1,778 matches
-
mai fost bătuți alături de el Alexandru Bogdanovici, Gheorghe Calciu și Iosif V. Iosif de către un 'comitet' condus de Vasile Pușcașu și Gheorghe Roșca. Mărturisește că a avut senzația unui ușor avantaj datorită faptului că era condamnat ca regalist, nefiind la fel de chinuit ca și alții. A mai trecut prin două celule în primăvara lui 1950 înainte de a fi transferat la Târgu Ocna la sfârșitul lunii mai. A fost eliberat în 1954 din închisoarea Caransebeș, un an mai târziu înscriindu-se la Facultatea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aici, n-a fost nimic. Eram și eu umilit ca și ceilalți. Dar iată că mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură specială: sub lovituri amarnice de ciomag, am fost pus să alerg în pielea goală în jurul camerei, prin fața celorlalți chinuiți și să strig în gura mare: Prăvălia mea a fost biserica, oficină de comerț, înșelam oamenii și credincioșii. Eram un mincinos și un farsor... N-a fost suficient atîta. Țurcanu a selecționat vreo 20-30 de oameni dintre cei torturați ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
viață întreagă nu i-am făcut năzbîtii: nu-i băiat rău, zice, dar e un copil bătrîn. Nu se poate să nu vadă cît îmi e de frică, și ce jignit de soartă mă socotesc în dimineața aceasta și ce chinuit sînt. Și ce pericol îl paște și pe el". În celula numărul 9, de la secția întîi Jilava, în 1961, va fi mult timp cu un legionar, macedoneanul Anatolie Hagi-Beca. Între ei se naște o prietenie instantanee; cauza: amîndoi sînt îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sigur că îți doresc să te distrezi în continuare, eu însă mă simt cam obosit și mă voi retrage spre casă... De ce să nu te duci cu domnul Avram, pare un bărbat serios, talentat și potrivit pentru charisma ta, zâmbește chinuit Cristi, după care o sărută pe obraz și îi întinde mâna chitaristului, întrebându-l : Student ? — Da, domnule Vasile ! i-a răspuns el, bucuros să fie atât de aproape de idolul său. — De unde ? — Din Iași, domnule. — O, dar ce oraș frumos, am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trei volume ale Fraților Karamazov, cu creionul În mână și revenind insistent asupra unor scene capitale - Întorcând marele și somptuosul „covor epic” pe dos, Încercând să Învăț cât de cât din arta uriașă și cu adevărat revoluționară a marelui și chinuitului Rus, și... spre finalul epopeii, În scenele care se petrec la Mokroe, În plin delir, bahic, erotic și uman, al lui Mitia Karamazov cu Grușenca sa, am avut aproape o viziune intim-profetică asupra viitorului caracter - mai bine zis asupra „rupturii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
beție și dans”, adică o anume, insistentă, capacitate de a depăși granițele acelui bun-simț care uneori e o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da, dar dacă În chinuita, dureroasa și totuși fericita mea copilărie au apărut - și a trebuit să-i suport, confuz și zăpăcit! - mugurii a ceea ce am numit mister - capacitatea de a Înconjura ființele, lucurile și chiar și fenomenele, de o puternică aură a-logică, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
insuflă viață și protejează nu numai „personajele”, dar și „ideea” de personaj: acea „monadă”, unitate umană, care se „izbește” de altele, mai mult sau mai puțin asemănătoare, aflate Într-un viu și dur proces de atracție-respingere, dar și „izbit”, frământat, chinuit și salvat, uneori, de propriile sale contradicții și pulsiuni interne, un real și adeseori vast „teatru de operațiuni” și, aproape Întotdeauna, personajul este un luptător, uneori victorios, adeseori Învins, și apropierea romancierului de demiurgul Hefaistos nu este Întâmplătoare!... Când vorbim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de un veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai Întâi, evident, poezia, fondul ei de idei și imagini, și perfecțiunea formală, sensibil deasupra nivelului literaturii române din epocă. Apoi, tragismul unei vieți chinuite, de „geniu neînțeles“, lovit de nebunie la numai 33 de ani. Și Însăși imaginea lui: este un portret din prima tinerețe, Întipărit pe retina tuturor românilor, În care poetul apare de o frumusețe fără seamăn, aproape supranaturală (asemenea lui Hyperion
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
