2,460 matches
-
realitate în care nici Bergman, nici Vianu, nici Visarion nu își mai găsesc locul. E realitatea sufocată de falsele repere ale nonartei, marcată de lipsa criteriilor și de o derivă constantă a rațiunii. Realitatea indiferenței. E realitatea privită cu atâta cinism și amărăciune în finalul crud al Înghițitorului de săbii: lumea nu merită sacrificiul "maistrului" sau al maeștrilor, dar câțiva dintre noi avem încă nevoie de ei. Acel final este echivalentul românesc al scenei cu care se încheie La Strada lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
hectare, care produce în serie același model de mâner. Desigur, obiectul lipsește, dar accesoriul își trăiește la nesfârșit gloria lui grotescă. Adevărul este că majoritatea "conștiințelor" din teatrul contemporan, cu prestigiul lor cu tot, nu fac altceva decât narațiune și cinism. Toată lumea, aproape toată, are grijă să confecționeze același mâner și are de spus aceeași poveste: despre ruina prezentului și despre ruina omului. Sigur că, din când în când, mânerul se atașează la câte o ușă de frigider: înăuntru e speranța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și de sensibilitate al regizorului de teatru Alexa Visarion. Două mi se par punctele interioare de observație ale artistului (deduse deopotrivă din lectura afervescentă a literaturii shakespeariene): unul este omul ca triumf prodigios al culturii; niciodată calomniat, niciodată redus la cinismul faptului divers; celălalt punct de observație este asupra operei de artă înseși care își cheamă necontenit condiția originară. Cele două perspective par a fi complementare: omul se desprinde necontenit din daturi; opera de artă se reîntoarce necontenit la arhetipuri. La
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care o are la Cluj cu o nouă generație de actori, surprinși înr-un climat teatral foarte bine coordonat. "Apar și idei dorite dar neimpuse spectatorilor. Există o anumită potență actuală a textului prin faptul că pragmatismul ucide imaginația și cinismul, umor crud este cel care viciază un climat de vitalitate real și trimite la un anumit tip de depresie. Este o comedie dureroasă acest spectacol, are puseuri de burlesc și într-un strat profund funcționează un anumit tip de nostalgie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
id est religia expresivității și a frazei memoriabile, conform lui Pierre-Yves Boissau, citat de autor, n-ar reflecta "altceva decât o imensă indiferență în fața a ceea ce spune, interesul lui orientându-se către felul în care spune indiferent ce". În virtutea acestui cinism stilistic, avocații apărării ar putea absolvi și textele de tinerețe incriminate, atenuându-le iresponsabilitatea civică prin invocarea histrionismului juvenil al stilistului impenitent. Un tipic procedeu de prestidigitație, repede și sistematic destructurat de V. Protopopescu, aspru în a-i pune la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
obsedant deceniu, continuă să se întrebe autorul, să fi fost ele mai grave decât cele făcute de Noica în vremea dictaturii ceaușiste? Compromisul lui Vianu și chiar adeziunea publică de-a dreptul "stânjenitoare" la PMR (1962) sunt totuși lipsite de cinismul cabotin și profitor al colaboraționiștilor de profesie, tip Victor Eftimiu sau Demostene Botez. Profesorul încerca de fapt, fără însă să facă parte din aparatul de stat și de partid (ca Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu sau Virgil Teodorescu), și fără să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
educării lui în spațiul libertății și a eliberării finale, fie în mod silnic, supunerea celui supus fiind simplă participare impusă la scenariul perpetuării puterii altcuiva. Prin urmare, seducția poate opera fie în orizontul iubirii și altruismului, fie în cel al cinismului și egolatriei. Seducția presupune un dialog dintre carne și spirit, sub egida unui principiu al plăcerii. Plăcerea, la rândul ei, poate fi de partea cărnii, de partea spiritului, sau de partea amândurora. "Starea de neajutorare originară", neputința de a ne
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unui foarte bun actor de teatru și film, Lazăr Vrabie. Prin Vrabie am "cunoscut-o" pe marea doamnă a scenei, Lucia Sturdza-Bulandra, căreia a avut șansa să-i fie adjunct, la Teatrul Municipal. Mulți l-au acuzat pe Vrabie de cinism: eu l-am cunoscut ca pe un om cald, corect și pasionat de discuții în contradictoriu. Iar în film juca modern și convingător (revedeți Puterea și adevărul sau Valurile Dunării, spre exemplu). Păcat că a murit la numai 49 de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a ridicării pe scara socială, casa este și obiect al expunerii, al expozițiunii, etalare orgolioasă, dar caracteristică, a însemnelor de proiecție și autoimagine. Mistica "cetății" arată descoperite, pe parcursul întregului ciclu al