2,977 matches
-
cunoscută ca «Academia nobililor». Era reputată ca: «cea mai bună din câte există în toată Italia pentru educarea tinerilor». După suprimarea impusă de Napoleon, locul a rămas abandonat și a devenit receptaculul lumii fără case. Pentru o perioadă a fost cazarma infanteriei austriece, apoi cazarmă italiană; în fine, a fost cumpărată de un privat și adaptată ca locuință pentru lumea săracă. În final, pe 6 noiembrie 1908, a devenit Casa Principală a «Copiilor Buni». Azi, auzim adesea vorbindu-se: «Eh, acest
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Era reputată ca: «cea mai bună din câte există în toată Italia pentru educarea tinerilor». După suprimarea impusă de Napoleon, locul a rămas abandonat și a devenit receptaculul lumii fără case. Pentru o perioadă a fost cazarma infanteriei austriece, apoi cazarmă italiană; în fine, a fost cumpărată de un privat și adaptată ca locuință pentru lumea săracă. În final, pe 6 noiembrie 1908, a devenit Casa Principală a «Copiilor Buni». Azi, auzim adesea vorbindu-se: «Eh, acest don Calabria, ce șmecher
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
San Zeno in Monte pentru a-l cunoaște pe acel preot sfânt. L-am văzut înconjurat de mulți băieți. Ne-a impresionat chipul său surâzător și privirea fascinantă. Ne-am spovedit și am schimbat puține cuvinte. Ne-am reîntors în cazarmă convinși că am văzut și că am vorbit cu un sfânt. De la Verona am fost transferat la Trento. I-am scris o scrisoare. Îi destăinuiam dorința mea și i-am cerut sfaturi. Mi-a răspuns prin puține dar înțelepte cuvinte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deși nu prea sigură. Alături de acest flagel periculos, mai era și acela al ploșnițelor, lucru comun întregului Orient, începînd de la Kaiserstadt, Viena, unde acest parazit se cuibărește în casele cele mai luxoase (toate acestea, moderne, construite, pe Ring, în locul vechilor cazărmi, sînt infestate și nu găsesc locatari nici la cel mai scăzut preț) în așa măsură încît ziarele erau pline de anunțuri din partea agențiilor de "asigurări" împotriva dezgustătoarelor ființe (Wanzen versicherunggesellschaft) și de rețete adecvate. Despre supremația ploșniței în cetatea imperială
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și care-l ucisese pe tatăl său Otto de Habsburg aranjase ca fiul să-i fie trimis într-un regiment de cavalerie cantonat la marginea Bavariei, departe de cocote și tripouri, nefericitul neavînd altă distracție decît chefurile cu camarazii de cazarmă. Căsătoria sa fericită cu prințesa Zita de Bourbon-Parma l-a salvat de la abrutizarea la care l-ar fi dus o viață cazonă la țară. Nu este însă vina lui dacă, ajuns împărat, în plină prăbușire a imperiului, a fost groparul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a distins printr-o atitudine de totală delăsare. Cînd valul antimilitarist de origine suspectă s-a răspîndit prin provincii, iar ofițerii erau insultați și maltratați pe stradă, a venit un ordin care le cerea să nu poarte uniforma decît la cazarmă, în timpul orelor de serviciu, iar în rest să umble în civil. Prescripție comodă pentru a evita "necazuri", dar cu puține șanse de a ridica moralul unei nații și a menține ordinea cu demnitate. Iar cînd un carabinier era ucis de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cum era deghizat în anul acela: în costum de la 1900, cu papion și joben sau în clovn. Oricum, avea cu el nelipsita trompetă sau, mai bine zis, o goarnă care probabil servise cândva pentru a suna deșteptarea în cine știe ce amărâtă cazarmă din Vaslui („Plecat-am nouă din...”). Scotea din ea tot felul de sunete guturale, într-un scop foarte clar și vechi de când lumea: să atragă atenția. Nu era greu de înțeles că aveam de a face cu un personaj pitoresc
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
redacțiile să schimbe omul care se ocupă de echipa națională și decide cît timp trebuie să se scurgă de la rostirea unei fraze de către domnul președinte și pînă la tipărirea ei. Triază la scara avionului jurnaliștii în funcție de sex, iar la poarta cazărmii de la Săftica stă însuși ofițerul de presă, ca nu cumva să se strecoare înăuntru, în cazul unei acțiuni publice, nici unul dintre cei aflați pe lista neagră. E drept, nu se merge la toaletă cu SPP-istul alături, pentru simplul motiv
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
