16 iulie 2024, se face următoarea rectificare: – după tabel, la nota de subsol, în loc de: * Se înregistrează fie prețul în viu, fie prețul în carcasă, în
RECTIFICARE nr. 247 din 17 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285836]
-
clasificarea carcaselor de bovine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 16 iulie 2024, se face următoarea rectificare: – după tabel, la nota de subsol, în loc de: * Se înregistrează fie prețul în viu, fie prețul în carcasă, în funcție de modalitatea de plată a bovinelor sacrificate. se va citi: * Informații confidențiale folosite numai pentru întocmirea raportului de clasificare. Se înregistrează fie prețul în viu, fie prețul în carcasă, în funcție de modalitatea de plată a bovinelor sacrificate
RECTIFICARE nr. 247 din 17 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285836]
-
Se înregistrează fie prețul în viu, fie prețul în carcasă, în funcție de modalitatea de plată a bovinelor sacrificate. se va citi: * Informații confidențiale folosite numai pentru întocmirea raportului de clasificare. Se înregistrează fie prețul în viu, fie prețul în carcasă, în funcție de modalitatea de plată a bovinelor sacrificate. ... ----
RECTIFICARE nr. 247 din 17 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285836]
-
ultimul rezistent în calea sovietizării României, și "recompensarea" acestuia cu... propriile bunuri regale; - confecționarea unei opoziții "credibile", în persoana, chiar dacă incomodă, a clonei sale, Vadim Tudor; - accederea, cu machiaverlîcurile naționaliste de rigoare, la structurile euroatlantice. Bref. Ce strălucită simbioză în carcasa aceluiași trup: a lui Marx cu Frații Marx. Iar ca "bonne bouche": inevitabila implicare a "președintelui permanent" și în rezolvarea eternului diferend al dosarelor securității. Trebuia s-o facă și p'asta. Număr aproape comic (de n-ar fi de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rând pe membrii expediției colonizatoare, substituindu-i prin simulacre de natură vegetală ce păstrează aparența superficială a umanului. Romanul Țărmul interzis (1972) rescrie (pe urmele unui Robert Silverberg) tema de largă răspândire a hoților de trupuri care preiau controlul asupra carcaselor biologice ale altora, parazitându-le conștiința și emoțiile. Pe pretexte mai mult sau mai puțin similare contactului umanului cu non-umanul, cu efecte alienante pentru cel dintâi termen, sunt construite povestirile din Moartea păsării săgeată (1966) ori Cosmonautul cel trist (1967
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
folosită atât În cele mai solemne rituri politice sau magice, cât și În cele mai hilare contexte carnavalești) este dublată de combinația măștilor. Punând În antiteză costumarea solemnă specifică paradelor militare („uniforma de gală” care afirmă obligațiile indivizilor prinși În carcasa pozițiilor și rangurilor instituționale) cu „fantasia” (măștile și costumele de carnaval): În timpul carnavalului este normal să vezi un „bandit” dansând cu un „șerif” sau o figură „cap de mort” dansând cu o „tânără fată”. Acest fapt constituie chiar esența carnavalului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sate rusești - izbe, puțuri, garduri vii - cufundate în ceața marelui fluviu. De aproape, încremenea în instantaneele pe care le decupa în zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit, pe un drum înghețat - doar un cap, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gros, soarele se învăpăia ca de pe o altă planetă. Și fluturi negri stranii - smocuri mari de cenușă - zburătăceau în văzduh. Nimeni nu putea pricepe cum putuse orașul, doar în câteva ore de război, să se transforme în șirurile acelea de carcase înnegrite. Trenul înainta încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care nu-ți mai rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din nou cu pieptul pe gheață, se târa desenând o dâră lungă, udă. Dar, uneori, mai ales pentru a-mi face plăcere, probabil, îmi apuca fularul și se lăsa salvat. După o astfel de baie, ne duceam spre vreuna dintre carcasele bărcilor vechi ce se vedeau ici și colo înălțându-se printre nămeți. Aprindeam un foc mare de lemne în măruntaiele lor înnegrite. Pașka își scotea cizmele lui groase de pâslă, pantalonii vătuiți și le punea aproape de flăcări. Apoi, stând desculț
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
găsesc în colecția mea franțuzească o luptă înspăimântătoare dintre un marinar și o enormă caracatiță. Iar cum erudiția mea se hrănea mai presus de orice cu anecdote, îi povesteam una strâns legată de pasiunea lui și de escala noastră în carcasa unei bărci vechi. Pe o mare de pe vremuri, plină de primejdii, un vas de război englezesc se încrucișează cu o navă franțuzească și, înainte de a se lansa într-o bătălie crâncenă, căpitanul englez se adresează dușmanilor săi dintotdeauna, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele unor bărci vechi, înghesuite, bord lângă bord, într-o dezordine năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o bărcuță. Deasupra ei se înălța flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se refuze chiar și celor care ar trebui să o înfăptuiască? Abatele se ridică de pe treptele pe care ședea și se apropie de Maria. Cu degetele adunate, trasă un cerc deasupra unui ou și apoi. bătu pe partea inferioară a carcasei sale lucitoare. ― Citește aici. Maria se aplecă și văzu o plăcuță minusculă, prinsă în patru șuruburi, pe care scria Rand IV. ― Asta e o Planetă Agricolă, nu-i așa? ― Da. E cea de-a trei sute cincizeci și doua planetă pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la normal și ea își șterse ochii schițând chiar o urmă de zâmbet. - Ne va fi extraordinar de greu să-i atacăm de vreme ce se așteaptă la asta. Bărbatul privi spre fundul bărcii și începu să bată sacadat cu degetele în carcasa dură, de plastic, a ambarcațiunii. - Da. Navetele alea se mișcau prea repede. E evident că erau conduse de quinți. Nu există nimeni în tot Universul... - Tu chiar crezi în povestea asta cu quinții? întrebă Oksana. - N-am încotro. Mai ales
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
el împăratului. Tacticieni de școală veche, exact așa cum am presupus. Folosesc legile războiului de acum două mii de ani. Nu m-ar mira să sape și tranșee. - Tranșee? Ce-i asta? - Șanțuri, Sire. Undeva între cele două linii de demarcație ardeau carcasele contorsionate ale unor aparate de zbor. N'Gai Loon gândi că trebuie să fi fost rămășițele forței aeriene a clonelor. Și zâmbi aproape fericit. - Sunt prinși în capcană. Nu mai au unde să plece. Transmite-le oamenilor tăi să-i
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vedea doar efectele închipuite de luptătorii din rand asupra atacatorilor. Folosindu-și capacitățile psi și structura semisferică a randului, care părea să amplifice puterea ansamblului, luptătorii de pe Kyrall forțau cu gândul materia să se transforme. Era greu însă să străpungi carcasa unui policorn doar gîndindu-te la ca. Când îți închipuiai însă că ești ochiul scăpărător al unui animal imens și invincibil, carapacea bestiei crăpa cu mult mai multă ușurință, deși omul depunea același efort. Imaginea aceea mentală conferea însă coeziune și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]