Hallipilor, atît înflăcărarea lirică a celibatarei Mini, cît și cinismul unor rezidenți de ultimă generație, precum Ada Razu, doctorul Walter, sau Coca-Aimée, pentru care cucerirea unui chez soi în inima mondenității, în palatele zilei, pornește din pulsiune posesivă, echivalînd în unele cazuri cu o uzurpare de ordinul crimei simbolice. Echilibrate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de vals, asemeni acelor finale de operetă în care cortina căzută a acoperit viziunea tenorului scund ce înlănțuie talia groasă a duegnei, lăsînd numai melodia în surdină a viorilor." La distanță, îngroșate de caricatură, liniile metaforei teatrale se desenează cu cinism. Viena revăzută în timp, și fără Salema, este o scenă fericită, de pe care s-au șters ca din memoria ultragiată a doctorului urmele rușinii. Autoarea procedează la o supralicitare a mecanismului sugestiei, aici prin "recuzita" scenică. Direct și derizoriu, "finalul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pune gaj pentru seriozitatea demersului, îl confortează suplimentar, prin însăși prezența lui, pe cel săgetat. Ascultătorul nostru este "mîna a doua" în operația vivisecției pe care o practică ironistul. El înțelege ce aude și este martor la spectacolul inteligenței. Are cinismul păcălitorului și tace complice. Ironia nu se poate concepe, așadar, în afara schemei teatrale, cu protagoniști dintre spectatori : două categorii, vai! Aici se întrevede și diferența fatală între spectatorul mistificat și cel activ, adevăratul "destinatar", al treilea. În fapt, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de Curte -de -Argeș în care am zidit umbra a doi copii. Sînt un Meșter Manole dublu". Aparent empatică, însemnînd a te pune în locul, a suferi cu cel aflat în durere, Bietul Ioanide răscumpără, cu o etichetă și într-un cinism implicit -, situarea inferioară a tuturor celorlalți față de personaj. O revanșă subtilă, inavuabilă, pe care și autorul o lasă a se manifesta cu dublul ei sens. Dincolo de tragedie, victorie efemeră și măruntă a celorlalți; ca titlu, ironie a modestiei abuziv asumate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
hotărâți să nu mai îngăduie perpetuarea sistemului totalitar. Aceștia au dorit să intre în dialog cu guvernul, însă dialogul le-a fost refuzat sistematic. Nici greva foamei, practicată de câteva zeci de tineri, îndelung, n-a impresionat puterea. Aroganța și cinismul s-au putut desluși mereu în atitudinea ei. Oriunde în lumea civilizată, un protest atât de puternic ar fi dus la tratative, dacă nu la demisia imediată a guvernului. La București, gestul zecilor de mii de protestatari n-a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cele mai stranii lămuriri (dacă așa trebuie să le spunem) cu privire la tragicele evenimente din iunie. Unele mai stranii decât altele, fără nici o dovadă, fără nici un respect pentru cei siliți să le asculte ori să le citească. Maxima lor, de un cinism îndelung exersat, pare a fi una antică: Vulgus vult decipi, ergo decipientur. Mulțimea se vrea înșelată, să o înșelăm deci! Nu interesează spusa de ieri, dacă se impune alta, mai potrivită pentru exercițiul puterii. Conduita demagogică permite cele mai curioase
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
specific descoperit în perioada filmului mut, preferând artificialul din teatru. "Cinematograful mut scrie Henri Agel reușise, după treizeci de ani de căutări și experiențe dezinteresate, să-și găsească un limbaj. Să dai cu piciorul la toate și să revii cu cinism în urmă, punând pe un Mounet-Sully și Sarah Bernhardt să ilustreze pe ecran, într-un stil pompos și declamator, capodoperele clasice, însemna sacrificarea deliberată a specificității celei de a șaptea arte."7 Încercând să explice teoria conform căreia jocul actoricesc
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Cioran, cât și Sábato, ca o continuare a gândirii filosofului german. Că și la Nietzsche, o temă reluată obsesiv în opera lui Cioran este problematică străinului, ca și apusul civilizației occidentale. Cioran se compară cu un străin în Romă decadentei; cinismul, scepticismul, stoicismul sau sunt rând pe rând trecute prin scrisul sau rafinat încă din perioada să românească de creație. În Franța capătă virulenta sub modelul metecului Camus, de fapt singură preluare directă din Camus. "Atât Sartre, cât și Camus sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Poate fi o concluzie pesimista, însă, chiar dacă s-ar ierta toate păcatele omului, acesta ar păcătui din nou. În capitolul XI al Darii de seamă, Fernando are o conversație cu profesoară de istorie González Iturrat, în care exemplifică cu un cinism plin de virtuozitate această teorie: Deschide, dumneata, domnișoara, Istoria lui Oncken la orice pagina și vei vedea cum nu vei găsi decât războaie, măceluri, conspirații, tortúri, lovituri de stat și inchiziții. Apoi, daca mereu învinge binele, de ce trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
