23,403 matches
-
îndoieli. El vrea să fie sigur de propriul viitor. Și aici și pe tărîmul celălalt. Îndoielii, care e un iad, el îi preferă iadul cel adevărat, indubitabil. Însă, prin asta, Faust încetează să mai cugete, deci să mai fie. Anulînd celebrul adagiu al lui Descartes, Faust își neagă chiar esența sa umană. Pactul său cu Mefisto este, și în acest sens, echivalent cu o sinucidere. Faust vrea certitudinea că va avea tot ce-și dorește chiar și după ce a avut ce
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
din sat/ pe margini corurile voastre de pupile// Pot oricînd să opresc/ procesiunea și să închin un pahar/ cu cioclii lecturii:/ "vă las singuri pe pagină:/ n-am chef să mai vîslesc în locul vostru!"" (Scrisul agonic). Pe urmele existențiale ale celebrilor damnați, de la Poe și Baudelaire la Artaud, George Vulturescu oferă o viziune a ființei rebele care se complace în nocturna-i decădere, se dispensează ostentativ de transcendență. E un revers exact al luminozității și pietății, un dezechilibru, bine calculat stilistic
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
ani președintele Traian Băsescu. Campania electorală de atunci a câștigat-o cu sloganul: Să trăiți bine! Nu peste mult timp, electoratul a adus completările de rigoare: Să trăiți bine, cum a zis domnu / O să mâncați ce a tăiat doctorul Ciomu. Celebra eroare chirurgicală nu o mai detaliez, deoarece s-a adeverit prin coborârea nivelului de trai. Cea mai bună condamnare a comunismului se poate face numai cu un capitalism serios, eficient și performant, care să se vadă în buzunarele celor care
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
grăsanului său verișor Dudley), fricos și veșnic îngrijorat, cu ochelarii rupți și lipiți cu scotch, el înfruntă în egală măsură lumea celor ce îl disprețuiesc și a celor care îl admiră și-l invidiază (fiindcă părinții lui au fost vrăjitori celebri). Ivită de nu se știe unde, această J.K. Rowling e o scriitoare impresionantă, cu un temperament narativ sigur și calm, cu o imaginație controlată și un simț discret al tragicului și comicului deopotrivă din simplul cotidian. Scrie superb, firesc și
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
peisaj tarkovskian, e de data aceasta opera Angelei Marinescu. Sigur, am văzut multe numere de reviste dedicate cîte unui scriitor, acum e o adevărată modă a înmănunchierii de texte despre, de și cu un nume mai mult sau mai puțin celebru, dar Facla 5-6 aprinde un veritabil autodafé. În jurul Angelei Marinescu dansează flăcări și flăcărui de elogii, interpretări, evocări, schițe aproximative de portret contaminate de "nebunia" modelului. În mijloc, superba eretică și poezia ei stau contopite într-un înveliș ignifug transparent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
celeilalte, delirând" etc. Ipoteze interesante sunt emise și apoi ignorate. Într-o notă autorul amintește de o "tendință dantescă" la Bacovia sau la Baudelaire care vine dintr-o permanentă raportare (negativă sau pozitivă) la ordine. În acest sens este amintit celebrul vers "Je hais le mouvement qui deplace les lignes" care i se potrivește atât de bine poetului român. Eseul se termină cu câteva pagini dedicate prozei lui Bacovia. În spatele discursului critic se află o adevărată artă poetică (dealtfel, prefața lui
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
Marina Constantinescu Teatrul Național din București și-a chemat publicul să-i spună un fel de poveste tragi-comică: povestea vieții celebrului actor american John Barrymore, scrisă în 1996 de William Luce, tradusă de Dana Lovinescu și adaptată de Radu Beligan și Liviu Dorneanu. Povestea este pusă în scenă de regizorul Gelu Colceag, oferindu-i actorului Ștefan Iordache șansa unui one-man-show, iar
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
peste alta, cam toate datele, clare de la început, care să asigure un succes. Textul lui William Luce, care l-a avut ca protagonist în anul premierei - 1996 - pe Christopher Plummer la Music Box Theater - este o monodramă construită în jurul biografiei celebrului actor american John Barrymore. Dar este construită cu știință și minuțiozitate, cunoscînd avantajele și riscurile unui one-man-show. Limbajul este mai degrabă colocvial, liber tare pe alocuri, fiind el însuși un punct de atracție. Tonurile și registrele folosite atît în piesă
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
