KorAP: Find »[drukola/base=chil & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...131 >

3,254 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

-i, eram atenți la tot ce mișcă în jurul nostru, amintindu-ne de legendele locale cu stafii, vârcolaci și vrăjitoare ce bântuie pădurea. Ne-am făcut cruce când am ajuns la avion, mulțumind gazdelor și Celui de Sus că plecăm din Chile cu amintiri de neuitat și în sens pozitiv și viceversa, dar întregi și nevătămați. Am zburat până la Concepcion cu avioneta și de acolo am luat avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ca obiectiv principal implementarea politicii statului în domeniul forestier. Era un cunoscut profesor universitar, cu numeroase lucrări de specialitate, un om umblat prin lume și bine informat. A salutat decizia autorităților române de a trimite o delegație de specialiști în Chile și s-a arătat la curent cu realitățile din domeniu din România și cu încercările noastre de a colabora cu state din Africa pentru exploatarea fondurilor forestiere. Am mulțumit în numele delegației pentru excelenta organizare a vizitei de documentare, afirmând disponibilitatea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
sau deficientei documentări și analize a studierii pieței, fezabilității și eficienței proiectului. Așa că, până la plecarea mea, minunata pădure chiliană nu a mai fost călcată de nici un român! Apropo de inițiative românești în străinătate: cu câțiva ani înainte de sosirea mea în Chile, colindase America de Sud o delegație a GEOMIN, pentru stabilirea de cooperări în domeniul minier. În Chile, după o analiza superficială (probabil din lipsă de timp, formula "veni, vidi, vici", în domeniul economic nefuncționând întotdeauna), s-a semnat cu compania ENAMI Emprensa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
mea, minunata pădure chiliană nu a mai fost călcată de nici un român! Apropo de inițiative românești în străinătate: cu câțiva ani înainte de sosirea mea în Chile, colindase America de Sud o delegație a GEOMIN, pentru stabilirea de cooperări în domeniul minier. În Chile, după o analiza superficială (probabil din lipsă de timp, formula "veni, vidi, vici", în domeniul economic nefuncționând întotdeauna), s-a semnat cu compania ENAMI Emprensa Nacional Miniera un acord de concesionare și exploatare a unui perimetru minier, situat în nordul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
unui perimetru minier, situat în nordul țării, în deșertul Atacama, lângă localitatea Copiapo. Se spera ca perimetrul ales să aibă bogate rezerve de cupru, asociate cu aur și argint. În baza acestui "El Dorado" chilian, partea română a deplasat în Chile zeci de tone de utilaje și echipe de tehnicieni, s-a început exploatarea minei, ca după câteva luni să se ajungă la concluzia că perimetrul concesionat nu va produce decât "steril", "piatră seacă"! A rămas funcționabilă doar fabrica de procesare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
A rămas funcționabilă doar fabrica de procesare a minereului . Avea un director de la GEOMIN, un contabil și un tehnician români și prelucra contra cost minereul adus de micii minieri privați din zonă. Societatea mixtă GEOMIN-ENAMI era în anii petrecuți în Chile singura societate mixtă rentabilă a GEOMIN, aducându-ne anual un câștig de un milion de dolari, celelalte societăți din alte zone geografice lucrând în pierdere sau fiind falimentate. Îmi amintesc în acest context de un megaproiect minier conceput cu ocazia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de fabricație americană, mare, robust, cu aer condiționat. Am profitat de invitație și mi-am luat și soția, fiind o ocazie unică de a putea cunoaște și ea "țara de reședință". După vizita în sud, plecam acum să "inspectăm" nordul Chile, care, din cele citite și auzite, se anunța la fel de interesant. Am plecat la drum de dimineața. Aveam de parcurs 800 de kilometri și nu pe un drum oareșicare, ci prin deșertul Atacama! Vremea era excelentă, mașina americană robustă, stabilă, dotată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
arhitectural și a început să se dezvolte după descoperirea unor zăcăminte de argint la 1825. Astăzi La Serena, scăldată de valurile oceanului și adăpostită de lanțul Cordilierilor, este una din locațiile favorite pentru case de vacanță ale celor înstăriți din Chile. Am vizitat aici câteva vechi biserici și Muzeul arheologic, prezentând valoroase colecții de ustensile ale triburilor diaguite. De comun acord cu "minerii noștri", ne-am abătut din drum pentru a vizita locurile unde a trăit marea poetă Gabriela Mistral, laureată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
mai mare. De la 15 ani s-a angajat ca învățătoare, profesând în diferite școli sătești din regiune. În 1921 ajunge directoare de liceu și în 1922 pleacă în Mexic, invitată de autorități pentru a sprijini reforma educației. După 1926 reprezintă Chile până în 1934 la Institutul de Cooperare de pe lângă Liga Națiunilor și ne devine "coleg de breaslă", îndeplinind funcția de consul în Brazilia, Italia, Spania, SUA. Aproape de Vicuña, la Montegrande se află casa-muzeu Gabriela Mistral și mormântul acesteia. Casa, modestă, cu doar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
instalarea uriașelor observatoare astronomice de ultimă generație. Și în acest pustiu, Creatorul sau hazardul a plasat două din marile bogății ale țării salpetrul și cuprul, asociat uneori cu aur și argint. Războiul Pacificului (1879-84), care a pus față în față Chile și Bolivia aliată cu Peru, avea să aducă Chile după înfrângerea inamicilor, o zonă extrem de bogată în menționatele bogății ale solului. Salpetrul (nitrat de sodiu), folosit la fabricarea îngrășămintelor, a permis, ca odinioară exploatările de arbori de cauciuc din nordul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
acest pustiu, Creatorul sau hazardul a plasat două din marile bogății ale țării salpetrul și cuprul, asociat uneori cu aur și argint. Războiul Pacificului (1879-84), care a pus față în față Chile și Bolivia aliată cu Peru, avea să aducă Chile după înfrângerea inamicilor, o zonă extrem de bogată în menționatele bogății ale solului. Salpetrul (nitrat de sodiu), folosit la fabricarea îngrășămintelor, a permis, ca odinioară exploatările de arbori de cauciuc din nordul Braziliei și minele de aur din California și Alaska