gaucho-ului, pe care le regăsim în cântecele pe care le cântă la ghitara. Pentru ca mai tarziu, când țara a deschis porțile imigrării, o dată cu tumultuoasa și materialista dezvoltare a orașului Buenos Aires, cu vanitatea și corupția politicienilor săi, cu arivismul și cinismul oamenilor ei de afaceri, sentimentul de exil pe propriul pământ să se intensifice, aceasta predispoziție incipientă a argentinianului să se agraveze, pentru a se complică, în cele din urmă, cu un complex resentiment metafizic. Una din manifestările sentimentului de inferioritate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
febril bolii sale". Cioran trece prin filtrul sau tot universul, crede în cartea ca armă: "o carte care își lasă cititorul la fel ca înainte e o carte ratată."26 A ales, ca să ne "dez-vrăjească", aforismul, acest "mic diamant de cinism", în timp ce Sábato a ales românul, "produs al sufletului, nu al spiritului"27, pentru că acesta ar răspunde cel mai bine dilemelor existenței: Dumnezeu, destinul, sensul vieții, singurătatea. Spune Sábato: "Pe langă idei, românul operează cu simboluri și mituri, cu mijloacele gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato atinge oroarea și se proiectează apocaliptic asupra întregii civilizații, prin apariția unor teme noi și teribile: tortură, ca formă supremă de dezumanizare, dar și escaladarea cruzimii, stupidității și infamiei care domnește în albumul de atrocități reunite de Nacho 89. Cinismul lui Quique 90 operează în același sens, "mărind senzația că economia, poetica, arta, tehnica, amorul sunt invadate și supuse teratologiei"91. Fernando-Sábato dorește să pătrundă în misterele râului, de aceea și întreprinde o "investigație" personală, termen ce trimite mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
printr-o explozie simbolic mascată de dorința perversă, fie prin ilogismul simbolic al ceremoniilor de purificare. Moralismul și amoralismul sînt tentative false de armonizare: primul prin refularea dizarmoniei culpabile, iar celălalt prin falsa justificare banală care poate merge pînă la cinism. Toate secretele funcționării psihice și toate enigmele simbolicului se rezumă la constatarea legalității, care unește dinamic motivațiile emotive ale supraconștiinței etice de motivațiile deformate afectiv ale subconștientului prin alegerea justă sau falsă operată de către conștient. Datorită faptului că viața psihică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și să-i facă nesociale marile sale calități de inimă și inteligență. E un Don Quijote bucureștean, acest poet care iubește și crede într-o cocotă, căreia îi scrie poeme abstracte (și de excelentă calitate, dealtminteri), se luptă cu mizeria și cinismul, gândește furtunos și atacă imoralitatea, desfrâul, prostia... Fără îndoială, este un tip superior, dar se face vinovat de atâtea naivități, încât și nouă ne vine greu să i le iertăm."95 În ceea ce îl privește pe Fred Vasilescu, el este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
salva viața. Pornit în tonalitate grotescă, Cum vrea Dumnezeu capătă pe măsura depănării unanimiste a narațiunii datele unei tragedii: între hiperrealism, paroxism și comics, Ammaniti face totodată portretul unei țări devastate de vulgaritate și de fudulie consumistică, de veleitarism, birocrație, cinism și agresivitate. Ammaniti nu este doar un iscusit tehnician al contrapunctului narativ, ci și un romancier care plimbă eficient și cu efect de frescă o necruțătoare oglindă de-a lungul drumului străbătut de personaje. Italia sau pasiunea unui chirurg După
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de râs ale fostului camarad, dorința lui de a iubi și de a le pricepe pe cele mai năbădăioase dintre făpturile Domnului se va lovi de nedumerirea și opacitatea masivă a celor ce vor continua să vorbească idiomul comun al cinismului și al urii, acest esperanto al lumii contemporane. David este un om care încearcă să fie bun printr-un proiect concret și fezabil: alege 10 copii fără casă pentru 10 familii dispuse să le ofere o cameră. Doar 5 voluntari
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
atac, pe creativitate și iluminare bruscă, pe cheia magică a abordării analitice, mai ales că rivalii redutabili, fie că erau de-acum în vârstă (Hilbert sau Hadamard), fie că se ocupau cu altceva, fie că (și-aici cruzimea atinge pragul cinismului) muriseră: "adânc în sufletul său simțea o bucurie sălbatică pentru că acest fenomenal creier (Ramanujan) dispăruse de pe arena Teoriei Numerelor". Doxiadis își prezintă protagonistul străbătând implacabil calea dezînsuflețirii în numele Conjecturii, devenită deja obsesie exclusivă a vieții lui. Nu-și publică rezultatele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]