2,847 matches
-
încă neexploatată și se mișcă bine în ea. Mă gîndesc chiar să-l accesez și eu pentru a cere un sfat : oare de ce mă încearcă o ușoară depresie cînd îi parcurg ofertele de servicii bine puse la punct ? Rezistența de catifea — și ce faceți acum ? m-am interesat eu. — Mi-e și rușine să spun, că de cîte ori povestesc toată lumea mă invidiază..., a cochetat R. — Adică ? — Păi am părăsit Bruxelles-ul și ne-am luat o casă cu chirie într-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ci opiniile de piață hotărăsc ! în acest caz, nu atît racordarea la piață este deci problema, cît incapacitatea unei racordări strategice reale la ea. Nu în ultimul rînd, universitarul (și, în general, intelectualul) este prins într-o multiplă marginalizare de catifea. Ca cetățean (încă) al unei națiuni, el poate să se trezească într-o periferie și să fie apreciat (și remunerat) în conformitate cu „rangul” acesteia. Este valabil mai ales pentru „umanioare” și științe sociale, aplecate (încă) prioritar asupra propriilor națiuni : un bun
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
socialismului cu chip uman, fie de aceea a liberalismului cu chip voalat. Istoria nescrisă a comunismului a fost - și mai este încă - revendicată astfel de vechea nomenclatură comunistă de rangul doi, pe de o parte, și de noua nomenclatură de catifea a anticomunismului, pe de altă parte. Cu cîțiva tricksteri care să facă legătura între ideologii și tabere ale puterii... Doar aici lucrurile sînt simpliste, nu simple. În consecință, istoria recentă, a noastră, a tuturor, așteaptă încă să fie scrisă. Altfelitatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
alveole ale butoiașului, iar apoi cu cinci cartușe. Un singur orificiu gol din șase, o singură șansă de supraviețuire din șase! Jocul înceta să mai fie joc și până și cel mai superficial dintre cei care ocupau acum fotoliile cu catifea simțea, nu cu creierul, nici cu inima, ci cu oasele, cu zgârciurile și cu nervii, măreția teologică pe care o căpătase ruleta. După ce Ruletistul încarcă arma și puse în rotație butoiașul, stârnind iarăși micul râset sacadat de metal negru, bine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea acasă, reviste masive de modă, Neckermanuri și Burde, cu pagini grele, lucioase, pline de imaginile unor femei elegante. Mă întrebam dacă există bărbați care se bucură de acele buze, de corpurile lor, dacă există undeva interioarele de nuc și catifea în care o astfel de pereche își bea J&B-ul și se iubește. Aș fi vrut să am motocicletă, ca acel Silviu, să am combină AKAI cu boxe rotunde, metalice, cum văzusem la un coleg, aș fi vrut să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a șifonierului și-o aruncă pe jos. Un trosnet înfundat îi dădu de știre că oglinda se crăpase căzând cu fața în jos pe podeaua de unde strânsese covorul. Acesta zăcea, făcut sul, de-a latul sofalei, peste pernuțele fantezi de catifea și mătase portocalie. Trase pianina, care avea rotile, până în mijlocul camerei și sprijini de ea covorul persan. Muncindu-se groaznic, ridică sofaua în picioare și o propti și pe ea de pianina lucioasă. Se potrivea perfect între suporturile din bronz
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în camera mea și să-mi spună că mergem la tanti Aura. Săream în sus de bucurie, mă îmbrăcam repede cu rochița de oraș, îmi trăgeam șosete albe, trei sferturi, și-o îmbrăcam și pe Zizi cu o rochie de catifea verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arate ca regina din Saba, Semiramida și Cleopatra la un loc, ea arăta asemenea lor. Părul, aproape alb, și-l ridicase în creștet și-l împletise într-un con spiralat, în jurul căruia se răsucea ca o viperă o panglicuță de catifea verde închis. Tâmplele ovale, urechiușele roze, îngreunate de cercei în care arama și safirul se îngemănau, sprâncenele complet rase și genele lungi de aproape trei centimetri, curbate în sus, obrajii ovali și pomeții ridicați, buzele arcuite mult prea perfect ca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceva și să mă mut în altă parte. Experiența începe să dureze prea mult." "De două zile e întunecat și plouă. Azi, adevărate torente. Am ieșit pe verandă să văd străzile inundate. Am întîlnit pe Maitreyi, splendid îmbrăcată (vișiniu de catifea cu mătase neagră), privind și ea. (Știam că a scris poeme asupra ploaiei, poate chiar astăzi, sus, în camera ei.) Am vorbit puțin și rece. Mă privea indiferentă, distrată. Aș fi ghicit eu vreodată că se află în ea atâta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
către fundul salonului. Uite, vezi, se oprise ca să-i arate locul, aici fusese cândva o oglindă mare și înaltă cât aproape tot peretele. Dar în ziua când a murit generalul Calomfir, văduva, Generăleasa, a acoperit-o cu o draperie de catifea... Pasiunea mea au fost fluturii, continuă deschizând cu efort o ușă pe jumătate înțepenită și, luîndu-l de mână, îl conduse încet, cu grijă prin întunerec. Aici a fost la început sufrageria, dar după ce-au vândut mobila, au transformat-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai bucura când o auzea că urcă scările ! — Să stai aici, să lucrezi în camera mea, îi zicea. Să mai schimbăm și noi câte-o vorbă... Și-odată umbla prin cufere și venea cu maldărul de cârpe, cu brațul plin : catifele vechi, și mătase naturală, și cearșafe de olandă fină, și lenjerie de linon și batist, atâta numai că putredă, pleznea de cum dădeai s-o pui pe tine. Și iar bluze și rochii, moaruri, și ripsuri, și saten lucios, și voal-jorjet