l-ar mai răbda Cel-de-sus!" În altă parte vedem grozavele condiții sanitare în care moare țăranul, după ce am aflat și felul lui de hrană (mămăligă rece și mojdei). Țăranul e urmărit apoi la oraș, ca recrut, în puterea sergentului de la cazarmă. Prin asta Vlahuță atingea punctul cel mai scump socialiștilor, chestiunea bătăii în armată, pe care unii voiau s-o dezvolte, nu din umanitarism, ci pentru a câștiga aderenți la sate și a trezi oroarea de serviciul militar. Izbucnise tocmai afacerea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i-a făcut-o Moș Teacă, imitație după Le colonel Ramollot de Charles Leroy, bufonadă antimilitaristă plăcută dreyfusarzilor, dar pe care umoristul român o menține în limitele unei simple satire moderatoare. Dealtfel, în altă parte (Din viața militară), a zugrăvit cazarma cu brutalitățile dar și cu veseliile ei. Antimilitarist sever este și Paul Bujor, osândind războiul de orice natură, fără talent. Capitolul XVII MICUL ROMANTISM BARBU DELAVRANCEA La frumoasa Revista nouă a lui Hasdeu, apărută la 15 decembrie 1887, începe a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pus în serviciul descrierii tragediilor proletariatului intelectual: "- Pentru ce râzi, domnule?! - Nu știu, domnule judecător. Dv. nu vă vine să râdeți uneori așa, fără pricină?!" Stoian Gh. Tudor oferă scene de vagabondaj (Hotel Maidan), Neagu Rădulescu reportează mizeriile vieții de cazarmă și ecouri de culise. Al. Lascarov-Moldovanu urmărește scopuri educative, G. Banea este încă la începutul activității, Radu Tudoran face romane comerciale ca un Cezar Petrescu mai dilatat, Mihail Drumeș și Petru Bellu scriu romane populare. LITERATURA DIALECTALĂ N. Crevedia este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu același succes Armenia, Siria, Cilicia, Galatia, Pisidia și toate ținuturile Asiei. Apoi s-au întors către Ionia și Eolia, le-au învins și le-au transformat în provincii ale lor. Stăpînind acolo mai mult timp, au ridicat cetăți și cazărmi, cărora le-au pus numele lor...Vll, 52 Astfel femeile născute în Sciția, ajutate de întîmplare, s-au făcut stăpîne pe conducerea Asiei, pe care au păstrat-o peste 100 de ani pînă s-au întors la stînca Marpesia, des-pre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
FRONT. La câteva zile după 23 august, ungurii au invadat și partea rămasă la români, din teritoriul Ardealului. în lipsa altor armate, au fost puse în stare de luptă Școlile de Ofițeri de rezervă cantonate la Ineu. Două săptămâni, ieșiți din cazarmă, ne-am deplasat zilnic, dintr-un loc în altul, și la fiecare deplasare am făcut tranșee și amplasamente pentru mitraliere. Ne-am tot retras pe albia râului Cri șul Alb până la Buteni. Acum eram încheetor de companie. în fiecare noapte
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a mai rămas pe locul de amplasare al companiei, că plecăm imediat. După ce am ieșit din încercuire, compania a trecut în refacere. PRĂBUȘIREA. Între timp au ajuns armatele sovcietice, iar noi am fost scoși din luptă. Ne-am întors la cazarma din Ineu, am reluat instrucția, dar totul mi se părea acum fără rost. îmi stăruia în minte întrebarea: „Pentru cine și pentru ce se mai face instrucție de luptă dacă nu mai avem țară, dacă nu mai stăm pe picioarele
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mi se părea acum fără rost. îmi stăruia în minte întrebarea: „Pentru cine și pentru ce se mai face instrucție de luptă dacă nu mai avem țară, dacă nu mai stăm pe picioarele noastre? Toată disciplina care se cerea în cazarmă, toată dotarea pe care învățam să o mânuim, nu mai aveau nici-un rost, în mintea mea. Ofițerii care ne cereau totuși disciplină mi se păreau niște naivi. Exercițiile de luptă la care ne antrenau, mi se părau niște jocuri perfide
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
emoțiunea mea sporise într-atât, încât mă înecam. Și apoi nu știam cum și ce să vorbesc cu Meșterul: era în stare să înțeleagă, sau nu? Trecurăm într-o odăiță de lângă salon și ne așezarăm pe-o canapea. — Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun: Fă o țigară. Îmi tremurau mâinile destul de tare pentru ca Meșterul să nu observe cât eram de emoționat. Și râse cu poftă. — Te-ai speriat de nebuni? Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar asta e; ești
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
București, 1958; Eroina de pe Jii, București, 1958; Cătălina (Adevărata viață a eroinei Ecaterina Teodoroiu), București, 1959; ed. (Fata cu arma), I, București, 1962; Paloșul de foc, București, 1959; Rapsodia română, București, 1960; Itinerar liric: George Enescu, București, 1961; Carnet de cazarmă, București, 1962; Noul comandant, București, 1962; Așa cum a fost, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1963; Pentru pionierii țării, București, 1963; Cantata eroică, București, 1964; Băiatul și luna, București, 1965; Portret interior, București, 1965; Împlinire, I-III, cu ilustrații de
