3,622 matches
-
amintesc expresiile lor. Păreau, în orice caz, veseli! Cine știe? Poate că într-adevăr era veselă viața lor acolo, cu acest sistem moștenit de la romani, în care învățătura severă de carte sau de meserie era însoțită de pumni cumpliți după ceafă și picioare îndesate în spate. STÎLPUL DE FOC IMAGINAR Ceea ce pasionează un elev în școală și e revelator pentru înzestrarea pe care o demonstrează el mai târziu e un simplu accident, alteori e o bizarerie. În școala primară, la cererea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat în piept, în rîndul din față ședea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nici o mașină cu activiști. Doar pe jos mai intrau străinii. În cele din urmă satul a fost înconjurat cu tunuri. La Tudora sau sculat femeile. Au spart geamurile primăriei și i-au scos pe activiști afară. După ce-i puseră cu ceafa în jos, toate babele (să iertați oameni buni!) și-au ridicat fustele și și-au șters curul de gura lor. Gospodarii înhămau caii la căruțe și fugeau noaptea din sat. Patru tudureni au trecut și prin Dobrina, dar i-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În compensație, eșecul l-a convins că celibatul îi conservă intelectul. Ca atare a devenit un sac umplut cu tot felul de manii. Se ocupă de filatelie și are grijă de două acvarii. Cu trecerea anilor, a chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște lucruri.” Nea Gogoașă oftă Încurcat, parcă sfâșiat Între porunca lăuntrică de a păstra taina pe care o știa și dorința de a nu-și dezamăgi ascultătorii. Se lăsă de pe un picior pe altul, Își dădu, nehotărât, pălăria mai pe ceafă și-i măsură pe sub sprâncene pe cei din jur. Dincolo de chipurile lor nemișcate, omul citi nerăbdarea ce stătea, parcă, să sară la el și să-l sfâșie. Se hotărî cu greu, oftă iarăși și Începu cu o voce adâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marginea drumului nu s-a auzit nici un zgomot. Și pe urmă i-a găsit pe ăia doi tăntălăi cu ochelari fumurii să vorbească tare și să spargă liniștea. «I-am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
venit cu gărgăunii ei de acasă? Balamuc! Ar fi ieșit sarmalele pătrate, prăjiturile fără zahăr, ciorba fără borș și leuștean. De aceea bărbații celor atinse cu linguroiul nu se supărau, ba le mai trăgeau și ei câte o palmă după ceafă ori un pumn În spinare, că-i făcuseră de râs călcând rânduielile pe acolo. Se petrecea toată noaptea, deci era nevoie de lumină. Dar satul zăcea În beznă, cum v-am spus, din rațiuni superioare de politică economică a satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu o ditamai bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap și toți trei se simțeau ușori și veseli, cum stăteau pe spate, cu mâinile sub cefe. Băură iară. Gropanul nu mai părea Înfricoșător. Era prietenos, mic, aproape neînsemnat. „Ia zi, băi, Lică, le-ai văzut pe profesoare dezbrăcate?” „Ce mai Întrebi? Te cred și eu că le-am văzut. În afară de alea bătrâne, toate s-au dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și apoi le scuipa. Tată-său, postașul, habar n-avea ce făcea odrasla cu scrisorile. Nu s-a alarmat prea tare nici când i-a bătut unul la poartă să-l Întrebe de o nepotrivire. Omul Își dăduse pălăria pe ceafă spre a-și arăta Încurcătura: „Băi, cumetre, ia zi mie cum dracu’ se face că În plicul care e pe numele meu am găsit o scrisoare pentru Lailă, iar lui i s-a Întâmplat taman altminterea?”