2,739 matches
-
Întoarce Într-un loc, sperând că te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, aude clopotul catedralei, și legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi, Înfloriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mobilizat pe-ai lui - când au auzit Macedonenii că au ocazia să mănânce Greci cruzi, fără pâine... - Expediția lor călare s-a dus la Chiștelnița? - Asta-i: la Chiștelnița. Au stricat portița, au dărâmat un gard, ne-au tăiat un cireș - unul care dădea cireșe uite-așa de mari... Niște sălbatici, Grecii! Acasă era numai tata, mama În deal, la vie - altfel... - Altfel? - Altfel... nu s-ar fi bălegat Grecii pe prispa noastră... - Vrei să spui: caii... - Dar pe cal cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
n-a rămas - numai că aveau și alte arii, În alte sate... - Ați dat foc grâului, pe arie? Și nu vi s-a rupt inima? De mila grâului? - Dar ce, hoțului celuia bătrân i s-a rupt inima de mila cireșului? Și a portiței? - N-ați avut necazuri cu jandarmii? - Jandarmii! Cunoșteau și ei povestea de familie. Nu se băgau. Știau că Grecii Își fac singuri dreptate - dreptatea lor... - Și? Mai departe? - Mai departe, văru-meu a Încercat să dea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
utile despre țară. Se găseau acolo dialoguri de acest tip: „- Care sunt produsele care s-ar putea exporta din Persia? — Sunt șalurile de Kirman, perlele fine, turcoazele, covoarele, tutunul de Șiraz, mătăsurile de Mazanderan, lipitorile și narghilelele din lemn de cireș. — Când călătorim, suntem obligați să avem un bucătar cu noi? — Da, În Persia nu poți face un singur pas fără bucătarul, patul, covoarele și servitorii tăi. — Care sunt monedele străine care au curs În Persia? — Imperialii rusești, carboavele și ducații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Am coborât din tren la stația Yotsuya și am luat-o pe digul de lângă gară. Era duminică după-amiază, pe la jumătatea lunii mai. Ploaia încetase până spre prânz și vântul dinspre sud alungase de tot norii denși. Frunzele verzi, sclipitoare ale cireșilor se unduiau în bătaia vântului și lăsau să se reflecte pe ele lumina soarelui. Era cald, ca la început de vară. Lumea își ținea puloverele și hainele pe umeri sau le ducea în mână. Păreau cu toții fericiți în acea duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
face între timp este să te rogi pentru sănătatea ei și să-i trimiți în continuare scrisori. Reiko Ishida. După ce-am terminat de citit scrisoarea, am rămas pe verandă, cu privirile ațintite pe grădina învăluită în prospețimea primăverii. Un cireș bătrân își etala florile în toată splendoarea lor. Briza ușoară conferea tuturor lucrurilor un contur estompat. Pescăruș a apărut și el de pe undeva și după ce a zgâriat de câteva ori scândurile verandei, s-a culcat lângă mine. Știam că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
petrecut multă vreme rezemat de stâlpul verandei, privind grădina și mângâindu-l pe Pescăruș. Mă simțeam epuizat. Soarele era la asfințit și umbrele albăstrui se conturau tot mai puternic. Pescăruș dispăru, dar eu nu mă mai săturam de florile de cireș care, în lumina pală a amurgului, îmi lăsau impresia că sunt gata să explodeze, asemenea bubelor supurânde ce stau să plesnească. În momentul acela grădina se umplu de un miros dulceag, greoi, de carne putrezită și atunci m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pantofi grozavi! De unde i-ai cumpărat?“ Le auzeam doar pe jumătate, trăind cu senzația că veneau din altă lume. Îmi beam cafeaua și priveam pe fereastră. Era o atmosfer\ tipică unui campus universitar, primăvara: o ceață ușoară plutea în aer, cireșii erau înfloriți, studenții din anul I (ușor reperabili) aveau brațele pline de cărți noi. M-au furat gândurile și am realizat că Naoko nu poate urma cursurile facultății nici anul acesta. Pe pervazul ferestrei era o vază mică cu anemone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt unele lucruri pe care ar trebui să le fac pentru a mă simți mai bine, dar la care am renunțat și grupul nostru îmi amintește neîncetat de