6,376 matches
-
Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ce-amară e tăcerea, când ai gustat iubirea Și-i umedă și te pătrunde pân' la os. Lacrimi strânse-n suflet îți plâng nefericirea Căci cenușie-i viața când pierzi ce e frumos. * Singurătatea-i rece când umbrele-și întinde Să te cuprindă ca-ntr-o mantie neagră a morții. Când resemnarea-i perna ce gândur'le-ți ucide Iar spiritu'-l închide sub lacătele nopții
TĂCERI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369425_a_370754]
-
de panorama ce se desfășura până la orizonturile cele mai îndepărtate. Ocoliră prăpăstii amețitoare, colțuri stâncoase, coborâră în văi adânci cu torente repezi și cascade ce se revărsau de pe frunțile de piatră ale masivului ce strălucea în soare cu nuanțele sale cenușii ca o cetate plină de mistere, cu secretele și legendele sale de când este pământul. Și iarăși urcară pe coastele versanților, apoi coborâră în cheiuri străbătute doar de animalele sălbatice în goana după pradă sau scrutate cu privirea din înaltul cerului
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
îi întârzie regăsirea familiei timp de zece ani - eroii lui Panait Istrati pleacă în lume, dar în cu totul alt scop și din motive total diferite. Adrian Zografi pleacă, pe de o parte, pentru a scăpa de atmosfera sufocantă a cenușiei Brăile, de cicăleala mamei de a-și găsi un rost, iar, pe de altă parte, pentru a-l însoți pe Mihail, prietenul cel mai apropiat, un alt hoinar plecat și el din sânul familiei. În acest sens, semnificativă este tema
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
nu ne-a fost niciodată, dar bine nici atât. • Moșhe rabeinu a fost singurul evreu care s-a văzut cu Dumnezeu. De atunci așteptăm și alte întâlniri, fără șanse de împliniri. • Viața își schimbă adesea culorile; când e rozalie, când e cenușie. • Societatea te ține în hățuri, să nu pici în negrele ei găuri. • Ne place să plângem și din fălci să strângem. • Omul vrea totdeauna mai mult decât are și cât încape în buzunare. Prostia circulă în lume de parcă ar fi
GÂNDURI REBELE (46) ��' AFORISME (19) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369551_a_370880]
-
impus ghiveciul, tot ce rentează, se accesează. • Haremul din vechime s- a mutat pe un calculator din dormitor. • De ce legăminte, când mirii nu vor lanțuri, ci depravarea de dinainte? • Dacă viața are o culoare atât de vie, de ce pare uneori cenușie? • Banul este irezistibil. Corupe și sufletul cel mai pur! • Lumea e știință plus perseverență. • La fiecare capăt se află uin altfel de început. • Investițiile de încredre nu aduc niciodată profitul așteptat. ------------------ Harry ROSS 8 ianuarie 2017 Israel Referință Bibliografică: Harry
GÂNDURI REBELE (44) AFORISME (17) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369519_a_370848]
-
Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015 Toate Articolele Autorului Orașul copilăriei Bârladul, avea pe atunci un aspect provincial de târg vechi. Străzile înguste erau pavate cu piatră de râu și străjuite de castani. Clădiri cenușii, și afumate. Magazinele înșirate pe strada principală aveau vitrine cu geamuri prăfuite vara și pline de noroi iarna. În colțul străzii Dimitrov pe care locuiam, era un restaurant, cel mai mare din oraș, unde o dată pe an mergeam împreuna cu
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
an ne-am putea lipsi, dar binele tuturor ar trebui în fiecare zi. • Un an de pace, iată ce așteptăm cu adevărat, dar războiul e mereu în prag și e păcat. • Omul e naiv, nu crede nici ce vede! Orizontul cenușiu lui i se pare rozaliu. • Previziunile dau șanse Noului An să îmbrace lumea într-o pulbere de aur, iar viitorul să ne aducă numai lauri. • Totul depinde de cei mari care se bat pentru bani și putere, nu pentru omul
GÂNDURI REBELE (41) – AFORISME: DESPRE ANUL NOU de HARRY ROSS în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369626_a_370955]
-
pat. Peste antreu mai avea un mic salonaș simplu mobilat, unde-și primea puținii musafiri pe care îi avea și mai mulți dintre frați și nepoți. Se purta îmbrăcată simplu, cu o haină neagră de postav, sub care purta pulovăre cenușii, lucrate de Henrieta Bacalu sau Eleonora Albu. Deși erau de lână, ea purta aceste pulovere vara și iarna, deoarece răcea foarte ușor și o fustă neagră întregea toată îmbrăcămintea. În picioare purta ghete, iar pe cap o dantelă sau un
