1,729 matches
-
se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea unei așezări bine orînduite, cu parcuri, blocuri și alei asfaltate. Răscrucea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prieteni, ce naiba! Ajungem repede, nu e departe, omul nostru stă Într-un bloc cu patru etaje. Scara A, apartament 11. Etajul 3. Adelin rămâne jos, noi urcăm cu pași mari. A venit ziua plății. E trecut de miezul nopții, așa că ciocănim sfios. Vedem lumină strecurată pe sub ușă. Pe Leac Îl pufnește râsul. Nu răspunde nimeni, se stinge lumina pe scară. - Hai, Adi, bate mai tare! Leac râde de mine. - Bate, mă, bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele ei plecări și întoarceri și pentru viitoare apeluri. Toctoc, toctoctoctoc, ciocăneau pantofii suprafața străzii sticloase și cuvintele perforau în ritm imprevizibil ecranul dimineții tulburi și reci. „E stearpă acum ! Tot ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai pantalonilor. Ridică privirea spre fruntea mată a lunii, în jur, infinitul lichefiat care îi ignora gândul și întrebările. „Bilanț pozitiv, am reușit, chiar dacă biografia mea nu le convenea, locuiesc în București, lucrez la cel mai mare institut. De invidiat !“ Ciocănea undeva un lung braț metalic. Nu reușea să se rotească, să vadă cine se apropie. Nimic n-ar înlocui vecinătatea vindecătoare a mării. O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
contractă, obiectele decad, se destramă, se întrepătrund. Cât timp a trecut și trece ? Ridicarea mâinii stângi, un veac, un mileniu, pulsul ceasornicului, lent lent, stins, uitat, să uităm sentința, gongul final, dulcele clopoțel, să pactizăm cu această pacificare. Cineva a ciocănit, ciocănește în ușă, în urmă cu mai multe nu se știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obiectele decad, se destramă, se întrepătrund. Cât timp a trecut și trece ? Ridicarea mâinii stângi, un veac, un mileniu, pulsul ceasornicului, lent lent, stins, uitat, să uităm sentința, gongul final, dulcele clopoțel, să pactizăm cu această pacificare. Cineva a ciocănit, ciocănește în ușă, în urmă cu mai multe nu se știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să Întoarcă ceva ici, să răsucească ceva colo, apoi apucă manivela și-ncepu s-o răsucească de credeam c-o să-și smulgă brațul din umăr. Apoi se Întinse pe spate, se tîrÎ sub mașină și-ncepu să lovească și să ciocănească pe dedesubt. Dar fără folos. Se ridică și se-nvîrti În jurul ei bombănind de unul singur. În cele din urmă se lăsă păgubaș și ne spuse că va trebui să ne dăm jos din mașină și să luăm o trăsură, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire cuprinde totul: alunecă, frecându-se de vopseaua uleioasă și pantofii săi clipocesc ca îmbibați cu apă. Mă uit la el fără să-l aud. Îmi vine să-l ciocănesc cu degetul între umeri, să-i spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească nimic nou și, oricum ar fi, n-o să scape de mirosul dulceag al spaimelor - spaime de care își dă și el seama că se repetă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru că mă ascundeam sub pat ca să nu ies la înviorare, mi s-a dat sector la W.C. La fel, veneam dimineața devreme, să nu mă deranjeze nimeni. Mă baricadam în cabina din mijloc. Dacă totuși pica vreun tolomac cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze în curte, bodogănind: da’ cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al nostru. La Hotel Union Maria Firidă se instalase în așa fel încât, cu ocazia venirii mele, ea să poată să se mute cu madam Oacă, „o cunoștință mai veche”. Mi-a spus să merg până la capătul coridorului și să ciocănesc la ușa Sabinei. N-avea rost să mă însoțească, pentru că ei oricum nu-i deschidea. Cu mine, însă, era altceva. Mi-am luat geanta pe umăr și am pornit-o în direcția indicată. Aveam emoții. Nu ne mai văzusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văzusem de o lună. Singurele contacte fuseseră cele telefonice, în care mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a retras în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două palme răsucite într-un mod sugestiv. Dinăuntru hărmălaia dădea pumni puternici în ușă. Mi se păru că cineva înjura cu sârg. Am sunat de două ori și am așteptat politicos. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am ciocănit de cinci ori. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am izbit cu pumnii și cu picioarele în ușa fragilă. În sfârșit, ușa se crăpă puțin și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Copacelul lui nu creștea deloc. L-am udat, l-am îngrijit, dar el n-are decât doua frunzulițe. Uite la copăcelul ăla mare, ce frunze și ce tulpină înaltă și groasă are! Oare cum o fi crescut? se mira Ionel, ciocănind pe ici, pe colo tulpina groasă. Deodată, pe neașteptate, frunzișul copacului începu să foșnească și să sune ca din sute și mii de clopoței verzi și un glas ca o șoaptă se auzi atunci: Vrei să știi cum crește pomul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