O, las-o, las-o, las-o moartă. - Și de ce-o suni pe nevasta lui Jay și-o întrebi... - N-aș suna-o pe Helen dacă tu nu te-ai droga din nou, zise ea cu o voce stridentă, chinuită. Se opri, respirând sacadat, să se calmeze. - Nu am chef de asta acum. Hai s-o lăsăm moartă. - Mi se pare rezonabil, am murmurat, amabil, întorcându-mă la ziare. Am încercat să sorb o înghițitură bună, dar sucul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am auzit-o pe Jayne zicând: - Trebuie să-l întrebi pe tata. Când mi-am revenit, Robby mă privea nerăbdător. - Mai bine nu, bombăni el. - Nu, serios, i-am spus. Ce vrei să mă întrebi? Avea o față atât de chinuită, încât aș fi vrut să știu care era întrebarea, ca să-i dau răspunsul fără ca el să trebuiască să mă întrebe. Mă întrebă cu o voce temătoare: - Putem cumpăra un DVD cu Matrix? Am procesat rapid ideea. Băiatul îmi aștepta răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ascultați-mă pe mine, indiferent ce-a fost, a venit din pădure, am insistat. Și nu era câinele nostru. Neajutorat, m-am întors spre fiul meu. Robby, spune-le ce-ai văzut. - Tată, nu știu ce-am văzut, zise el, chinuit. Nu știu ce-am văzut. Nu mă mai întreba asta. - Am găsit o sticlă de votcă pe jumătate goală, pe noptieră, domnule Ellis. Nu mai știu cine a zis asta. - Și credeți că asta dovedește - ce? am reușit să îngân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Trenului va conta în balanța evaluărilor finale, atunci când, presupun, nu puțini vor fi acei care și-ar dori să aducă proiectului și critici, să facă o contabilitate a fisurilor (invidia este un sentiment universal). Nu vor reuși decât o grimasă chinuită: orice-ar mai scrie ziariștii, marele pot l-a ridicat Thomas Wohlfahrt, lăsându-i pe ceilalți concurenți și vânători de granturi germani cu buzele umflate. „Nu are dreptate autoarea articolului, zice Andrei. Din contră, aceasta și este rațiunea trenului, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Materiei. Și noi, mărturisind cu „instrumentele” artei noastre epice despre viu, despre ființă, despre societate și despre existență, vrem mai mult decât „atât”; ca și unii dintre excelenții și inegalabilii maeștri ai noștri, de la un Rilke, Eminescu sau Blaga la chinuitul și curajosul, totuși, Dostoievski, noi încercăm, cu puținătatea mijloacelor noastre, dar iubind intens arta noastră (și Existența!Ă, să ne apropiem de ceea ce unii au întrezărit, „simțit” sau intuit ca mister al vieții, indiferent sub ce formă sau cu ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care l-am adunat. Costea străinul (Șoapte din trecut)." Identificăm aici, în embrion, povestirea Vremuri de bejenie. În același 1906, la 23 iunie: "Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce la coliba lui singuratecă, unde are o femeie tăcută, chinuită, nenorocită pe care o tiranizează. Bănuiește că femeia a trăit cu boierul, stăpânul moșiei de 1400 de fălci? Bănuiește, se încredințează și ucide pe boier? Nu știu. Dar boierul a fost găsit ucis..." Pe fundal analog alt proiect narativ; apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid; ș-a doua zi, supt același brad, cu inima bătând aștepta să se deschidă fereastra, să se lumineze lumea. Ș-apoi, după aceea, în nopți chinuite, gânduri furtunoase veniră; și-ntr-o noapte cu lună nouă, cățărat pe scara de frânghie aruncată de sus, urcându-se ca-ntr-un vârtej, cutremurând gratiile ca o fiară, prinse o sărutare de foc pe colțul rumăn al gurei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când s-a întâmplat? Odată, de mult, pe când umblam la vânat printr-o pădure-n munți. Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce în coliba lui singuratecă, unde are o femee tăcută, chinuită, nenorocită pe care el o tiranizează. Bănuește că femeia a trăit cu boerul, stăpânul moșiei și al pădurii de fagi de 1400 fălci? Bănuește, se încredințează și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul a fost găsit ucis. Eu trag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