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
luni de zile, acești 200 de oameni am făcut fabrica. Vă dați seama ce muncă infernală era. Și după aceea s-au oprit lucrările Canalului și am fost trimes să lucrez la niște clădiri care se construiau atunci, la niște cazărmi pentru grănicieri pe la Ovidiu, pe lângă Constanța, și am lucrat acolo o perioadă. S-au terminat și ălea și am fost la stadionul din Constanța. Peluzele erau făcute din piatră de Carrara... În sfârșit, acuma văd că este cu totul altceva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
continuat să vină și la grădină acolo... Eram topit... Ăia ne anchetau să dăm declarații că ne lăsăm de orice activitate politică... Numiseră câte unul-doi În fiecare loc din ăsta de muncă... În Aiud erau patru-cinci locuri de muncă cu cazărmi separate... Și În anchetă Îți puneau Întrebări, și te puneau să dai declarații, și ei consemnau totul. Nu știam ce să declar, cum să declar. Frământări din astea așa... Și n-am aflat tot timpul cât am stat acolo cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Arad s-o făcut vreo două zile. No, În sfârșit, am ajuns acolo... Era chiar lângă gară, ne-o Înconjurat gardienii, și noi, fiecare cu bagajele În mână, ne-am dus pe jos. Acolo lângă gară era o fostă cazarmă, care s-o mutat, și era goală și acolo se făcuse o colonie de vară unde se Împleteau coșuri din nuiele. În jurul Aradului sunt foarte multe locuri mlăștinoase, unde crește multă răchită, din asta cu care se fac coșuri... Unde
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-o mutat, și era goală și acolo se făcuse o colonie de vară unde se Împleteau coșuri din nuiele. În jurul Aradului sunt foarte multe locuri mlăștinoase, unde crește multă răchită, din asta cu care se fac coșuri... Unde era cazarma asta era mai multe corpuri de clădire, și În una ne-o adus pe noi, iar la celelalte era tot femei, da’ de la drept comun, care deja cu mult Înainte Împleteau coșuri, deci nu era făcută colonia aceea pentru noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi-o spus doctorul că mi-s căzuți amândoi rinichii cu doi centimetri. Doctoru’ n-o știut de ce, o spus că Îi din tinerețe... Dar io am știut de când e problema, c-atuncea dintr-odată am slăbit așa mult... La cazarma aceea am stat numa’ o vară, că iarna ne-o dus afară din oraș, Într-un cartier unde fusese pe vremuri o școală pedagogică de băieți. Pentru că asta s-o dărâmat, era plină de șo’reci, și ne mânca toate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
veți raporta pe dată. Ministru de Rezbel ad-interim, Ion Brătianu“20 Bineînțeles această telegramă a fost plăsmuită la Ploiești de către Candiano-Popescu cu complicitatea altora. Maiorul Polizu n-a voit să dea crezământ acestei telegrame, s-a închis cu trupa în cazarmă și s-a împotrivit revoluționarilor foarte puțini la număr, câțiva hamali, câțiva pompieri și un număr de mahalagii. Complotul a fost descoperit mulțumită șefului oficiului telegrafic din Predeal și telegrafiștilor punctului care, prinzând telegrama trimisă ziarului Albina la Budapesta, cât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dar m-am reîntors auzindu-mi numele chemat de un camarad. În dosul galantarului măsculița mea schimba, cu unul din chelneri, cornetul în contra 2 lei. 142 bucureștii de altădată 255. Sala Franzelaru, situată în mahalaua Antim, pe strada Bateriilor (fostă Cazărmii), în apropiere de strada Sfinții Apostoli era amenajată atât pentru dans, cât și pentru conferințe; aici s-au inaugurat la 9/21 decembrie 1884 conferințele Cercului de studii sociale bucureștean; în anii 1980; după o masivă acțiune de rapidă demolare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu asigură conservarea acestei prețioase relicve. Esplanada pre care s-ar înălța monumentul lui Mihai Viteazul ar fi, totodată, și o mică piață de arme situată la intrarea cartierului militar al Capitalei; ea ar fi ca Propyleele acelui șir de cazarme ce se destind pre Dealul Spirei, și ostașii români, intrând și ieșind din acel cartier, ar avea pururea dinaintea lor monumentul care le-ar aminti despre gloriile militare ale patriei. Nici un loc, credem, n-ar fi mai nemerit din punctul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]