1,815 matches
-
în ziua sosirii ei, stând ca o maimuță, cu picioarele desfăcute, capul plecat și cu o înfățișare mai mult de animal de grădină zoologică decât de ființă omenească. Se schimbase mult în puțin timp! Se schimbase, sau era doar un cearșaf vechi ceea ce o făcea să pară schimbată? Nu învățase nici un cuvânt în cinci luni. „Banana“, asta era tot. Dar, de fapt, nu era vina ei. Cum ar putea învăța o limbă căreia nu-i cunoștea nici măcar un sunet? — Poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capăt al camerei îl privi stăruitor: — Ăsta e motivul. Nu-i așa? Singurul care există. Nu e selva, nici libertatea sau zgomotul și poluarea... Nu-ți place să muncești. O privi câteva clipe și zâmbi batjocoritor. Dădu la o parte cearșafurile, își găsi pantofii sub pat și începu să se încalțe. Unde pleci? — La hotel, firește. Nu vreau să-mi petrec noaptea certându-mă. — Nu înseamnă că nu vrei să te cerți... Adevărul e că te doare să ți se spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se întoarse spre Kano: Pot s-o iau? — E a ta, răspunse indigenul cu naturalețe și, întorcându-se cu spatele, se îndreptă cu José Correcaminos spre coliba mare. Îi privi câteva clipe și reveni la colibă. Desprinse de pe o grindă cearșaful vechi, o acoperi pe fată și luă pe sus trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
yubani nu avea drept la un suflet, dar orice ar fi fost ceea ce a hrănit viața din trupul ei, se va odihni în pace pentru totdeauna, bucurându-se de căldura zilei, de lumina soarelui, de veselia culorilor. O acoperi cu cearșaful vechi și își aminti ziua în care a văzut-o pentru prima dată stând pe vine la umbra copacului și cealaltă zi, când a dorit-o mai presus de orice. Jaguarul răgi mai aproape decât oricând. Mirosul morții se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
foarte încet și eu aș vrea să opresc această șosea. Să o împiedic să mai înainteze fie și un metru... A sosit odată cu zorile. Mai întâi, a fost un zumzet îndepărtat, ca de țânțar care luptă să se strecoare sub cearșaf. Apoi, un huruit inconfundabil care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia și, în sfârșit, un vacarm uitat, care a răzvrătit papagalii, a speriat stârcii, le-a făcut pe maimuțe să țipe de frică și pe toți patru să sară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
magnetism insesizabil, parcă te-ai afla În sfera de gravitație a unor organe străine cu care intri fără voia ta Într-o conexiune grețos de intimă. Între ficatul domnului cu ochelari și vezica doamnei blonde se Înfiripă dialoguri timide. De sub cearșafurile ștampilate cu numărul de inventar și inițialele spitalului, sfincterele pacienților icnesc și se cheamă. Dincolo, de după draperia de doc, În atmosfera de cafea proaspăt rîșnită, cîteva voci: „Te Învăț eu cum se curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
După zăpușeala din timpul zilei, mercurul termometrului a coborît ușor la 30 de grade. E ora zece seara. Doamna E. a făcut un duș și s-a retras În dormitor. S-a Întins goală pe patul desfăcut Înfiorîndu-se la atingerea cearșafului apretat și rece. A aprins veioza. A dat drumul la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lume și se contopește cu lumea prin scris Într-un act erotic total cînd spunea asta Îmi imaginam o formă de onanie cerebrală care să includă În ea tot universul cum te-ai gîndi de pildă că faci amor cu cearșaful cu clanța ușii cu locomotiva cu turnul de televiziune În sfîrșit cu tot ce există) Vizitiul i-a salvat viața dînd bice cît a putut - asta-i sigur cum e sigur că Dumnezeu l-a făcut pe Moise al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prins să se umfle zgîlțîită de o rafală de vînt. Din depărtare apar și dispar În răstimpuri fulgere scurte, tăioase, urmate de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci, nu vii să te culci? O după-amiază obișnuită. Ajung acasă. Pe ușa liftului o plăcuță pe care scrie „În revizie“. Urc șase etaje pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deloc un ou. Nu știu dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat din mână unul din capete. Ca atunci când încerci să agăți pe sfoară, în bătaia vântului, un cearșaf uriaș nu reușesc să apuc toate părțile deodată, iar unele îmi scapă, zburând departe și nu le mai pot prinde. Ești acolo? Vei exista oare după ce voi dispărea eu? Încerc din răsputeri să nu-mi pierd credința. Să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