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
toate acestea, probabil că suferise o ruptură de sinapse, pentru ca, printre toate gândurile legate de A-Ma, se născu o senzație stranie, asemănătoare unei dorințe independente de zbor. O sugruma înainte de a ocupa o suprafata prea mare a materiei sale cenușii și îngenunche în fața creaturii pregătite de plecare. -- Te rog, du-mă la A-Ma! -- Sunt cel mai prost angar de pe planeta asta, bombăni creatură, înclinându-se pentru a-l prinde între aripi! O sa imi pară rău, știu sigur! Cercetașul simți
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
suflet blând și liber, adevărat sau hoinar la care râul lumii aspiră ... Dar pot spune ca gândul este al asemănării tale ce cufunda tot restul de griji într-un val de calm și chipul tău se strecoară în memoria mea cenușie simplu că vârful unui tânăr palmier. (Oradea, 1Mai 2014) TU... Ripenso îl tuo sorriso, ed è per me come un'acqua limpida scorta per avventura tra le pietraie d'un greto esiguo specchio în cui guardi un'ellera i suoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368113_a_369442]
-
a crescut, s-a exacerbat, chiar și după patru decenii, deși s-a străduit din răsputeri să-și țină ascuns trecutul. Dar trecutul a țâșnit precum o arteziană lăuntrică, inundând cămările inimii și ale creierului într-o clipă. Gheara vulturului cenușiu era adânc înfiptă în carnea și sângele lui, tatuându-l, mai adânc decât numărul care era imprimat în piele, cu care erau deosebiți evreii ce încetaseră demult să mai fie oameni, fiind reduși la un simplu număr. Și din acest
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Cei doi profesori, coborând scările ce duceau la impunătoarea intrare a liceului, au ajuns în stradă. Pe cer norii erau antrenați într-un joc primăvăratec în jurul soarelui , când eliberându-l din strânsoare, când îmbrățișându-l din nou cu puful lor cenușiu în continuă mișcare. Astrul suprem al constelației cerești dorea să-și arate strălucirea, însă forța lui era a unui soare cu "dinți" cum se spune în popor, fără puterea de a încălzi atmosfera în adevăratul sens al cuvântului. Totuși se
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938 ... Citește mai mult Stăm așa gravi, timpul ne plouă,Cu destinul alături îmbătrânim;Altă lumină, aer, lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
cornul tristeții:Plânge, aripa ruptă, vag infinitîn care coboară pâraiele vieții.La răsărit zările pară,Alămuri ruginite țipă strident,Vrerea uitată, surdă, amară,Și cortina lăsată funebru, atent.Poate mai știi idila de an, de zece,Crește-n noi amintirea cenușie,Toamna, moarte, visul falnic treceși privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938... XI. ANII MEI, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1703 din 30 august 2015. Anii mei ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938 POETUL DIN URMĂ Pe-aici poetul este rătăcit, Prin hârburi de anafură și besnă, Heralzii în tăcere
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Fire optimistă, tonică, se joacă ingenios cu umorul folosit ca un scut împotriva platitudinii și a trivialității, dar și ca un mod de a rezista și de a nu se lăsa înghițit de monotonia cotidianului, astăzi dominat de prea mult cenușiu. Generozitatea sa este fără margini, așa cum fără margini sunt scrierile celor peste 1.500 de scriitori pe care îi publică făcându-i cunoscuți în lumea largă. Face o muncă „fără de arginți", doar din prea plinul inimii sale, o muncă închinată
ECOURILE UNEI SĂRBĂTORI A CĂRŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353266_a_354595]
-
vorbele. O studie rapid din cap până în picioare. - E necesar să ne ocupăm de înfățișarea și costumația ta de bal. - E înfățișarea mea naturală, sire ... și culoarea părului. - Nu poți apărea la bal îmbrăcată că o pasăre tristă, în culori cenușii. O pictoriță are idee despre ce vorbesc. - La bal? Eu? Un fior rece îi șerpuia pe spate. - Desigur! E singură ocazie când îți poți invita un partener. - Dar ... Joseph ridică amândouă sprâncenele: - Dar? o îngână. Alma era încurcată și rușinată
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