. „Nu e mare brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ducă gâștele la păscut pe Valea Morii. Era pustiu și liniște, nu se auzeau voci de oameni, numai vorbele pe care și le spuneau gângăniile prin buruieni, păsările În văzduh ori chiar ierburile Între ele. Maistrul Îi trăgea scatoalce peste ceafă de câte ori greșea. Se Învățase, la Început, să plângă noaptea, pe tăcute, vârât sub cearceaf. Mai apoi lăsase plânsul. Strângea din dinți și ascuțea privirea neagră. Daie Gulu Îi spusese Într-o zi, nitam-nisam, că n-o să găsească nimica, degeaba caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neclintitul apărător, aveam să joc În echipa lor, În așa fel Încât toată lumea să se bucure În mod egal de serviciile intrărilor mele la sacrificiu. Seara, mama Îmi oblojea juliturile, vânătăile și umflăturile și-mi ardea câte o palmă după ceafă. Tata nu-mi făcea și nu-mi zicea nimic, acum Îmi dau seama că era chiar mulțumit că fiu-său nu era de tot un papă-lapte și că se purta bărbătește, iar nu ca o domnișoară sclifosită. În schimb, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ales fete și mai ales de clasa a șaptea-a opta și mai ales cu țâțe mari și mai ales cu capete de gâscă. Le sucea, le Învârtea, le ducea cu vorba, le șopocăia la ureche și le mângâia pe ceafă, iar le vorbea și le Învârtea, că până la urmă Îl lăsau de bunăvoie să le dezbrace și să le călărească În patu’ ăla cu macat verde și cu picioarele Înfipte În pământul odăii. Da, domnule, nu te mint, că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mic comerciant, domnul Palică, zis Ceaun; căruțașul Andraș, zis Maghiaru, Unguru și Baci, a fost surprins de pădurar În timp ce fura lemne și, Încolțit, a recurs la singura soluție care Îi era la Îndemână: l-a altoit pe pădurar după ceafă cu o coadă de topor pe care o ținea după el ca piesă de schimb, i-a făcut țăndări pușca de trunchiul unui stejar, l-a lăsat să zacă, inconștient, În buruieni, a descărcat lemnele În curtea cui le comandase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de schijele fierbinți de pucioasă, nu uita, după ce curăța locul rănit cu ceai de mușețel și după ce-l ungea cu niște vaselină subțire și galbenă stoarsă dintr-un tubuleț, să-i ardă marelui mutilat de război câte o palmă după ceafă. Vărul Îndura lovitura cu demnitate, fără să protesteze, ca pe un tribut adus deosebitei sale vitejii care cerea și alte sacrificii În afară de falnica rănire. Ectoraș ghicise, Însă, după purtarea și gesturile ocolitoare ale vărului, că acela căpătase un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tare erau țepii otrăvitori din spinările lor, care se Înfigeau În piele și o bășicau. Ectoraș avea o urticarie dureroasă și care-l mânca mai ales În palme și pe dosul lor, pe brațe și chiar pe față și pe ceafă, căci, neatent, se ștersese de sudoare fără să-și dea seama, cu mâna plină de perii scurți și ascuțiți ce se grăbeau să se Înfigă În piele. Pe drumul de Întoarcere În sat, pe seară, pe când camionul trecea pe lângă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scutură pe unul dintre nepoți, care, În aburii Încă nerisipiți ai somnului, Îl Înjură de mamă și de multe dintre cele sfinte. În cele din urmă, nepotul se sculă bombănind și nu tăcu până nu căpătă o palmă grea după ceafă. Aduse de sub șopron vestitul cărucior al bunicului său, Încărcă În el coșul acoperit cu o țoală cusută de Împletitura de mlajă cu niște sârmă subțire folosită de obicei la Întocmirea ramelor pentru stupi. Bătrânul, În răcoarea și neliniștea dimineții, mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochi de către aiuritor de mulții oameni Îmbrăcați În alb. Acela devenise cuțitașul pentru sacrificat și jupuit În cuniculicultura pe care o practica de ceva vreme, cu destul succes. Apuca animalul de picioarele dinapoi, Îl izbea scurt cu muchia palmei peste ceafă, Îl atârna, legat cu niște lațuri, cu capul În jos, apoi Îi desfăcea scurt beregata cu bisturiul și-l lăsa să sângereze. Chiar