2,433 matches
-
rece, predispus la bocet prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trage câteva tușe, iată cum apare saxofonul, se construiește sub privirile atente ale artistului concentrat, ar trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc de umbre este tot ceea ce ar trebui... Apariția chelnerului îl luă pe nepregătite și îl smulse din atelierul imaginar. Confirmă că mai dorea un pahar cu vin, roșu,bineînțeles, tensiunea suportă, nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de saxofonist, un joc de umbre este tot ceea ce ar trebui... Apariția chelnerului îl luă pe nepregătite și îl smulse din atelierul imaginar. Confirmă că mai dorea un pahar cu vin, roșu,bineînțeles, tensiunea suportă, nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută, undeva la pragul dintre realitate și (i)realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gelozie?), însă i se păru de-a dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin. Nici nu sesizase revenirea chelnerului, firesc, de altfel, era acum un saxofonist transfigurat, aplecat deasupra instrumentului, pe scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca În viață, ci au interacționat forțat, la comanda acestui Mefisto dornic de senzații tari, deghizat În Moș Crăciun. *** Uneori, după ce scăpam de la serviciu, mergeam cu Nic și cu Edi la Hanul lui manuc să ne anesteziem cu ceva tărie. Chelnerul ne aducea vodca și noi ne vâram nasul În pahar și ne adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, Într-un fel de Înțelegere tacită a ratării, Încercând să ne păstrăm demnitatea. indiferent de ce discutam, Împărtășeam cu toții
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe Nicoleta În lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările În engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? Începu olandezul după ce Îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe un ton iritat, de care n-ar fi părut capabil la prima vedere. Nicoleta Îi spuse repede ceva În olandeză, ceea ce păru să-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acolo, Începu să i se plimbe lui Sjork pe falcă. Acesta o Îndepărtă cu mâna enervat și Îi spuse ceva În flamandă Nicoletei, apoi se ridică și plecă fărĂ să mă privească sau să-și ia rămas-bun. Între timp veni chelnerul cu un suc de portocale pe tavă. — Ce s-a Întâmplat ? am Întrebat eu. — o să-ți explic, spuse Nicoleta. Dar bea-ți mai Întâi sucul, mă Îndemnă ea pe un ton prietenos. În clipa aceea m-am gândit nu știu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi Încă să-mi cred ochilor. Dar dumneavoastră ? mi-o Întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am comandat. mă Întorc o clipă cu spatele, iar când revin Derrida a dispărut ca o nălucă. Dar Întrebarea lui a rămas și plutește În aer : dar eu ce mama
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Sosește canarul Împănat. — ia te uită ce frumusețe ! exclamă Jean-Claude când dă cu ochii de el. o adevărată operă de artă ! Spune și tu, ce ar mai fi viața fărĂ un strop de joie de vivre ? — Poivre ? mă Întreabă discret chelnerul, așteptând cu râșnița de piper În aer. Paharele au fost umplute pentru a doua oară cu cel mai scump Cabernet Sauvignon din lista de vinuri. — Trebuie să Înveți să apreciezi mai mult micile plăceri ale vieții, mon amour, spune Jean-Claude
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca în viață, ci au interacționat forțat, la comanda acestui Mefisto dornic de senzații tari, deghizat în Moș Crăciun. Uneori, după ce scăpam de la serviciu, mergeam cu Nic și cu Edi la Hanul lui manuc să ne anesteziem cu ceva tărie. Chelnerul ne aducea vodca și noi ne vâram nasul în pahar și ne adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, într-un fel de înțelegere tacită a ratării, încercând să ne păstrăm demnitatea. Indiferent de ce discutam, împărtășeam cu toții
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe Nicoleta în lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările în engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? începu olandezul după ce îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe un ton iritat, de care n-ar fi părut capabil la prima vedere. Nicoleta îi spuse repede ceva în olandeză, ceea ce păru să-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acolo, începu să i se plimbe lui Sjork pe falcă. Acesta o îndepărtă cu mâna enervat și îi spuse ceva în flamandă Nicoletei, apoi se ridică și plecă fără să mă privească sau să-și ia rămas-bun. Între timp veni chelnerul cu un suc de portocale pe tavă. — Ce s-a întâmplat ? am întrebat eu. — O să-ți explic, spuse Nicoleta. Dar bea-ți mai întâi sucul, mă îndemnă ea pe un ton prietenos. În clipa aceea m-am gândit nu știu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi încă să-mi cred ochilor. Dar dumneavoastră ? mi-o întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am comandat. Mă întorc o clipă cu spatele, iar când revin Derrida a dispărut ca o nălucă. Dar întrebarea lui a rămas și plutește în aer : dar eu ce mama
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Sosește canarul împănat. — Ia te uită ce frumusețe ! exclamă Jean-Claude când dă cu ochii de el. O adevărată operă de artă ! Spune și tu, ce ar mai fi viața fără un strop de joie de vivre ? — Poivre ? mă întreabă discret chelnerul, așteptând cu râșnița de piper în aer. Paharele au fost umplute pentru a doua oară cu cel mai scump Cabernet Sauvignon din lista de vinuri. — Trebuie să înveți să apreciezi mai mult micile plăceri ale vieții, mon amour, spune Jean-Claude
