11,545 matches
-
rămâne fidel unei credințe nobile, încăpățânate în valorile spiritului. Nici un dialog cu el nu e amenințat de mondenitate. Nici un răspuns nu glisează spre cotidian. Totul e legat de regie, de scenografie, de piese, de actori, de muzică sau pictură, de cinematografie, de întâlnirile care l-au marcat cu marile opere și cu marii făuritori de limbaj teatral, de propriile sale căutari prin adâncimile unui text, de imaginile care îl bântuie, de neliniștile unor creații încă nenăscute. A-l întâlni înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prea știe bine dacă întâlnirile lui Iancu cu Stavrache sunt reale sau obsesii ale închipuirii. În film însă știm sigur când începe alunecarea imaginației. Și asta le dă cuvenita autenticitate și expresivitate. [...] (D. I. Suchianu) Caragiale este unul dintre autorii cărora cinematografia noastră le-a făcut curte cu asiduitate, dar puține au fost ecranizările care să ajungă până la spiritul operei sale, până la acea luciditate care este unul din izvoarele forței sale dramatice. Iată că acum și nuvela În vreme de război și-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
afirmat puternica personalitate creatoare și în arta cinematografică. Realizate după scenarii proprii, inspirate din literatura română, cele trei filme Înainte de tăcere, Năpasta și Înghițitorul de săbii au produs o puternică impresie asupra publicului și specialiștilor.Activitatea în teatru și în cinematografie l-au definit ca o personalitate cu adânci și ramificate resurse, un talent masiv, cultivat, impetuos, regizorul unor aspre, severe sublimări estetice și filozofice. (Valentin Silvestru) 1981 ÎNGHIȚITORUL DE SĂBII Casa de Filme UNU [...] moartea, moartea artistului, asta cer... Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
măsură a capacităților sale. (Cristina Corciovescu) ...Am socotit întotdeauna că, spre a fi luat în seamă, unui cineast îi sunt necesare (și suficiente) două filme: unul prin care să-și afirme, celălalt prin care să-și confirme existența... Desigur, istoria cinematografiei oferă și exemple cum Citizen Kane, al lui Orson Welles în măsură să demonstreze împlinirea acestei duble cerințe printr-un singur film: cel "de debut"; să nu uităm, însă că regimul capodoperelor e unul de excepție în ordinea obișnuită a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al artei. Ștefan Iordache Valentin și Radu Gh. Zaharia chelner [...]Alexa Visarion a poposit pe platou cu mentalitatea omului de teatru aureolat de prestigiul artei scenice, dorind parcă să demonstreze (și să răspundă pe risc propriu la întrebările noastre) că cinematografia a ignorat multă vreme un adevăr vechi de când lumea: sufletul oricărui film este autorul, emoția actului artistic rezidă din comunicarea directă și misterioasă dintre actor și public, scopul suprem, zeul absolut căruia i se subordonează total, de la pana scenaristului până la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru actor. Pledoaria lui Alexa Visarion pentru conceptul de film aservit actorului este convingătoare și tocmai de aceia apariția sa spectaculoasă pe scena bidimensională a imaginii proiectate, aduce un aer proaspăt, sparge canoane și instaurează un climat de emulație în cinematografie, care șochează, entuziasmează, dar în același timp indignează pe confrați. Fiindcă a violat un sistem de gândire și o manieră de lucru. [...] [...]Evident, Mircea Albulescu este o stea de mărimea unu, dar prea a fost lăsat slobod să zburde, să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de Filme PATRU Florin Zamfirescu Ion Nebunul și Corneliu Dumitraș Dragomir Pentru a doua oară în acest an, regizorul Alexa Visarion reține atenția cinefililor... S-a și vorbit de un "an Alexa Visarion". ...Continuând tradiții dintre cele mai viguroase ale cinematografiei naționale, venind, să zicem, deopotrivă, dinspre Moara cu noroc pe de o parte și Viața nu iartă pe de alta, filmele lui Alexa Visarion constituie un univers de profundă originalitate analitică... adaptarea teatrului (în cazul montărilor teatrale, foarte "cinematografice" adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
expresionist și totodată de o incontestabilă modernitate, localizând drama (focalizând-o, mai bine spus) și în același timp făcând să iradieze tragic în timp, Alexa Visarion se dovedește și în Năpasta un cineast de excepție, un artist care aduce în cinematografia noastră un univers de autentică originalitate. Febril, anxios, excesiv, obsedat, trăind și mistuindu-se în actul artistic precum personajele sale în dramă regizorul e gata să inghită săbiile pentru a demonstra că arta nu e joacă, ci un lucru grav
