17,584 matches
-
Sosiră zorii. Copilul se născu. Niña Carmen Încetă să mai strige și Închise ochii, vlăguită. Iguana Oberlus tăie cordonul ombilical, luă bebelușul În brațe și Îl Înfășă Într-o cîrpă curată. Apoi, foarte Încet, Îl apropie de lumină și Îl cercetă cu atenție. Niña Carmen deschise ochii și Îl privi cu mare neliniște. Iguana Oberlus se apropie de intrarea În peșteră și Îl azvîrli pe nou-născut În aer, privindu-l cum se izbește, cu un zgomot sec, de suprafața unei mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
victime, fu surprins să constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii lui renunțaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
drăguți cum conduceam eu pe autostradă în Stingray când m-am trezit cu o piatră sau nu știu ce, dar geamul din partea mea pur și simplu a explodat. Iar tipii drăguți ar fi spus: — Oau. Sari la alt detectiv, cel care-mi cercetase mașina în căutarea glonțului și-a fragmentelor de os, chestii de genul ăsta, detectivul văzuse că u conduceam cu geamul coborât pe jumătate. Un geam de mașină, îmi zice tipul uitându-se la acele 20x25 cu mine îmbrăcată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
picioare rupte și copii gata să se sufoce, s-au dat la o parte când m-au văzut. După aia, morfină intravenos. Minuscula foarfecă chirurgicală mi-a tăiat rochia. Chiloțeii de culoarea pielii. Fotografiile polițiștilor. Detectivul, cel care mi-a cercetat mașina în căutarea fragmentelor de os, tipul care văzuse atâția oameni cu capetele retezate de geamurile pe jumătate deschise ale mașinilor, el se întoarce într-o zi și zice că nu mai e nimic de găsit. Păsări, pescăruși, poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu-i plăcea deloc să-și amintească de motivele acelei hotărîri, faptul că se afla la dispoziția gustului pentru șampanie a cîtorva sute de mii de băutori serioși îl scotea din sărite. Umbla din colț în colț de țară să cerceteze piața, să lămurească pe cîte un crîșmar că face, nu doar o afacere, ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
te miri ce prilej real ori inventat. În ziua cu pricina și-a făcut de lucru în preajma Vilei, pretextînd o inspecție în grădinile ce se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din cînd în cînd de niscaiva lupi ori cîini hoinari sălbăticiți, ceea ce n-ar fi fost deloc liniștitor. Poveștile cu învățătoarele mîncate de lupi din care rămăseseră doar cizmele și caietele de corectat circulau la fel de tare ca și acelea privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nimic nu putea fi mai adevărat decît ea. În ceea ce-l privea, "imaginea balistică" a vieții sale era destul de clară, se afla în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub fiecare gard din Vladia, pentru că voia să fie pregătit. Ținta era în acea zonă și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care venise Sofie la Vladia, văzînd-o rezemată de lemnul ușorului, cu o mînă ridicată deasupra creștetului, lipită de blana întunecată a ușii, ca un semn de salut princiar, molatec și plin de subînțelesuri pe care nu avea curajul să le cerceteze, să le înțeleagă, atunci i-a trecut prin minte cuvîntul "splendid"! Prima dată îl auzise în gura prefectului de la Oraș, cînd s-a prezentat la primul său raport anual, ocazie cu care i-a pus pe birou o lădiță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a găsit și pentru vinul nou tot niște butoaie vechi, în alt capăt al pivniței și era foarte liniștit, zece ani la rînd putea să bage tot vinul în Cramă, loc era destul, numai că n-avea cine să-l cerceteze, să-l asculte, să-l pritocească și aproape fără voia lui uita de la un an la altul unde îl pusese. Negustorii aduceau la prăvălii numai strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să cerceteze insigna pînă cînd nu ieși în stradă, în dreptul unui felinar. Balbo și suita plecaseră pe neașteptate, în vreme ce ei stăteau în fața ferestrei deschise către livadă și cineva spusese în treacăt că "italienii pleacă mîine la Constanța, va fi un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceară voie a înhățat borcanul rămas neatins, a bătut de cîteva ori cu lingurița în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce înghițea simțea că privirea lui Bîlbîie îl cercetează cu amănunțime, că e bună, dar și nemulțumită. L-a lăsat să-l cîntărească, să-l măsoare, știa că îi face plăcere să tragă singur concluzii chiar dacă nu erau ele dintre cele mai exacte. "Așa, nu ne prea merge bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vulturul alb strict secret". Bîlbîie făcuse o copie la repezeală, dar exactă, de asta nu se îndoia, verificase de mai multe ori acuratețea lucrărilor lui. Scria Leonard Bîlbîie: "Domnule Mihail, am onoare a vă raporta lista obiectivelor care au fost cercetate și pentru care s-a întocmit documentarea spre a fi predată domnului s-lent Georgescu. Lista a fost