3,719 matches
-
În liceu am stat o vară În Ithaca, cu un amic, și am fost chelner la Statler Hotel, În campusul Cornell. Într-o zi, managerul general m-a văzut cum torn cafea unui client ținând cafetiera la un metru deasupra ceștii și a Înnebunit - i-a plăcut foarte mult. M-a convins să mă Înscriu la școala hotelului de acolo. Mi-a făcut rost de câteva burse și În tot timpul ăsta am lucrat - picolo, chelner, manager de noapte, barman, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
clătinat iar din cap. —Ce? Crezi că glumesc? Eu chiar comand tâmpenia asta de fiecare dată când vin aici. Ba nu. Ba da, jur că da. M-am descurcat douăzeci și ceva de ani din viață, mulțumindu-mă cu o ceașcă de cafea normală. Uneori o beam slabă și dulce, alteori, noaptea târziu, ceream decofeinizată, dar categoric era cafea simplă. Apoi un prieten mi-a spus cât de bună era latte. La scurt timp după asta, o fată de la școală m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Altceva? Pune-mă rapid În temă cu decorațiunile, pungile de cadouri, interviurile și cine de ce se ocupă. Mi-am dat seama că ne apropiem de sfârșit și am fost Încântată, nu numai pentru că aveam o nevoie disperată de Încă o ceașcă de cafea și poate și de o a doua porție de ouă și brânză, dar și pentru că scosesem la capăt petrecerea asta, iar Kelly era impresionată. Lucrasem la asta continuu, zilnic, din ziua În care Îmi fusese pusă În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din lume. Și ție-ți place la fel de mult ca mie? Și mai mult. În liceu mă duceam singur acolo, dacă-ți vine să crezi ce chestie umilitoare. Stăteam pur și simplu acolo cu o carte sau o revistă și o ceașcă de cafea. Mi s-a frânt inima când prima doamnă cu neg a plecat. Starlight fusese epicentrul vieții noastre sociale de liceu, locul unde-mi petrecusem cea mai bună parte a anilor adolescenței, pierzând timpul cu prietenii mei care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe două scaune miniaturale de la o masă minusculă și am cerut prin semne două cafele, care ne-au fost aduse alături de un mic platou cu prăjituri cu zahăr. —Pot să te Întreb ceva? am spus, sorbind lichidul dens dintr-o ceașcă micuță. Sigur. Întreabă. Care e relația ta cu Isabelle? am Întrebat, Încercând să păstrez un ton obișnuit. Fața i se Încordă. Nu spuse nimic, se holba pur și simplu la tăblia mesei și scrâșnea din dinți. —Las-o baltă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu grijă și mi-am fixat privirea pe International Herald Tribune. —Hmm, nu, n-am auzit nimic. Ar trebui să-mi fac griji? Vreau să zic, nu vrem să transpire nimic Într-adevăr deranjant. Elisa Își turnă o a treia ceașcă de cafea și-și permise doar un singur pachețel de Equal de data asta. Mâinile Îi tremurau din cauza efortului. — Cred că nu putem decât să așteptăm și să vedem, nu-i așa? O să Încerc să dorm - trebuie să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei Puteri Înalte care poruncește să nu părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele se destrămă ca să-l lase să treacă. Înăuntru era ca într-o peșteră: scaune pliante dispuse în șiruri inegale, mucuri de țigară punctând un linoleum jupuit, fotografii din Downbeat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal vârî cutiuța în buzunar și întinse mâna. Meeks i-o strânse mai să i-o rupă. — Prânz, șefule? — Sigur, sergent. Luară ascensorul până la parter și ieșiră în stradă. Doi polițiști de la Circulație stăteau rezemați de mașină și sorbeau din ceștile de cafea. Mal interceptă câteva cuvinte din conversația lor - „Mickey Cohen, bombă, grav”. Meeks se legitimă în fața celor doi, pe un ton dur: — Procuratura. Ce-ați zis mai înainte de Cohen? Polițistul mai tânăr, tipul de tinerel începător și imberb, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Uys van Rey luase cu el închipuirea și secretul întruchipărei ei desăvârșite, sfârși liniștit Mini, surâzând. Farfurioarele sunară alături și Lina, deschizând ușa cu o mână, intră purtând o tavă încărcată. - Nu! strigă Nory, și ceaiul speriat se clătină în ceașcă. Nu; Să-1 aducă baba! - Miroase a bucătărie, se ru<"" JPJ, și doctorul. - Doctorul miroase a cadavru . . . Nu! - Se răcește! se vaită Lina, căutând echilibrul tăvei. - Dă-mi-1. 11 duc eu! și la acest munte de biscuiți și sandwich-uri, pe care le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți veneau la gură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
moș . Dacă cumva Lică, actualul, apucase pe baba Smoala în Dealul Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era felul lui de a vorbi. Eliza râdea delicat, ducând la gură, dar fără să o apropie prea mult, o batistă brodată fin. Ce fel de eleganță
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în situația nefericită a celui care pomenește de funie în casa spânzuratului. Și o concluzie: ideile care nu devin mobiluri pentru inițiative și fapte, nu au nici o valoare. Oficiile de bună gazdă ale colegei noastre s-au materializat într-o ceașcă de cafea, nu prea concentrată și nu prea mare, adecvată vârstei, în fursecuri, sucuri și chiar un pahar de vin pentru cei ce și-au putut permite o asemenea extravaganță. Tratațiile s-au suprapus discuțiilor cu conținut evocator și cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu o medie de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la gură neîncetat bucățele de mâncare și bârfind cu voce joasă. Între cele două grupuri pare să existe o atmosferă de ostilitate declarată. Una din tinere, se întoarce cu o ceașcă de ceai aburindă și se întinde pe iarbă. Prietenele ei de badminton