blocului; vecinii au alergat la urletele ei. Seara, ieșind de la ore, Bruno fu luat de doamna Haouzi, vecina de deasupra, care-l duse direct la spital. L-au lăsat să-și vadă bunica doar câteva minute; arsurile erau ascunse sub cearșafuri. I se făcuse multă morfină; l-a recunoscut totuși pe Bruno, i-a luat mâna În ale ei; apoi copilul fu scos din salon. Inima bătrânei cedă În aceeași noapte. Pentru a doua oară, Bruno se văzu confruntat cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu un canadian - un zdrahon tânăr, cu un fizic de țapinar. În dimineața când urma să plec, m-am trezit foarte devreme. Soarele era deja fierbinte. Am intrat În camera lor, dormeau amândoi. Am ezitat câteva secunde, apoi am tras cearșaful. Mama s-a mișcat, o clipă am crezut că va deschide ochii; coapsele i s-au desfăcut puțin. Am Îngenuncheat În fața vulvei. Mi-am apropiat mâna la câțiva centimetri, dar n-am Îndrăznit s-o ating. Am ieșit afară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful și m-am așezat lângă ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de baie. Singura Întrebare ce mi-a venit În minte a fost: « Ești În vacanță? » A ridicat ochii: cu siguranță nu se aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe holul de la etajul șapte; se vedea că sunt plânse. „Nu știu dacă e bine s-o vezi...”, spuse Marie-Thérèse. El nu păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În salonul de reanimare, bunica era singură. Cearșaful, de un alb extrem, Îi lăsa descoperite brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi pătrundea În gât. Alte fire intrau sub cearșaf, legate de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o lăsaseră să-și aranjeze cocul, ca-n fiecare dimineață, de ani de zile. Cu părul cenușiu, lung și despletit, parcă nici nu era cu adevărat bunica; era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate, țopăiau sub conducerea tantristei, scoțând niște cloncăneli de curcan Îngrozit. În vârful colinei, mesele acoperite cu cearșafuri formau un cerc larg. Participanții erau goi. În centrul cercului, animatorul, un brunet mărunțel, puțin sașiu, Începând să vorbească despre sensitive gestaltmassage, făcu un scurt istoric: născut din lucrările lui Fritz Perls despre gestaltmassage sau „masajul californian”, integrând progresiv anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
brațele Încrucișate și așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau Încetișor, tufa i se mișca la nasul partenerului. Casetofonul animatorului răspândea În aer acorduri ample
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lucruri din trecut..., făcu Bruno, conciliant. Își petrecură după-amiaza la piscină. În fața lor, de cealaltă parte de bazinului, adolescentele țopăiau disputându-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu participa la nici un atelier. Mai mult, zise ea, simțea un fel de scârbă pentru activitățile astea schizofrene. Poate sunt cam dură, adăugă ea, dar le cunosc pe aceste șaizecioptiste trecute de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rochie lungă cu floricele, și cu manșete din dantelă. Bruno o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și miroseau frumos. Izbuti s-o penetreze Îndelung, așteptând până ce ea avu orgasm; soarele, intrând prin spațiile dintre perdele, făcea să-i strălucească părul negru - În care se vedeau câteva reflexe cenușii. Christiane avu un prim orgasm, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pentru parfumuri (au coborât Împreună treptele din Montmartre; s-au oprit, Înlănțuiți, pe Pont des Arts, luminați brusc de farurile unui vaporaș turistic). Cunoscură de asemeni acele semi-certuri de duminică după-amiază, acele momente de tăcere când trupul se ghemuiește În cearșafuri, acele răstimpuri de tăcere și plictiseală În care viața se destramă. Garsoniera Annabellei era Întunecată, după ora patru după-amiază trebuia să aprindă lumina. Erau triști uneori, dar cel mai adesea erau gravi. Amândoi știau că-și trăiesc ultima legătură umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îmbătrânirii și morții. Astfel, a doua parte a vieții Annabellei fusese mult mai tristă și mai cenușie decât prima; nu avea să-i rămână din ea, până la urmă, nici o amintire. Pe la prânz, Michel intră În camera ei. Ea respira imperceptibil - cearșaful care o acoperea rămânea aproape nemișcat -, suficient totuși, spunea doctorul, ca să permită oxigenarea țesuturilor; dacă respirația va deveni mai dificilă, se gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deveni mai dificilă, se gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus de cot, un electrod era fixat la tâmplă și asta era tot. O rază de lumină străbătea cearșaful imaculat și-i lumina o șuviță din superbul păr blond. Chipul ei, cu ochii Închiși, doar cu puțin mai palid decât de obicei, părea nespus de Împăcat. Părea eliberată de orice teamă; lui Michel i se părea mai fericită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî Încet din așternut și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deasupra patului, unde comanda un asalt al cavaleriei, Îl făcu să abandoneze ideea retragerii. Își trase pantalonii albi strânși pe coapse, Împinse picioarele prin găvanele de tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]