29,232 matches
-
și Sistem. Capitala Daciei Romane va organiza concerte de excepție sâmbătă și duminică, unde sunt așteptați peste 10.000 de spectatori. Pro Istoria Fest este un eveniment cultural itinerant ce include opt locuri din România care au semnificație istorică. După cetățile Enisala și Râșnov, Ulpia Traiana Sarmizegetusa este cea de a treia localitate din acest an în care se desfășoară evenimentul. Festivalul Pro Istoria Fest este organizat de Asociația Star Education, el aparținând unui proiect european gândit și pus în practică
Concerte la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cu ocazia Pro Istoria Fest by Rudaci Lucia () [Corola-journal/Journalistic/82183_a_83508]
-
fie // ba îi adaug niște lanțuri de munți / veșnic verzi / care cresc în afară / și împrejurul lor / tot verde - o cîmpie - / iar deasupra ei / lăcrimînd o vioară // păduri seculare / mănunchi de rîuri / ca niște crengi retezate // orașe străvechi / colier de cetăți // și cine știe cîte mii de sate? (...) încă n-am reușit să desenez / conturul Patriei / exact precum este / nici cum ar trebui să fie // în sufletul fiecăruia din noi / se răzvrătește o altă geografie" (Lecție de geografie). Ne întoarcem astfel
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
magazii uitate și ude / alungat de vîntul putred de la sud" (Umbre). Umbra constituie, evident, un simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce-l îndeamnă a se despărți de ființă. Drept urmare și țara "întunecată", "agonica cetate" cu "negru felinar", străbătută de-o "boare violetă" e, la rîndu-i, o modalitate de disociere, o fugă fantastă de real (în sens fizic, acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural ce
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
a face cu o evaziune, fie și la un plural ce indică trudnica-i înfăptuire: "ah acele evaziuni obscure / imagini putrezite / decupate dintr-o magică zare / de dincolo de ziduri plesnite / de șanțuri cu apă secată" (ibidem). Sumbru prinț, "exilat din cetate / tîlhar lasciv de-asfalt și de ruine / alungat în hățiș de arini"(ibidem), poetul e, firește, un eșantion al unei crize ontologice, dar și al uneia legate de ambianță, de momentul și locul ce-l circumscriu. Aspirația sa e înspre
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
Edward Sava Izolat de restul cetății, adăpostit de o clădire neoclasică, moștenire a expoziției sărbătorind centenarul Statelor Unite (1876), Muzeul de Artă din Philadelphia, una dintre cele mai prestigioase și bogate instituții culturale americane, s-a angajat recent pe drumul unor transformări fără precedent. Este vorba în
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
nasul de Polonia teatrală cam ca Ienăchiță Văcărescu de Veneția. Măsuram cu cotul ce înseamnă spiritul civic și cum teatrul este o armă politică. Cum se poate face politică nu ca deputat sau senator, ci ca artist implicat în viața cetății. Cum poți să faci teatru fiindcă te enervează nedreptatea și nesimțirea. Cum teatrul e mai puternic decât orice editorialist sau jurnalist sau analist pentru că spune întotdeauna adevărul pur și simplu. Ce-am văzut? Am văzut niște tineri care conduc Institutul
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
îi aparțin), pentru a reveni la iluziile compensatoare și miturile structurante, identificate de el în spațiul cultural românesc. De fiecare dată când prezentul nostru istoric pare răvășit, se activează, ca niște uriașe ecrane pe care se proiectează angoasele colective, miturile Cetății asediate și ale Conspirației malefice, mitul Eroului, al Salvatorului, al Omului providențial, al Paradisului pierdut, fără putință de întoarcere. Câteva figuri de scriitori cărora autorul nu le acordă prea mare credit literar (păcat: și Geo Bogza, și Octavian Paler merită
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
Dumnezeu. Apoi, îndreptîndu-să cătră dînșii, le zise: să-și aducă aminte de vechea lor vitejie, căci ocazia de acum este frumoasă și de o vor pierde, anevoie o vor mai căpăta. Turcii, le zicea el, sunt uimiți de atîtea pierderi, cetățile lor din toate părțile sunt coprinse; din cîte capete au avut armatele lor, numai unul a rămas care mai îndrăznește a ține frunte creștinilor, că cu dînsul au a se lupta și gloria d-a-l birui va fi foarte