care, în loc să deschidă copilului apetitul de lectură din proprie inițiativă, îl dezgustă definitiv de ea." Pe cît de îndreptățită e venerația, atîta timp cît nu degenerează în idolatrie intolerantă, pe atît de explicabilă e și demitizarea. Nu opiniile tinerilor din celebrul număr al DILEMEI sînt motive de îngrijorare, ci mentalitatea reziduală a unei epoci revolute. Sau atitudinile aberante, precum "propunerea sanctificării lui Eminescu, clamată în plin Parlament de un "tribun" supraponderal și veșnic agitat. A aspira să transferi cele ce țin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
antologia Day After Night cuprinde versuri selectate din operele a douăzeci de poeți români contemporani, majoritatea optzeciști, unii foarte cunoscuți (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Magda Cârneci, Nichita Danilov, Mircea Dinescu, Mariana Marin, Ion Stratan, Matei Vișniec) alții mai puțin celebri, dar în tot cazul reprezentativi pentru o tendință sau alta din lirica românească actuală. Dacă ar fi să încercăm o delimitare a criteriilor de selecție cu care a operat Gabriel Stănescu, probabil că am ajunge la concluzia că nu atât
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
ce a rămas din trupul său (nu simplul "nume") să revină unde a dorit el. Să ne gândim și la faptul că acolo, la "Père-Lachaise", el rămâne ca un exilat printre alte nume ilustre în răceala de muzeu funerar a celebrului cimitir. Sunt resturi pământești, acolo, pe care nu le pot veghea, zi și noapte, ca la Te El nu a dorit să fie la "Père-Lachaise" (poate că nici în Panthéon): el a dorit să fie în pământul lui, moldav. Aici
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
eșafod a Mariei Antoaneta, cea care îi zicea poporului "să mănînce cozonac, dacă nu are pîine"... Rue de Rivoli este o arteră a drogheriilor celor mai scumpe. De aici, din dreptul statuiei Ioanei d'Arc, ai putea să vezi Piramida celebrului arhitect chinez, - dacă ar fi fost ridicată; însă ea, pe atunci, se afla doar în stare de proiect. Luxul parizian are ceva din luxul egiptean. Civilizația modernă franceză se apropie de civilizația arhaică egipteană. Un cult al imaginii și formei
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
succes - aparținând unei, azi, extincte "noblesse de robe" moldovenești, al treilea dintr-o dinastie venerabilă de juriști, scriitorul acumulează o serie de reușite spectaculoase. Romantismul se grefează pe o solidă ancorare în ordinea socială, "pseudoburghezul" Ionel Teodoreanu fiind unul dintre celebrii avocați ai epocii, în jurul căruia o mitologie se țese, însoțind ascensiunea profesională. Fidelitatea față de opțiunea paternă trădează în egală măsură un complex al scriitorului autohton, asupra căruia Nicolae Iorga insista încă din 1890. Refuzul unei cariere exclusiv literare e semnul
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
care ne restituie Memoriile lui Al. Tzigara-Samurcaș. La vremea sa, figură proeminentă a vieții cultural-artistice, despre Tzigara-Samurcaș se spunea că e fiul natural al regelui Carol I. Faptul mi-a fost și mie relatat, prin anii șaptezeci, de Șerban Cioculescu. Celebrul critic literar știa că, odată, prin anii treizeci, N. Iorga, veșnicul inamic al lui Tzigara, i-a cerut lui Vodă Carol al II-lea să-l desărcineze pe istoricul artei din principala sa funcție publică. Regele Carol al II-lea
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
directorului revistei, exprimau opinia lor publică în chestiunea pusă în discuția anchetei respective. În acest fel, se transportă în ediția pe care o comentez pagini compacte din Noua Revistă Română, confundîndu-se ideea de corespondență propriu-zisă cu o antologie tematică din celebra publicație. Dar luînd lucrurile așa cum ne sînt propuse, să spun că ideea acestei selecții e, totuși, foarte generoasă pentru că, din anchetele inițiate, putem reconstitui fizionomia personalității democratice a filosofului nostru. Astfel chiar în primul an de apariție a revistei, Rădulescu-Motru
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
puțin diferit în cazul celui de-al doilea simbol, al cîrtitei. Nu numai spațiul textual de construire a lui e mai mic (patru poeme alcătuiesc grupajul Eseu despre cîrtita, față de șaisprezece din O bufnita tînără pe patul morții, titlu-parodie a celebrei poezii a lui Bolintineanu), dar modul de a face referire la el e cel de alunecare a descriptivului în discurs subiectiv și afectiv: "Ea-i crudă, feroce, cumplită și mai ales vorace./ Ea-nghite cu nemiluita la greieri și cărăbuși
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