se folosesc de prilej pentru a le reproșa doamnelor mai în vârstă că au luat-o în stăpânire. O vreme, situația pare să ia amploare într-o direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o plimbare rapidă și este deja înapoi, spălată și pregătită pentru chota hazri, înainte ca bucătarul să-și fi făcut apariția în bucătărie. Este o întârziere temporară. Imediat au fost aduse ceaiul și pâinea prăjită, iar Burra Mem supraveghează despachetarea ceștilor și farfurioarelor, a tacâmurilor și farfuriilor, prima etapă în pregătirea petrecerii oficiale de mâine, din grădină. Două sute de persoane trebuie hrănite și servite cu băuturi, pe peluza din fața casei. Este o sarcină grea, fără îndoială. Dar ea are experiență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este o fotografie de grup, decupată dintr-un periodic numit The Harvest, care-i reprezintă pe misionari bând ceaiul la Hampstead Heath. Domnul și doamna Macfarlane abia se disting dintre celelalte chipuri pe jumătate conturate; stau undeva în spate, cu ceștile și farfurioarele în mână. Pentru câteva minute se întinde pe pat, cu brațele sub cap și se uită la constelația sa de portrete decupate. Știe un joc în care închide ochii pe jumătate sau îi deschide și-i închide repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
explică de ce au femeile întâietate în acest domeniu cu dezvoltare rapidă. Doamna P. i-a explicat că renunțase la acest obicei, de a se manifesta ectoplasmic, după o situație cam delicată, când un sceptic a forțat-o să bea o ceașcă de cafea înainte de ședință, iar muselina a devenit maronie. Bobby a plecat de la ea complet edificat, deși puțin cam dezamăgit în ceea ce o privea pe pentru doamna Macfarlane. Din cauza concepției sale morale neobișnuit de fluide pe care i-o impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
său se leagănă în sus și-n jos, apoi dispare pe un hol. Probabil se duce la șeful lui, să-i spună despre această înșelătorie pe care o obervase în grădină. — De unde spuneai că este familia ta? Vorbise mătușa, cu ceașca de ceai în mână, pe drumul dintre farfurie și gură. Bobby, care nu s-a gândit că ar putea să apară o astfel de întrebare, îi răspunse fără a se gândi: — De la Londra. — O, din ce zonă? — Din... din estul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
măreață care este școala, va trebui să acționeze în conformitate cu principiile care domină aici. Trage aer în piept și strigă: Băieteeee! spre ușa deschisă, ceea ce-l face pe un puști răsuflând greoi să intre cu o tavă de ceai. Puștiul clatină ceștile și farfurioarele, iar Fender Greene îl privește pieziș. — Este un exemplar adorabil, nu? Face cizmele și o omletă grozavă. După ceai, Fender Greene îl însoțește pe Jonathan în fața școlii întregi unde este prezentat, aplaudat și i se cântă: „Luptând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fiu la Crist Church anul viitor. Apoi, iese clătinându-se. De ziua Fondatorilor, ultima zi a trimestrului, Jonathan calcă pe gazon, între ora două și patru și nimeni nu țipă la el. Băieții și părinții lor amestecați unii cu alții, cești de ceai care se ciocnesc și se așază mental în ordinea priorității. Doamna Dodd le coordonează pe fetele sale, care intră și ies din bucătărie, ducând platouri mari de sendvișuri cu castravete, în timp ce un cvartet de coarde din clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în obiceiurile sale. Nu așa ca unii aflați pe scara aceea... ai putea crede c-au crescut într-o cocină, după cum se poartă. Nu pot ridica un deget fără să fie ajutați, nu-și pot pune haina pe umeraș, nici ceașca și farfurioara pe tavă. Dezordinea pe care o face tânărul Onorabil ... nu că nu ar fi politicos, fiți atenți, are manierele unui înger... dar am intrat odată la el și... să fie oare păcătos? Nu poți spune asta despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
legarea unui porc la poarta unuia din colegiile de fete. Bridgeman, gazda, este inclus, prețuit, este parte integrantă a tuturor acestor preocupări. Cu toate acestea, când invitații pleacă, rămâne o clipă cu privirea ațintită asupra dezastrului de farfurii murdare și cești, cu o expresie goală pe chip. În cele câteva minute, până când apare Willis și începe să le strângă, este lipsit de expresie, de parcă ar vrea să sugereze că Bridgeman, ca un copac din pădure, există doar când este privit. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lasă să-i scape un oftat instituțional de ușurare. Victoria răsunătoare a conservatorilor l-a întors pe Dumnezeu în ceruri și s-a reinstaurat ierarhia cosmică. Într-o dimineață, curând după începerea noului trimestru, Willis îi pune o invitație lângă ceașca de cafea pe masa din sală, la micul dejun. Selwyn Tredgold are plăcerea de a-l invita pe Jonathan Bridgeman la un cocteil și lectură poetică în apartamentul lady-ei Tredgold, din Mayfair. Pe spate scrie ceva gen: Te rog, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cocori, plecarea lor coboară-n flori, plecarea noastră în țărână. pe zare trece râul dulce se joacă norii în inele și stoluri dragi de rândunele se duc acasă să se culce. pe zare bate vântu-n zbor, se scutură cafeaua-n cești, iar noi privim de la ferești. cum trece ultimul cocor. pe zare trece gândul meu și dorurile-nvolburate, se duc aiurea ca să cate ce n-am găsit în lume eu. ochiul meu ochiul meu albastru pur ți-a căzut pe verticală
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în ritm de coapte săruturi. Te caut în ziua plină de cuvinte Te caut în ziua plină de cuvinte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]