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest scop) cel mai recent film al său, Ana, în mare măsură adevărat corolar al creației sale cinematografice, sinteză a ideilor și mijloacelor folosite în opera anterioară, cu plusul firesc de înnoire și modernitate. Chiar de la începuturile venirii sale în cinematografie după durabile realizări în teatru s-a manifestat ca autor total, elaborîndu-și singur scenariile, adaptînd opere literare de mare valoare: În vreme de război și drama Năpasta de Caragiale; între acestea s-a oprit asupra unor proze scurte ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu realitatea. Vedeți, noi avem filme normale, filme care circulă, la care vin milioane de spectatori și, totuși, ce mari idei poartă filmele noastre, spre ce deschidere general-umană, filozofică, merg ele? Ce înseamnă, în ultimă instanță, un succes pe care cinematografia nostră îl obține? încă foarte puțin. Ca un semn de progres, ne-am specializat, oarecum, în ultimii ani, prin câțiva regizori de reală aptitudine, într-un nou limbaj cinematografic nou pentru noi, nu pentru alții. Un limbaj mai aproape de o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fost mutilate în producțiile noastre cinematografice. Mi-aduc aminte de o discuție cu Marin Preda, care spunea că nu dorește să facă film, fiindcă niciodată în film nu va apărea cartea lui. Există și scriitori care vin mai prompt spre cinematografie, cum e D. R. Popescu, dar, în general, persistă neîncrederea în capacitatea cineaștilor noștri de a transpune operele importante. Uneori e o ambiție poate exagerată a scriitorului, de a se vedea translat ca atare, din pagina cărții pe ecran. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
marcă, cu mare prestanță și vor fi solicitați, ei, de către scriitori. Deocamdată, însă, suntem mereu o promisiune: filmele sunt o promisiune, regizorii sunt o promisiune-ciudat! Văzând sau revăzând la televizor cu prilejul retrospectivei jubiliare din primăvară, unele filme ale începuturilor cinematografiei noastre, constatam că fiecare cineast, care ulterior a lăsat locul altor promisiuni, a fost la vremea lui o promisiune. Chiar primele filme care s-au realizat la Buftea, în contextul social-politic al acelei perioade, cu multe lucruri impuse, arătau că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lucruri impuse, arătau că unii regizori, pe care eu îi stimez foarte mult, cum îi stimez și îi prețuiesc foarte mult și pe colegii tineri, aveau un drum în față, un drum al talentului lor, fiindcă există oameni talentați în cinematografia noastră, după cum există și oameni netalentați, care fac filme din plin. E un drum pe care ei merg poate și azi, dar într-o plictiseală și o monotonie de neînțeles, cum de neînțeles este irosirea talentului lor, de care cred
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din plin. E un drum pe care ei merg poate și azi, dar într-o plictiseală și o monotonie de neînțeles, cum de neînțeles este irosirea talentului lor, de care cred că suntem cu toții răspunzători. De aici neîncrederea scriitorilor față de cinematografie și, în primul rând, față de creatorii din cinematografie. Dumneavoastră ați început să faceți film, afirmându-vă în continuare în prim planul regiei de teatru, prin rescrierea cinematografică a unor texte ale lui Caragiale, iar acum, consecvent, lucrați la adaptarea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
merg poate și azi, dar într-o plictiseală și o monotonie de neînțeles, cum de neînțeles este irosirea talentului lor, de care cred că suntem cu toții răspunzători. De aici neîncrederea scriitorilor față de cinematografie și, în primul rând, față de creatorii din cinematografie. Dumneavoastră ați început să faceți film, afirmându-vă în continuare în prim planul regiei de teatru, prin rescrierea cinematografică a unor texte ale lui Caragiale, iar acum, consecvent, lucrați la adaptarea pentru ecran a unei schițe a lui Alexandru Sahia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
foarte deschis acest drum al opțiunii regizorului, să avem mult mai mare încredere în cei care au arătat că reprezintă cu adevărat o atitudine personală în arta românească, decât în cei care au ratat sau au blocat multe posibilități ale cinematografiei noastre. Dar sunt foarte mulți regizori adevărați, aproape jumătate din producția noastră de filme s-ar putea realiza cu ei. Pe acești oameni ar trebui să-i lăsăm să ne spună tot, să-i simțim cum trăiesc, fiindcă e sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
curând la New York și am văzut ziarele din anii '68'69, în care se scria: "Este Bucureștiul capitala mondială a teatrului?" Vasăzică, se vorbea în lume despre spectacolele realizate de Teatrul Mic, de Teatrul de Comedie, de Teatrul Bulandra. în cinematografie, ce nu a realizat încă acest statut competitiv, această personalitate pregnantă a unei arte, care presupune și un climat al solidarității lucide, un climat de familie spirituală, presupune un mod de a face schimb de idei și nu de a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