dacă părea gata mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și care fusese Înfăptuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se ridicase apoi, alene, și se pornise către cuști. Apucase de ceafă un iepuroi nărăvit la rele, care avea obiceiul de a-i mușca fioros de testicoaie pe masculii ceilalți. Unora mușcăturile li se infectau și trebuia să fie sacrificați. Înmuiat, poate, de căldura de care se lăsase Învăluit ca o șopârlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de râs. Mitsuhide observă - poate, speria inconștient de ceva - căci Nobunaga se ridică deodată în picioare. — Ia ascultă, Cap de Kumquat! Stăpânindu-se, Mitsuhide se prosternă la picioarele seniorului. Simți nervurile reci ale unui evantai lovindu-i de două-trei ori ceafa. Da, stăpâne? Culoarea, beția, chiar și luciul cheliei lui Mitsuhide păliră dintr-o dată, căpătând culoarea lutului. — Ieși din încăpere. Evantaiul lui Nobunaga i se dezlipi de ceafă, dar numai pentru a arăta spre coridor, întocmai ca o sabie. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
picioarele seniorului. Simți nervurile reci ale unui evantai lovindu-i de două-trei ori ceafa. Da, stăpâne? Culoarea, beția, chiar și luciul cheliei lui Mitsuhide păliră dintr-o dată, căpătând culoarea lutului. — Ieși din încăpere. Evantaiul lui Nobunaga i se dezlipi de ceafă, dar numai pentru a arăta spre coridor, întocmai ca o sabie. Nu știu ce-am făcut, dar, dacă v-am jignit cu ceva, stăpâne, pe dumneavoastră și pe ceilalți, nu sunt sigur încotro să mă îndrept. Vă rog, condamnați orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
verandei răsunetul unei bufnituri, până și generalii care nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide își întoarseră acum privirile într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga își aruncase evantaiul în spate. Generalii văzură că îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru a spune ceva, Nobunaga i-l smucea în jos, lovindu-l de balustrada verandei. — Ce ziceai? Ce spuneai, mai adineaori? Ceva despre rezultatele la care am ajuns după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
băuse pe drum și călărise toată noaptea. — Hikoemon, adu lampa puțin mai aproape. Hideyoshi se aplecă și desfășură scrisoarea lui Sojin. Era scurtă și se vedea limpede că fusese scrisă în mare grabă. Dar, după o singură lectură, părul de pe ceafa lui Hideyoshi se zbârli în lumina lămpii. Ceilalți stăteau așezați în spatele lui Hideyoshi, la mică distanță, dar când culoarea i se schimbă de la baza cefei până la urechi, Kyutaro, Asano și Hikoemon se aplecară toți trei înainte, fără voie. Asano întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedea limpede că fusese scrisă în mare grabă. Dar, după o singură lectură, părul de pe ceafa lui Hideyoshi se zbârli în lumina lămpii. Ceilalți stăteau așezați în spatele lui Hideyoshi, la mică distanță, dar când culoarea i se schimbă de la baza cefei până la urechi, Kyutaro, Asano și Hikoemon se aplecară toți trei înainte, fără voie. Asano întrebă: — Stăpâne... ce s-a întâmplat? În clipa când fu întrebat, Hideyoshi își reveni. Aproape ca și cum s-ar fi îndoit de cuvintele din scrisoare, se sili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
curcubee. Hideyoshi sări deodată, scoțând un zgomot ca de cascadă. — Hei! Să vină cineva să mă spele pe spate! strigă el. Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu-se din răsputeri, începură să-i frece spinarea, de la ceafă până la tălpi. Deodată, Hideyoshi spuse, râzând: — Ciudat mai iese! Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea avea acel om o înfățișare atât de demnă pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]