în virtutea căruia odată apărut în fața noastră un chip străin ne atrage imediat atenția, șomează privirea să îl contemple, să îl admire, si constrînge memoria să îl rețină. Hoții de frumusețe mi se pare a fi un raspuns explicit la o celebra frază sartriană: "Celălalt este pentru mine în același timp cel ce mi-a furat ființă și cel ce face să existe o ființă care e ființă mea". Protagoniștii lui Bruckner sînt niște eugenici pe dos: încercarea lor de exterminare a
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
interviu, cît de perfecționist, de meticulos, de muncitor era Kubrick, în scrierea unui scenariu, cum răscolea biblioteci întregi pentru un detaliu, cum, pentru Shining, aveau lungi discuții în care îl amestecau pe Freud cu românul gotic victorian... Parafrazînd vorbele unui celebru critic, s-ar putea alege cel mai potrivit epitaf pentru Stanley Kubrick: "Nimic din ce e neliniștitor în natura umana nu i-a fost străin". Kubrick era adeptul declarat al teoriei conform căreia, "în subconștientul nostru sîntem foarte putin diferiți
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
teritorii necunoscute. Pentru călătorul român în țările străine, contactul cu o lume nouă, alta decât a sa, presupune o permanentă raportare la modele cunoscute. Printre cei care "i-au văzut pe străini la ei acasă" se numără Spătarul Neculai Milescu, celebru prin călătoria să în Extremul Orient, adevărat "homo europaeus", model (și modelator, daca ne gândim la influență avută asupra lui Petru cel Mare) pentru Răsăritul Europei, stolnicul Constantin Cantacuzino, călătorul care apucă drumul Stambulului, pentru ca, mai tarziu, să-l aflăm
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
marele editor al liricii eminesciene, a fost și el, adeptul acestei dihotomii, dar (în răspăr cu opinia lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
se poate agață de o stea norocoasă. Iar "mesajul" filmului tocmai acesta este: trăim într-o lume în care ploua cu stele norocoase. Atît despre acest Să mor eu dacă mint. Cu atît mai mult cu cît un critic literar celebru spunea ceva perfect valabil și pentru cinema: "E dăunător pentru caracter să recenzam cărți proaste!" Shakespeare îndrăgostit *SUA ^98 * Regia John Madden *Să mor eu dacă mint *Franța ^97 *Regia Thomas Gilou.
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
lector la lectoratul de limbă, literatura și cultură românească de pe lângă catedră de romanistica a Universității din München, unde avea să-și susțină prelegerea inaugurală despre latinitatea limbii române și legăturile culturale dintre România și Germania, la care a asistat și celebrul lingvist și istoric literar romanist Karl Vossler, Virgil Tempeanu (1888-1985) avea deja în urma sa o îndelungată activitate de germanist, de traducător: Novalis (Imnuri către noapte, 1914 și Cântări religioase, 1930), Goethe (Iphigenia în Taurida, 1925), Fr. Grillparzer (Sappho, 1927, Medea
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
Deciu Astăzi, în plină gîlceava babeliană, în toiul izbucnirii naționalismelor de tot felul său a precauțiilor de corectitudine politică, pare fie nebunesc, fie complet naiv, să te mai gîndești la existența unui grăi comun, originar, din care au explodat în celebrul turn toate celelalte limbi ale pămîntului. Și o astfel de "nebunie" sau "naivitate" pare să fi fost supusă sancțiunilor, nu politice ci venite din partea unei comunități științifice, inca cu mult înaintea vremurilor tulburi pe care le trăim noi. În prefață
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
ar fi constituit un grăi primordial. Cert este că odată cu veacul al XVII-lea polemică între cei ce pledează pentru primatul ebraicei sau optează pentru o altă soluție se întețește. Miza e din ce in ce mai mare, pentru ca in Iluminism se ajunge la celebra metaforă a limbii că oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării spiritului omenesc, ca păstrătoare a valorilor civilizației (Leibniz și Herder). Pînă în secolul al XVIII-lea, în ciuda unor opoziții serioase și notorii, ebraica pare să întrunească
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
anxios, destrăbălat și paranoic, devenea un autor sănătos, senin și popular, preocupat de viață maselor largi. Două decenii mai tîrziu, Czeslaw Milosz a folosit murti-bingismul că o metaforă capabilă să explice convertirea scriitorilor polonezi de după război la comunism. Cartea este celebră și a apărut recent și în traducere românească la Humanitas: Gîndirea captivă. Deși publicată în 1953, după plecarea lui Milosz din Polonia, nu și-a pierdut deloc frumusețea și puterea de convingere. Pare a avea vîrstă cărților lui Havel sau
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]