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimic, stătea doar pe taburet și se privea în oglindă. Nu, lucrul acela ciudat, care se întâmplase în lipsa ei, nu-i schimbase nimic pe figură. Păcat, foarte păcat - era tot ea, cea dintotdeauna. Iar rochița ei nouă și neagră, de catifea, n-o avantaja, așa cum spusese și Muti ; îi făcea parcă tenul și mai gălbui-pământiu, și părul, detestatul ei păr, cu fir prea subțire, casant, care îi creștea necontenit, ca un puf decolorat la rădăcina frunții, părul ei atârna mai rar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu totul altceva decât voaleta cu picouri pe care obișnuia să o poarte. — Yvonne ! strigase imediat, cu alt glas. Yvonne ! Se strecura în umbra balustradei, urcând în patru labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe rochia neagră de catifea. De ce oare, se întrebă în mintea ei cu iuțeala unui fulger, de ce oare nu măturaseră de câteva zile casa ? Urca scara de-a bușilea, inima zgâlțâindu-i coastele, coșul pieptului, cu bătăile ei asurzite. Nu cumva acum avea să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nou, visătoare și detașată. Un imens șal alb de mătase în care s-a înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă gheridon : un domn între două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fum vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb de mătase. Pe catifeaua gheridonului, mâna osoasă încă mai șovăie nehotărâtă și, ca și când ar voi să mai câștige timp, unghia uscată râcâie abia auzit conturul unui nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aerul s-a umbrit și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de bruma toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai fi întors însă, nu te-ai mai înclina acum, posomorât și curtenitor, în fața grațioasei doamne Mironescu, ce se apropie cu panerul de trandafiri sub braț. Pălăria veche de pai îi atârnă neglijent pe spate, prinsă cu o panglică de catifea care îi apasă gâtul alb și plin, umerii îi ies dezgoliți din bluza decoltată de grădinăreasă, au diable !, iarăși se crede la un bal paré ! Și ce zâmbet conspirativ ! Nimic nu te enervează pe lume mai mult decât imprudențele inutile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând doamnei o elegantă plecăciune de scuză. Cât despre Profesor, el a rămas de mai multă vreme cu ochii întorși spre terasa cu clematite. Prin geamurile limpezi, ca o apă de cristal, corolele de catifea albastră, deasupra cerul dulce - verde, roz, opalin. Și, la fel ca în primele ore ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală, care să te apere de toate meschinăriile existenței
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceea ce privirea care se oprește asupra ta va reține. De ce însă ne uităm la frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la un ban ! strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu îți iese din gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei trăsuri și peste ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Polonia - una din primele lovituri pe care Partidul Comunist le-a primit În blocul estic. De asemenea, nu știați nici cine e Václav Havel și nici care va fi rolul lui Într-o revoluție care avea să se numească „de catifea“, În Cehoslovacia, În noiembrie; nu știați nici că pe data de 23 august a aceluiași an Ungaria urma să-și deschidă granița spre Austria, ridicînd o parte din restricții, și nici că pe 18 octombrie Erich Honecker, silit de circumstanțele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
agitație generală. John Robert o conduse și pe ea în cămăruța din spate. Scurta privire pe care i-o aruncase când îl văzuse la Băi, o pregătise să-l găsească îmbătrânit. Acum însă, îmbrăcat într-o haină largă, neglijentă, de catifea reiată și un pulovăr gri pe care-l purta pe sub bretele, părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de mătase cafeniu deschis, cu guler brodat, și o fustă-salopetă cafenie, dintr-o catifea reiată, foarte fină. Își scosese pantofii și își înconjurase cu brațele un genunchi înălțat până aproape de bărbie, îmbrăcat într-un ciorap maro. Fetele nu aveau voie să poarte ciorapi-pantalon colanți, socotiți dăunători pentru sănătate. Hattie era „fetița neglijată“ la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era total terminată. Diane nu-i putea ierta această părere. După cum nu-i putea ierta lui Pearl că era atât de tânără și de liberă, că arăta atât de oribil de sănătoasă și de independentă, îmbrăcată într-o jachetă de catifea reiată și pantaloni. Diane simțea aproape că-i dau lacrimile. Ah, ce s-ar mai bucura toți să o vadă plângând în public! Toți, cu excepția lui George, desigur, care s-ar supăra foc. Din fericire, George era absent. „Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Toată lumea din Ennistone merge la Băi. Urmă un răstimp de tăcere. Adam se retrăsese cu Zet și se postase în spatele lui Brian, în direcția porții din fundul grădinii, gata să plece. Stătea cu picioarele desfăcute, îmbrăcat în pantalonii scurți, din catifea reiată și jerseul cafeniu care alcătuiau uniforma școlii lui. Ochii săi rotunzi, căprui, o măsurau pe Hattie cu nedumerirea unui tânăr sălbatic. Hattie se uită la el și-i spuse: — Îmi plac knickerii tăi. Americanismul desprins de pe buzele lui Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]