administrația cu căp. Dimcea cârnul. Cum acuma Iacobachi găsește prilej ca să desființeze pe moș-Brebu. Și cătră boer spune că fata e sfătuită să fugă, să tot fugă de moș Brebu și atunci moș Brebu trece drept ațâțător, e bătut, închis, chinuit, moare. Cum se apropie ruina. Cum morărița fuge de la boer pe totdeauna și se duce la pândar care încă nu știe ce face cu ea. Cum pândarul răzbună pe moș Brebu lăsând în vijelie singur, lângă pădure, pe Iacobachi. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Radovici, un băet de sama noastră, care ședea și el acolo pe un scaun. Acuma îl revăd: I-am auzit numele rostit și bag de samă că-i și beteag de picior cum era în copilărie. Are o figură năcăjită, chinuită și îmbătrânită. Parcă ar fi și epileptic ori alcoolic. Profesia telegrafist. Mi se pare prost îmbrăcat pentru asemenea slujbă. Wagner a fost achitat, ș-a plâns după verdict. Într-al doilea proces apar țărani dela Ceplenița. Moș Ion Ursu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
portar Sucevii Mengli Ghirai han tătărăsc Boldur Bătrânul ia pe Bogdan tânărul la o cercare de oști la atacul asupra Chiliei. Bogdan fusese tăiat la față în luptele Pocuției... Întoarcerea din țara de jos... Domnul ese ca să vadă alaiul, după chinuite zile de podagră, la 80 ani în lumina și înflorirea codrului și a câmpiei... Oști Bătrânul Boldur și Leul Moldovei Bogdan tânărul și Maria Doamna Hrăman... El a iubit pe domnița Leșilor Elisabeta Pentru dragostea și ura ei a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
irigație, prin zăgăzuirea apei și stabilirea unor turbine electrice care pompează apa și o trimit după nevoie. În Uniunea Sovietică, uzinele mici sătești sunt împrăștiate în foarte multe colhozuri transformând viața și înlesnind-o. Unde era altădată întuneric și muncă chinuită, acuma e lumină și bucuria muncii. În Fevruarie 1945, Stalin a iscălit decretul pentru dezvoltarea electricității la sate. Chiar din primul an s-au creat asemenea uzine, în stațiunile de mașini și tractoare și în fermele de stat. În unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
energia electrică vine șoseaua și automobilul. Viața satului se apropie tot mai mult de viața orașului. Mobilă, băi, radio și cinematograf. Electricitatea va face să nu mai fie deosebire de trai între orășan și sătean. Țăranii trăiau viața întunecoasă și chinuită a strămoșilor, ca acum sute și sute de ani. Prin electrificare țărănimea intră în lumea nouă civilizată. La cabina luntrilor de la Barvih, o femeie care e de serviciu ne spune că duce o viață bună. Ea are un salariu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
conștientizării unei chemări de dincolo, traseul inițiatic pătrunde în labirintul sugerat de rătăcire și ceață, „«zona cenușie» situată între real și ireal”. Ceața precede revelațiile importante, în mitologia celtică delimitând precis „lumea pământească de ținuturile insulare ale Lumii de Dincolo”. Chinuit fizic de orbecăiala printr-un spațiu nefamiliar (imagine transsubstanțializată în La țigănci), flăcăul este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anticiparea morții în basmele culese de Ovidiu Bârlea. Fata conștientizează traseul inițiatic și îl îndeplinește după datele rituale: „ - Ei, eu sunt fata împăratului cutare, m-a răpit zmeul și m-a adus aici, de e vai de mine ce viață chinuită duc, dar ce să fac? (Mihăilești - Giurgiu)”. Interogația retorică denotă acceptarea stării de crisalidă, pentru captarea forțelor specifice sacrului și, în același timp, creează la nivel narativ pretextul „salvării” și aducerii în social, ca mireasă aleasă a eroului civilizator. Naramza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de pribeag, are și o explicație pragmatică; numeroase plante de leac necesită recoltarea înainte de răsăritul soarelui: „În revărsatu de zori,/ În glasu de cântători,/ Ele mi-a plecat/ Și mi-a mânecat/ Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată” (Idem). Asemenea chinuitei nurori a babei Dochia, fecioara de 15 ani dintr-un basm cules de G. Dem. Teodorescu este trimisă după fructe imposibile în timpul calendaristic: „Am o mumă vitregă, care mă bate și mă chinuiește. Și i-a venit poftă să-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tenebrelor. Pădurea sacră în mijlocul căreia se afla templul său atenian se numea lukaion, adică ‘tărâm al lupului’. Aici își transmitea Aristotel învățăturile (...). Lupul devine astfel inițiatorul și purtătorul unei cunoașteri”. Mersul „pe dibuitele”, în basm, activează memoria artistică a drumului chinuit, mutilant, parcurs de Mistricean până la monstrul înghițitor. Vederea percepe doar primul nivel al lucrurilor și este utilă doar în fenomenal, de unde frecventa orbire a neofiților pe parcursul procesului inițiatic. Tinerii trebuie să simtă lumea esențelor la nivel tactil, să refacă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]