întocmită de doi maiștri militari, Bughianu și Teodbrescu, primul de la Arsenalul aeronautic, al doilea din marina militară. Obiectivele sînt următoarele, domnule Director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine și de piele, înlăuntrul lui, cercetînd vasele subțiri de sînge, palpitul organelor. Ar fi fost înspăimântător să fie așa, dar nu era, toată lumea știa că domnul Schmeltzer nici nu băga în seamă cu cine stă de vorbă și se putea prea bine ca să-l strige "la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cincizeci și cinci de ani împreună cu un album zoologic editat de Oxford Press, album din care lipseau o groază de jivine și gîngănii pe care Schmeltzer le văzuse cu ochii lui în desișurile de stuf și papură pe care le cercetase mai cu de-amănuntul decît un veritabil contrabandist. Cu toate că manualul în vigoare nu prevedea vreun fel de experiență ori împăieri, ori disecții, domnu' Schmeltzer se hotăra ca o dată pe an fiecare clasă să asiste la "lucrări practice" și în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe Bîlbîie să-mi ceară ajutorul, cererea sa implicînd desigur și dezvăluirea unui secret de serviciu..." De parcă ar fi simțit privirea grea, mînioasă, ucigătoare (?!) a directorului Serviciului, Șerban Pangratty bătu cu degetele în tăblia biroului și apoi începu să-și cerceteze cu un interes demn de alte lucruri mai bune vîrful unghiilor. De parcă ar fi știut că în continuare prințul are de gând să mintă, Mihai Mihail tuși cu efort, mai mult hîrîi "nu-i vorba de nici o coincidență, circumstanță ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu să pot cerceta În liniște Biblioteca Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție... Ce‑mi rămânea altceva de făcut decât să accept amabila propunere. Portarul mă conduse În fața unei uși uriașe pe care o descuie, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În postură de comentator și redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
otrăvise deja multe suflete și luase atâtea vieți. Urmărirea făptașilor, așadar aflarea mistificatorilor, va Începe cu o Întârziere de vreo douăzeci de ani. Cea mai mare parte a participanților răposare deja, Rusia fusese izolată de restul lumii. Nilul (părintele Serghei) cerceta arhivele mănăstirilor. Această căutare a surselor primare ale Conspirației poate constitui un capitol aparte dintr‑un stufos roman fantastic. (Cuvântul roman apare În text pentru a doua oară, cu toată Încărcătura acestui concept. Însă rațiuni economice se vor opune ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai bine de douăzeci de ani (deținuții siberieni răposaseră În mare parte), când Burcev, cercetând acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau făcute de oamenii lui Racikovski, iar atelierul din suburbia pariziană era Înregistrat pe numele unuia dintre colaboratorii francezi ai lui Racikovski. Asta a fost epoca de aur a anarhiștilor și a „nihiliștilor“, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
probabil mai multe coaste rupte, dar nu trebuia să ai cunoștințele de medicină ale lui Hinói Tefaatáu ca să ajungi la concluzia că puternică lovitură nu putea fi totuși suficientă pentru a sfârși cu viața unui asemenea monstru. Tapú Tetuanúi îl cerceta cu atenție. I se păru creatură cea mai hidoasa pe care ii fusese dat s-o vadă vreodată, nu doar datorită mărimii și forței sale, ci mai ales din cauza oribilelor tatuaje care îi acopereau fiecare centimetru al corpului, de la frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cel care să mă doboare și nici nu cred că animalul ăla ar fi în stare s-o facă. Învârți în aer, ca pe un păi, ghioaga uriașă și începu hotărât ascensiunea, oprindu-se din când în când pentru a cerceta urmele lăsate de rănit în trecerea să, constând în dare de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Sălbaticul rămase inconștient, iar când se convinseră că nu le mai poate face nici un râu, începură să țopăie în jurul lui, eliminând astfel toată tensiunea pe care o acumulaseră. În cele din urmă se trântiră jos, doborați de emoție, și îl cercetară mai de-aproape. — De unde-o fi venit? întreba Vetéa Pitó, dând glas gândurilor tuturor. Niciodată nu mi-aș fi închipuit c-ar putea exista o ființă atât de înspăimântătoare. —Nu-i de pe insulele astea, răspunse Chimé convins. Nici de pe Marchize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i facă onoarea de a-l accepta că discipol. —Vreau să devin Mare Navigator, spuse. Cineva care să poată urma, de departe, darele lăsate de vasul sau. Ochii profunzi ai celui al cărui nume se pronunță cu infinit respect îl cercetară pe tânărul înăltuț, cu trăsături frumoase și cu o expresie de nerăbdare pe chip, a cărui viața părea că depinde de răspunsul său și, după ce cugeta câteva clipe, îi arăta o linie lungă care era desenată în nisip și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]