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
solului. Salpetrul (nitrat de sodiu), folosit la fabricarea îngrășămintelor, a permis, ca odinioară exploatările de arbori de cauciuc din nordul Braziliei și minele de aur din California și Alaska, acumularea de către unele familii de mari bogății și a determinat pentru Chile o perioadă de dezvoltare economică, în secolul al XIX-lea 51% din veniturile provenite din export fiind datorate sectorului minier. Anii de glorie a "aurului alb", cum era denumit salpetrul, aveau să ia sfârșit la început de secol XX, odată cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de mari tensiuni între muncitori și patroni. Cea mai dură a fost în 1907, când aveau să fie uciși 200 de mineri și răniți 390, în urma unei greve pentru creșterea salariilor. Datorită concentrărilor muncitorești, aici au apărut primele sindicate din Chile și tot aici, respectiv la Copiapo, avea să se înființeze în 1863 "Partidul Radical". Atacama, datorită uscăciunii excesive, a reușit să păstreze peste milenii și secole numeroase vestigii ale unor civilizații dispărute: zeci de petroglife, sute și sute de mumii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
avea o puritate de 25%, putând atinge chiar 50-60 %, azi atingând doar 1-2 %). În procesul de obținere a concentratului de cupru se mai obțin cantități reduse de aur și argint, "amănunt" ce a determinat peste câteva luni, o deplasare în Chile, o discuție la ambasadă cu subsemnatul și o călătorie la Copiapo a doi "delegați" din țară, ambii posesori de "ochi albaștri", dornici să afle cât aur și argint se "manevrează" la Copiapo. Am discutat cu specialiștii români și cu tehnicienii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
străjuit de vulcanul cel mai înalt din lume, Ojos del Salado (6893 metri, intrat în erupție ultima oară în 1956), Laguna verde, cu superbii ei flamingo, Bahia Inglesa, despre care se spune că este plaja cea mai frumoasă a nordului Chile , intrând puțin și în Parque Nacional Pan de Azucar, incredibilă zonă de exuberantă vegetație și populată cu vulpi, guanaco (cămila sud-americană), lame, pinguini Humbold, nutrii, foci.... A fost minunat! Ne-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și oameni de afaceri cu privire la posibilitățile stabilirii unei colaborări în domeniul pescuitului industrial. Abordasem problema chiar și cu diplomați ai unor ambasade reprezentând țări cu tradiție în domeniul pescuitului Japonia, China, Peru pentru a vedea dacă "au agățat ceva în Chile". Răspunsul era negativ Chile își proteja cu strășnicie cei 4000 de kilometri de coastă și apele teritoriale, nedorind nici un "corsar" străin, cu atât mai puțin dintr-o țară socialistă. Aceasta nu m-a descurajat să-mi continuu demersurile la înaltele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cu privire la posibilitățile stabilirii unei colaborări în domeniul pescuitului industrial. Abordasem problema chiar și cu diplomați ai unor ambasade reprezentând țări cu tradiție în domeniul pescuitului Japonia, China, Peru pentru a vedea dacă "au agățat ceva în Chile". Răspunsul era negativ Chile își proteja cu strășnicie cei 4000 de kilometri de coastă și apele teritoriale, nedorind nici un "corsar" străin, cu atât mai puțin dintr-o țară socialistă. Aceasta nu m-a descurajat să-mi continuu demersurile la înaltele autorități în materie Ministerio