începem convorbirea noastră de la acest subiect pentru că ați fost, cum se zice, "în miezul evenimentelor". Ați fost unul dintre manifestanții molestați de miliție în 21 decembrie iar în ziua de 22 ați fost prezent, alături de alți colegi din teatru și cinematografie în balconul fostului C.C. al P.C.R., vorbind mulțimii. De curând am văzut în filmul unui cineamator momentul când ați anunțat că fostul guvern a demisionat, când l-ați îndemnat pe Dăscălescu să-și declare propria demisie. După ce lucrurile au intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adică să fac cele cinci-șase filme pe care le doresc de mult timp. Poate aceste filme se pot realiza în condiții artistico-organizatorice normale. Pentru că am a juns cu discuția aici, credeți că Decretul-lege din februarie, care stabilește deplina autonomie a cinematografiei, își va manifesta repede consecințele benefice în planul artei? La ora actuală, în România se încearcă în multe domenii împlinirea unor deziderate care au fost multă vreme sub călcâiul teroarei. Toate ideile mi se par minunate. Problema este cine le
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
minunat dar noi când ne vom permite să riscăm?" Intr-o artă producătoare de venituri nu se vor îndeplini toate dezideratele. Eu știu că trebuie să încerc totul dar în același timp știu că nu se poate totul. Nu numai cinematografia noastră se află în plină reconstrucție, ci și învățământul nostru superior cinematografic. Ce credeți că e de făcut pentru selecția adevăratelor talente, pentru pregătirea lor? Cred că lucrul cel mai firesc este ca noii profesori de la institut, care sunt valori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întîmplă" aici, la nivel național și internațional. Pe mine mă interesează tinerii regizori. M-au interesat totdeauna și tinerii regizori din teatru, și plasticienii tineri, și compozitorii tineri. M-au interesat vocile noi, vocile distincte din generația tînără. Iar în privința cinematografiei românești actuale, probabil numai din orgoliu, dintr-o vanitate extremă, se poate să nu te intereseze această generație, să nu vrei să vezi, să nu-ți placă filmele ei reprezentative. Văzîndu-le, eu descopăr multe lucruri pe care le visam, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
despre ce vezi tu din realitate. Personalitatea era evidențiată de film. Personalitatea regizorului de azi e asumată și asimilată în film. Aceste mutații explică, oare, noua poziție a filmului românesc în lume și, în primul rînd, inversarea locului său față de cinematografiile proxime? Fără a-i uita din anii '50-'80 pe Pintilie, Ciulei, Tatos, pe un Alexa Visarion cu cele două titluri citate și pe alți cîțiva, cinematograful românesc ca școală a fost mai degrabă codaș, față de școala cehă sau poloneză
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la stereotipiile formale, de care foarte puțini aveau curajul să se detașeze. Dar a nu te înregimenta nu însemna a da capodopere, însemna pur și simplu a exista, a respira puțin... Am avut filme bune, dar n-am avut o cinematografie validă. În schimb, noua generație din anii 2000 a venit, pe de o parte, liberă de ce a fost înainte, iar pe de altă parte, cu personalități care s-au format nu imitînd, ci inventînd, avînd curajul propriului destin. Pînă acum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
imitînd, ci inventînd, avînd curajul propriului destin. Pînă acum, cinematograful românesc n-a avut un destin. A avut filme multe, a avut public, dar și aici era o problemă: nu cumva o mediocritate a publicului a impus o mediocrizare a cinematografiei și filmele mediocre au chemat un public al lor? A fost îmi permit un termen mai dur un fel de cîrdășie a nimicului. Acești artiști tineri nu mai fac cîrdășie cu nimicul și, poate de aceea, uneori, atitudinea lor e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mitul creației din Meșterul Manole. Este, de fapt, un meta-scenariu. Cum ați ajuns la această formă? A venit spre mine, căutându-mă și obligându-mă să mărturisesc... Scenariul inițial, Ziditorul, a fost scris în 1978 imediat după debutul meu în cinematografie. Unii "colegi", din Comisia ideologică, înregimentați în sistem m-au atenționat, scriind: E vorba de o biserică!!!... Biserica, ne înalță???... avertizare amenințătoare pentru acel timp. Era un proiect dorit obsesiv, care fora în mine, neliniștitor, adânc. Atunci eram cuprins de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]