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
minune a naturii. Și cum eu eram alături de Paul, nedespărțit de el, evident că beneficiam la rîndul meu de atenția îndreptată în direcția lui. Paul era extrem de eficient întotdeauna în restaurante și cafenele. oricît de debordat ar fi fost un chelner, cînd Paul striga „fiți amabil !”, chelnerul era atît de hipnotizat de vocea prietenului meu, încît abandona totul și se îndrepta imediat spre masa noastră pentru a ne lua comanda. în ce mă privește, eu aș fi putut striga și de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eram alături de Paul, nedespărțit de el, evident că beneficiam la rîndul meu de atenția îndreptată în direcția lui. Paul era extrem de eficient întotdeauna în restaurante și cafenele. oricît de debordat ar fi fost un chelner, cînd Paul striga „fiți amabil !”, chelnerul era atît de hipnotizat de vocea prietenului meu, încît abandona totul și se îndrepta imediat spre masa noastră pentru a ne lua comanda. în ce mă privește, eu aș fi putut striga și de zece ori „fiți amabil !” fără să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deși fosta mea iubită avea mai degrabă chef de vorbă. Brusc mi-am dat seama că nu am cerut vin. Crusta crocantă îmi excitase papilele gustative și am simțit nevoia să acompaniez pulpele de rață cu un pahar de vin. Chelnerul mi-a adus cîțiva stropi de vin într-un fel de cupă, cerîndu-mi să-l gust ca să văd dacă îmi convine. eu eram însă nerăbdător să văd vinul pe masă și i-am spus „da, îmi convine”, fără să-l
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a adus cîțiva stropi de vin într-un fel de cupă, cerîndu-mi să-l gust ca să văd dacă îmi convine. eu eram însă nerăbdător să văd vinul pe masă și i-am spus „da, îmi convine”, fără să-l gust. Chelnerul a plecat imediat să aducă vinul, iar mie mi-a părut rău că nu l-am gustat totuși, aș fi băut cu mare plăcere „mostra” de vin pe care mi-o adusese. între timp, mîncînd, am descoperit ceva ciudat, și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
băut cu mare plăcere „mostra” de vin pe care mi-o adusese. între timp, mîncînd, am descoperit ceva ciudat, și anume că sub crusta de ouă și făină, foarte gustoasă de altfel, nu se afla niciun fel de carne. Iar chelnerul întîrzia să aducă vinul. Fosta mea iubită din tinerețe îmi vorbea, dar eu nu o mai auzeam... De fapt, m-am simțit dintr-o dată vinovat că nu o invitasem și pe soția mea la această cină, în definitiv nu aveam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și mi-am sunat soția, i-am explicat cu cine eram și unde, dar ea nu părea dispusă să vină. Lucru ciudat, pe terasă nu mai rămăsese nimeni, toți ceilalți clienți dispăruseră fără să-mi dau seama... Undeva, un alt chelner (nu cel care trebuia să-mi aducă vinul) strîngea deja fețele de masă, le scutura și așeza scaunele peste mese. a fost momentul cînd am înțeles că sticla de vin nu va mai veni niciodată... era cu siguranță ora închiderii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vizibile și pe rue du Faubourgmontmartre : cutii goale de bere abandonate pe trotuare, pubele așteptînd să fie golite, dar vomitîndu-și deja din abundență conținutul, resturi de saltele improvizate sub unele arcade și porticuri... Cîteva cafenele tocmai se deschideau cu timiditate, chelneri obosiți scoteau cu mișcări lente scaune și mese pe terase, iar primii alcoolici erau deja fixați la cîte o tejghea în așteptarea primului pahar cu vin alb. am intrat și eu într-una din acele cafenele obosite, m-am așezat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
80 la sută, transcrierea unor cuvinte spuse de mine și a unor gesturi făcute de mine ?), dar din cînd în cînd unele pasaje mai obscure rămăseseră neidentificate. am încercat să subliniez (cu un creion pe care i l-am cerut chelnerului) acele rînduri mai ciudate, al căror sens nu-l captasem imediat. în jur de zece, douăsprezece secvențe păreau a fi invenții pure, ceea ce mă ajută să mă mai îmblînzesc puțin. Ia te uită mi-am spus, Domnișoara ri nu a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Stănică îl împinse pe Felix în trăsură, fără ca acesta să știe unde îl duce. - Am o idee! explică Stănică în trăsură. Să văd. Stănică se dădu jos într-o stradă din jurul Lipscanilor, în fața unui restaurant cu înfățișare modestă, înăuntru însă chelnerii erau în frac, o sală întinsă cu mese, cu îngrijire așezate, se sfârșea printr-un fel de scenă, pe care se vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. În sală nu era nimeni, deși erau orele opt. Stănică împinse pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îngrijire așezate, se sfârșea printr-un fel de scenă, pe care se vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. În sală nu era nimeni, deși erau orele opt. Stănică împinse pe Felix pe o ușă laterală, urmărit ceremonios de doi chelneri. Intrară într-o odaie mică, pe loc iluminată electric de un chelner, în care se afla o masă, chiuveta pentru șampanie, o canapea și tablouri banale. - Ei, zise Stănică, așa-i că-i bine? Local de noapte! Aici sefac afaceri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. În sală nu era nimeni, deși erau orele opt. Stănică împinse pe Felix pe o ușă laterală, urmărit ceremonios de doi chelneri. Intrară într-o odaie mică, pe loc iluminată electric de un chelner, în care se afla o masă, chiuveta pentru șampanie, o canapea și tablouri banale. - Ei, zise Stănică, așa-i că-i bine? Local de noapte! Aici sefac afaceri strașnice. Unul de ăsta să am, și nu mi-ar mai trebui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]