degetului trec prin dreptul ferestrelor, se așează la mese, aprind radiourile, rup din pâine, își mișcă brațele, gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prima sa cursă importantă. Roșise și Începuse să râdă și apoi urcase plângând cu ziarul gălabui În mână. Soțul patroanei de la Bal Musette conducea un taxi și când el, Harry, trebuia să prindă un avion mai de dimineață, taximetristul Îi ciocănea la ușă ca să-l trezească și apoi beau fiecare câte un pahar de vin alb la tejgheaua barului Înainte să-și Înceapă ziua. Își cunoștea vecinii din cartier, pentru că erau toți săraci. Cam două feluri de oameni se-nvârteau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu se trezească Împușcat el Însuși! A fost o zi veselă. Am stat mult de vorbă. Ca toți grecii, voia să meargă În America. Neînfrânții Manuel Garcia urcă treptele până la biroul lui Don Miguel Retana. Își lăsă valiza jos și ciocăni. Nu răspunse nimeni. Cum stătea pe hol, Manuel simți că e cineva În cameră. Simți asta prin ușă. — Retana, strigă, ascultând atent. Nu răspunse nimeni. „Sigur că-i Înăuntru“, se gândi Manuel. — Retana, strigă din nou, lovind În ușă. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
biroului din partea opusă a camerei. Deasupra sa era un cap de taur Împăiat de un taxidermist din Madrid. Pereții erau Împânziți cu fotografii și postere de la luptele cu tauri. Bărbatul mărunt Îl privea. Credeam că te-au omorât, spuse. Manuel ciocăni cu degetele pe birou. Bărbatul Îl privea. Câte lupte ai avut anul ăsta? — Una, răspunse Manuel. — Doar aia? Da, atât. — Despre aia am citit În ziare. Retana se rezemă de spătarul scaunului, privindu-l În continuare pe Manuel. Manuel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stradă era pensiunea Hirsch. Nick urcă cele două trepte și sună. O femeie deschise ușa. — Ole Anderson e acasă? Vrei să vorbești cu el? — Da, dacă este. Nick o urmă, urcară un etaj și apoi merseră până-n capătul coridorului. Femeia ciocăni la o ușă. — Cine-i? Cineva vrea să vă vadă, domnule Anderson, spuse femeia. — Sunt eu, Nick Adams. — Intră. Nick deschise ușa și intră-n cameră. Ole Anderson stătea Întins pe pat, Îmbrăcat. Boxase la categoria grea și era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse și Steinfelt. Am urcat cu toții. — Unde-i Hogan? mă-ntrebă John. — E-n hambar, cu doi clienți. — E multă lume pe-aici? Nu, doar ăștia doi. E liniște, ă? — Da, e destul de liniște. Stăteam În fața ușii lui Jack. John ciocăni, dar nu răspunse nimeni. — Poate doarme, spusei. — Ce dracu’ l-a apucat să doarmă ziua-n amiaza mare? John apăsă pe clanță și intrarăm cu toții. Jack dormea. Stătea Întins pe burtă, cu fața Înfundată-n perna pe care o Îmbrățișase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vadă În juma’ de oră. — Adică nu vor să ne vadă timp de juma’ de oră? — Da, exact. — Hai la mine-n birou. Mai dă-i dracu’ și pe isteții ăștia. După vreo jumătate de oră am urcat Împreună cu Hogan. Ciocănirăm la ușa lui Jack. Ei erau În cameră și discutau. — Încă o clipă, se auzi vocea cuiva. — Mai las-o dracu’ de treabă, spuse Hogan. Dacă vreți să mă vedeți, mă găsiți În birou.. Auzirăm cum cineva descuie ușa. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschideau din când În când. În cele din urmă se ridică. — Jucăm un cribbage? spuse. — Sigur. Își luă valiza și scoase de acolo cărțile și tabla de joc. Am jucat un timp și el a câștigat trei dolari. Apoi John ciocăni la ușă și intră. — Joci un cribbage, John? Întrebă Jack. John Își lăsă pălăria pe masă. Era udă. Și haina Îi era udă. — Plouă? Întrebă Jack. — Cu găleata. Luasem un taxi, da’ ne-am blocat În trafic, așa c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i plăcea În Kansas City. Căută sticla de sub pat și luă o gură. Îi făcea bine la stomac. Domnul Turner, managerul bâlciului, refuzase să bea un pahar. Întrevederea lui Campbell cu domnul Turner decursese Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză deschisă, o sticlă lăsată pe alt scaun, lângă pat, și pe cineva zăcând În pat, cu pătura trasă peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mers pe șosea și după vreun kilometru am cotit-o pe un drum lateral. O să vă placă vinul ăsta, spuse Fontan. A ieșit bine. Puteți să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]