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
am fost primit cu interes, atenție și disponibilitate, dar fără rezultate încurajatoare. La vremea aceea pescuitul, cu circa 900 de centre pescărești de pe tot cuprinsul teritoriului, era, după industria minieră și cea forestieră, a treia ramură economică a țării, iar Chile, alături de Peru, cel mai mare producător și exportator de produse din pește din zonă. Mi s-a explicat dorința statului de a prezerva apele naționale de "pescuitul industrial sălbatic", de a permite conservarea fondului biologic, iar în privința ideii "tovarășului ministru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
au apărut, nici atunci și nici acum). Aveam capul pe umeri, câteva zeci de pliante și afișe turistice aduse din țară și comorile din "Peștera lui Ali Baba" beciul ambasadei. Am început cu o vizită la Universidad de Santiago de Chile, inaugurată în 1849, cu circa 20000 studenți, având ca deviză "Labor laetitia nostra" "Munca este bucuria noastră", o deviză cam șocantă pentru studenții noștri de astăzi! Am continuat cu Pontifica Universidad Catolica fondată în 1888 de către Arhiepiscopul de Santiago, Rafael

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
studenți, având ca deviză "Labor laetitia nostra" "Munca este bucuria noastră", o deviză cam șocantă pentru studenții noștri de astăzi! Am continuat cu Pontifica Universidad Catolica fondată în 1888 de către Arhiepiscopul de Santiago, Rafael Valentin Valdivieso, și cu Universidad de Chile, fondată în 1842 de marele cărturar de origine venezueleană Andres Bello. În provincie, după Universidad de Atacama, de la Copiapo, aveam să mai fac vizite la Universitățile din Concepcion și Valparaiso. Ca peste tot în lume, și în Chile universitățile erau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Universidad de Chile, fondată în 1842 de marele cărturar de origine venezueleană Andres Bello. În provincie, după Universidad de Atacama, de la Copiapo, aveam să mai fac vizite la Universitățile din Concepcion și Valparaiso. Ca peste tot în lume, și în Chile universitățile erau centre nu numai de învățământ, formare profesională, educație, ci și centre de educație cetățenească și importante centre de idei și mișcări progresiste. După lovitura de stat, instituțiile au fost militarizate, numindu-se rectori și chiar decani militari, clădirile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Am asistat și la câteva cursuri și am fost solicitat să susțin conferințe despre istoria și cultura României. Îmi aduc aminte de un astfel de "moment cultural" susținut la Universitatea din Valparaiso. Inaugurată în 1911 ca filială a Universidad de Chile și având ca deviză "Tradiție, excelență, inovație", a beneficiat în 1981 de un Decret al lui Pinochet care transforma toate "filialele" în universități de sine stătătoare. Avea 14000 studenți și era condusă de generalul Ramon Salinas Figueroa, numit de Pinochet

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și pământul! Am mai prezentat filmul și în alte universități, dar "fenomenul" nu s-a mai repetat. Păcat, "dădea" bine! După Universități am luat cu asalt alte două instituții onorabile Biblioteca Națională și Muzeul de Arte Plastice. "Biblioteca Nacional de Chile" a fost fondată la 19 august 1813, fiind ca atare una din cele mai vechi ctitorii culturale naționale. Primul ei director, numit de președintele O'Higgins, a fost profesorul Manuel de Salas și până în 1852 Biblioteca a fost dependentă de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fondată la 19 august 1813, fiind ca atare una din cele mai vechi ctitorii culturale naționale. Primul ei director, numit de președintele O'Higgins, a fost profesorul Manuel de Salas și până în 1852 Biblioteca a fost dependentă de Universidad de Chile. Are un fond de carte impresionant, atât ca număr, cât și ca valoare. În 1925 a primit o donație de 33000 de volume, "Biblioteca Americană" a lui Jose Toribo Medina, constând din cărți rare, texte din secolele XVI, XVII și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
distins profesor universitar, autor al multor studii de specialitate. Înainte de plecarea spre Santiago făcusem o vizită la Biblioteca Națională, unde soția lucrase o perioadă și unde am aflat ca până în 1973 întreținusem relații de schimb de carte și publicații cu Chile. Am discutat ca atare problema reluării schimburilor și am făcut o donație de cărți și albume, din cele salvate din subsol. Erau multe lucrări ale clasicilor literaturii noastre, unele traduse în spaniolă și "donația" a făcut timp de o săptămâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]