lor e o distanță colosală. Cu omul - actant negativ - poetul se îndreaptă sigur spre alt spațiu preferat: orașul (dar, nu burgul, care adăpostește cetatea - simbol cultural). Locul e marcat, în general, de disoluția materială și spirituală a realității: „dimineața [e] cenușie”, timpul „gonește năuc”, zidul e „scrum și rumeguș”, culcuș „șerpilor și viespilor”, ziua-i „un monstru”, rumoarea (poate, altădată, plină de semnificații pozitive) acum e „deprimantă, sordidă, / a orașului șatră”, zorii se arată „jegoși”, iar orașul, în întregime, e „mic
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
spre drumul de Schiulești, la ieșirea din sat poate fi admirat un parc, frumos amenajat cu fonduri europene și bine întreținut. Valea pârâului Crasna și munții care o înconjoară ne oferă un fascinant spectacol coloristic. Roșu de sânge și foc, cenușiu, verde pal, maroniu roșcat, totul iluminat din loc în loc de un auriu strălucitor te fac să te minunezi de marea taină a devenirii universale, să te întrebi cărui pictor nevăzut îi datorăm atâta măiestrie artistică, atâta amestec de viață și moarte
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
nu ai timp de meditații, nu îți rămâne decât să te bucuri, să îți fixezi cât mai bine imaginile pe retină și pe aparatul de fotografiat și să pleci mai departe. Pe un tăpșan copaci pitici, cu trunchiul alb, coroana cenușie, puternic ramificați par desprinși dintr-o poveste. Tot de aici se zăresc acoperișul și turlele Mânăstirii Crasna. Pe măsură ce înaintezi frunzele copacilor sunt tot mai roșcate, când te apropii de mânăstire, muntele este acoperit în întregime de un covor arămiu. La
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
altele cu flori încă vii, în nuanțe de alb, galben, roșcat, mov, tufe de mâna Maicii Domnului sunt încă verzi și au flori, în partea stângă a aleii principale, arbori de tuia înviorează cu verdele lor, pomi fructiferi cu coroana cenușie și frunze uscate, alături de arbuști de culoare galbenă sau roșiatică. Stupi de albine sunt expuși pe iarba verde, gata pregătiți pentru iernat. În partea dreaptă arbori de tuia și straturi de flori împrejmuiesc o mică grădină de zarzavat în care
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
dintr-un vis. Pereți abrupți deschid drum spre abis, prăpastii în diferite forme care mai de care mai amețitoare, forme în continuă transformare odată cu scurgerea timpului, variind de la un anotimp la altul atât prin costumul de gală alb, verde sau cenușiu al masivului, cât și prin multitudinea nuanțelor de albastru din infinitul cerului. La Bâlea Lac privirile îți sunt delectate de peisajul de un pitoresc aparte, dar și de apă străvezie a lacului din vârful muntelui. Turiști de toate națiile fac
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
zi ordinară de toamnă. Norii gri au pornit hotărâți un război rece împotriva soarelui care s-a retras în mod mișel după dealuri într-o ultima încercare de apărare, încercare sortita să piară. Cerul a părut a fi o pătură cenușie care tremura asupra pământului negru, ca un scaun de lemn putrezind, legănând un copil care vărsă lacrimi pe podea. Primii stropi de ploaie, mari și grei, au alunecat șerpuind către întunecatul sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
prin cetate, Rătăcind pe urme șterse și uitate. Se deschide-n șoapte tainică fereastră: Zbuciumul prin vreme tulbure, sihastră, Argeșul prin toamne, sonuri în rotire, Urcă-n plai, coboară molcomă doinire. Frunza tot mai rară, norii se destramă, Peste orizonturi - cenușie vamă. “-Manoli, Manoli!”-ruga tot răzbate, Dangăt cald de clopot spre eternitate. Sprijinind tot cerul, ne “veghează piatra” Care la tot pasul ne înseamnă vatra Candela nestinsă, luminos pridvorul- Pleacă și revine, tot colindă dorul. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Umbrele
UMBRELE AMINTIRII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354038_a_355367]
-
munții Olteniei sunt pietrificați de milenii, dacă apele îi taie în drumul lor spre îmbrățișarea cu Dunărea, ani după ani, sfârtecând totodată dealurile, curgând sub umbrele lor, țesând apoi câmpiile cu urzeli albastre prin rarele vaduri naturale și multele canale cenușii, lucrate de mâna omului, muzica folclorică oltenească a răsărit, se poate spune, odată cu mirificul peisaj al Olteniei, a înflorit și rodit pe măsura înrădăcinării olteanului aici. Va înflori și rodi până la plecarea lui, dacă va pleca vreodată! Oltenia a cântat
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]