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Costică Vasile, zis Pagubă - ca un rezumat normal al experienței și vorbelor provocatoare - provocând un destin cinstit, mic și simplu de om cumsecade... Pornit în căutarea unui agronom prin mai 1969, ajung în Bărăgan la Piua Petrei, la Târgul, la Cetatea de Floci, adică de lână - la portul de la Dunăre, un loc istoric cu Zidul... dărâmat, rămășiță de zid, ca al fostei Cetăți... Și în soarele arzător, la umbra Zidului, dau de acest flăcău slab la minte, ce păzea oile îngrămădite
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
cumsecade... Pornit în căutarea unui agronom prin mai 1969, ajung în Bărăgan la Piua Petrei, la Târgul, la Cetatea de Floci, adică de lână - la portul de la Dunăre, un loc istoric cu Zidul... dărâmat, rămășiță de zid, ca al fostei Cetăți... Și în soarele arzător, la umbra Zidului, dau de acest flăcău slab la minte, ce păzea oile îngrămădite la umbră în cap cu el și cu doi dulăi flocoși de Bărăgan, unul alb și unul negru, care, când mă văzură
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându-se singure". El, Nichita, ia locul personajului: Din umerii mei și din întreaga mea putere țâșnesc două pantere, nemaivăzute pantere, pe ape s-aștern, curcubee, și se fac viaducte și poduri, curând, peste căi ferate lucind, peste poduri
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
N-au trecut mulți ani de când clopotele reprezentau prezențe vii în viața comunității. În orașul în care am crescut, auzeai din orice punct cel puțin clopotele catedralei ortodoxe și ale celei catolice. Era, pentru urechile noastre, echivalentul formulei din vremea cetății medievale: "E miezul nopții și e liniște, seniori!" Astăzi, sufocate de cacofonia traficului haotic, de amplificarea demențială a zgomotelor de motociclete, de boxele din mașini date la maxim, de schelălăiturile tramvaielor pe șinele prost întreținute, de frânele și accelerările isterice
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
o vreme. L-am respectat, însă, enorm. Întotdeauna. Chiar și atunci cînd între noi se găsesc abisuri. Apoi, întîlnindu-i disperarea, am pus, cum am putut, umărul la construcția exemplară a domniei sale. Un edificiu cultural nobil și impresionant ridicat într-o cetate de provincie tributară trecutului, șabloanelor, prejudecăților. Pentru Craiova, Festivalul Shakespeare este o deschidere fantastică. Și nu doar culturală. Pentru teatrul românesc, pentru spectatorii lui împătimiți, izbînda este remarcabilă! Și pe termen lung. Astfel, elementul de comparație devine unul viu, concret
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
-mparte, cărare făcând" (...). Marii căpitani de oști luptau încă, pe vremea lui Alexandru cel Mare al Macedoniei, cu vreo 280-270 de ani înainte de Hristos, în fruntea trupelor pe care le conduceau; Alexandru își va fi scurtat viața în asedii de cetăți unde era adesea grav rănit (și tocmai la cap, de care oștirea sa avea cel mai tare nevoie!). Om politic, revelându-se un formidabil general, Cezar nu s-a pus în fruntea trupelor, păstrând o poziție de unde le putea conduce
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
orice chip, până la nesocotirea celor mai vechi și mai incontestabile realități... Ce să mai discutăm! Cenzura,... înlocuia,... excludea, pur și simplu, una pe alta, convenabilă. Orașele țării abia se născuseră. Brașovul nu era Brașov ori Kronstad, - ci Orașul Stalin, după cum Cetatea istorică a lui Petru cel Mare deveni Leningrad. Nu se mai umbla cu târnăcopul. Se muta totul cu Caterpillarul. A fost un vis urât. Câți ani să fi avut, în epocă, V. Putin?... Curenți reci mai circulă prin atmosferă de
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
său roman, Cafeneaua Pas-Parol. Singular până acum, de vreme ce - chiar accidentală fiind, în biografia autorului - practicarea acestui gen nu e nici pe departe un insucces. Avându-și punctul de plecare în câteva urgențe existențiale, Cafeneaua... le respectă acestora și dreptul de cetate, și structura așa-zicând narativă. Terminat în 1982 -, dar publicat numai după zece ani regulamentari - romanul lui Vișniec nu pare să fie de aceeași vârstă cu Desantul celor de la Cenaclul Junimea, al profesorului Crohmălniceanu. Dacă în poezie e perfect contemporan
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
grad de platitudine mi se pare citarea repetatelor tentative de a repune în funcțiune, rudimentar, subtilitățile frazelor din Craii de Curtea-Veche: Am pornit, cele trei personaje, poetul, prozatorul și protagonistul Paul Tristan, precum și eu, povestitorul Elby, toți patru P, prin cetatea imperială. Mergeam alene, fără țintă, cu paltoanele și fularele în vânt, pășind pe unde vom fi umblat, odinioară, de atâtea ori, dar totul ni se părea necunoscut și nemaiîntâlnit. Parcă nici noi nu mai eram aceiași, contururile ni se încețoșau
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
odinioară, de atâtea ori, dar totul ni se părea necunoscut și nemaiîntâlnit. Parcă nici noi nu mai eram aceiași, contururile ni se încețoșau în priviri și păream ireali și fantaști. Se însera încet, iar noi, trecând de prima poartă a cetății, renovată după opt ani de lucrări intense, admirarăm însemnele în piatră ale unei lumi mărețe și prea demult apuse, ai cărei ultimi amfitrioni ne făcea plăcere a ne imagina că suntem ș...ț - Austriecii au construit această magnifică cetate în
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
a cetății, renovată după opt ani de lucrări intense, admirarăm însemnele în piatră ale unei lumi mărețe și prea demult apuse, ai cărei ultimi amfitrioni ne făcea plăcere a ne imagina că suntem ș...ț - Austriecii au construit această magnifică cetate în doar paisprezece ani, în evul al optsprezecelea, cel din urmă veac al epocii galante. Nouă ne va lua tot pe atâta să îi renovăm una dintre porți. Epigoni nedemni ai vremurilor nobile și apuse, ce căutăm noi rătăciți în
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
-se imperios de către unii autori expulzarea ei și de pe domeniul Cenușăresei, lauda ei, a criticii, pare de-a dreptul o anomalie. Ba, de curând, au decretat câțiva geniali ficționari că dumnealor, criticii, nici nu sunt scriitori. Probabil că alungați din Cetatea literară sunt Sainte-Beuve, Hyppolite Taine, Emerson, Thibaudet, Maiorescu, E. Lovinescu,, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu etc. etc. Cei cu "naturelul simțitor", care au lansat zvonul mazilirii, se referă, probabil, la recenzenții din generația
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
S. Damian Întâlnirea cu monstrul Se va socoti, desigur o sfidare ideea că urâtul, fiorosul, abjecția, întruchipate într-o arătare prohibită tradițional, dobândesc drept de acces în cetate. Picasso l-a pictat pe Minotaur, precizează Breban, cu un corp musculos omenesc și un cap de animal, vegetând într-o hrubă. În romanul lui Breban adăpostul terifiant este locuința unui bătrân ma-niac, Jiquidi, un vast apartament cu perdele trase
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
A pus ban pe ban și într-o vară s-a înfățișat în Piață Sân Marco, tuns, frizat și îmbrăcat cu hainele lui cele mai dragi. A privit cerul, a simțit apa mării, și-a plimbat adidașii pe străzile bătrânei cetăți. Dar i se părea prea puțin pentru așteptările sale de turist venit să-și înece toate depresiile. Trist, s-a așezat pe treptele lustruite ale unui soclu. Și, când era gata să închidă ochii, din mulțimea care își țară de
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
Constantin Țoiu 27 august 1957. Vânătorul Grachus din Colonia penitenciară a lui Kafka: "- Cum, nu sunteți mort?... - Da, dar într-o manieră..." * Funcțiunile sociale dezumanizează. Organizarea cetății nu poate fi adevărul, ultimul Scop. Ea poate fi, cel mult, unul dintre ele, pentru realizarea personalității pluridimensionale a ființei omenești. Omul nu este inginerul,...mecanicul, el e doar cel ce face inginerul, mecanicul, care nu pot absorbi întreg omul
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
a poporului" - cărți pe care altfel nu le-ar fi cumpărat nimeni, ba chiar și bisericile! Așa se face că, pe nebăgate de seamă, în orice casă intrai era imposibil să nu găsești măcar unul din titlurile-standard ale epocii: Bărăgan, Cetatea de foc, La cea mai înaltă tensiune, Șoseaua Nordului, Desculț, Mitrea Cocor, Moartea unui artist, Mielul turbat și-atâtea altele. Nu am, așadar, iluzii în privința eficacității sistemului generalizat de librării. După cum n-am nici o iluzie privind "bibliotecile ambulante", improvizate în
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
ar putea fi recuperat de la pictură, dacă poezia și-ar dori-o. Însă, privindu-i etajele de roze - care nu sînt neapărat florile reginei, precum crinul, sau violeta, însă intră în logica locului, și marea de dincolo de zidul temeinic, de cetate, îți spui că asocierea lor e, fără umbră de ezitare, decorul care - tristă ironie! - i-ar fi plăcut lui Macedonski. Rar o combinație care să se desprindă mai clar din cutele cărților decît această întîlnire dintre trandafiri și Thalassa. Manierismele
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]