ele, așa că sunt foarte dezorientată... Care sunt acele lucruri? Trecem pe sub niște cireși înfloriți ale căror petale roz și albe, bătute de vânt, cad pe pământ ca niște nori ușori și trandafirii. La rădăcinile copacilor, iarba e plină de aceste ciudate umbre roz. Mă simt ridicol, de parcă tocmai am trecut într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dată când îi mulțumesc și o fac la modul cel mai sincer. Am făcut bine că i-am dat telefon. Un zmeu roșu plutește pe cer și culoarea lui pare artificială în comparație cu galbenul pal al narciselor și rozul florilor de cireș. Totul în jur prevestește vara. Îmi dau seama că eu însămi o aștept cu nerăbdare, ceea ce îmi pare un lucru destul de neobișnuit, deoarece nu mi s-a mai întâmplat asta de foarte mult timp. O pereche de îndrăgostiți trece pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc în casă. Unul sub pernă, unul la ușa camerei și ultimul la intrare. Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge printre crengile salcâmilor, cireșilor, merilor. Dacă pe tabla casei cade un măr din pomul care își întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o acvilă de munte, cu ambele aripi desfășurate. Lingușitorule... Pe latura din dreapta, o sofa, acoperită cu același gen de tapiserie mătăsoasă și privegheată de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă împletită bogat, cu ghirlande din vrejuri de viță de vie și ciorchini de struguri o culme inefabilă a hedonismului baroc și decadent oglindă ce cobora abrupt, imediat de sub plafon, susținută numai într-un soi de șurub ornamental năstrușnic, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pompier! Dacă ai știut să minți, coboară!... Executarea!... Nu mai fă aici spectacol de bâlci!... Că uite mulțimea adunată aici te admiră!... - Nu pot, domnule comandant! Simt că mă prăbușesc!... - Mă, da’ tu-n copilărie n-ai făcut ascensiuni prin cireșii vecinilor ca să furi cireșe, ca ăla lui Creangă, de a sărit jos, când l-a prins baba?... - Nu, n-am furat cireșe niciodată, că aveam și noi! - Bă, da’nu te-ai urcat la bătut nuci la tact’u acasă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să împrejmuiască locul cumpărat cu un gard din lăstăriș țepos de porumbiște aflat pe o râpă dincolo de culmea dealului, spre Valea Lohanului. Când a venit primăvară, a pus pomi fructiferi în curte: vreo doi meri, un păr, un zarzăr, un cireș, un vișin și un nuc. Peste câțiva ani de la așezarea lui acolo, în sat s-a făcut colectiv, dar el n-a fost chemat să se înscrie, deoarece nu avea pământ în câmp. A fost lăsat în legea lui. Doar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
s-au stins și ele. CONFESIUNEA BUNICULUI E prima duminică din luna mai și mă aflu în grădina casei de vacanță cu nepotul meu Mircea care se apropie de zece ani. Avem peste cincizeci de pomi: vișini, meri, peri, pruni, cireși de mai și văratici, piersici, zarzări, gutui și nuci. Doar cireșii de mai, zarzării și caișii și-au scuturat floarea aproape în întregime. Merii sunt încă în floare, iar vișinii încă nu și-au scuturat în întregime florile. În vie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
luna mai și mă aflu în grădina casei de vacanță cu nepotul meu Mircea care se apropie de zece ani. Avem peste cincizeci de pomi: vișini, meri, peri, pruni, cireși de mai și văratici, piersici, zarzări, gutui și nuci. Doar cireșii de mai, zarzării și caișii și-au scuturat floarea aproape în întregime. Merii sunt încă în floare, iar vișinii încă nu și-au scuturat în întregime florile. În vie lăstarii au început să dea fragezi pe corzile butucilor. Florile pomilor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
zdrențuit pe cupola de un albastru intens al cerului nu plutește. Dintr-un pom din grădina vecinului cucul își dă recitalul acompaniat de o privighetoare. Suntem la micul dejun servit la masa cea mare de sub umbrar aflată sub poalele unui cireș de mai care își arată deja rodul bogat pe care îl vom servi cam după douăzeci ale lunii. La un moment dat nepotul mi se adresează în fața părinților și a soției mele, bunica dinspre mamă căreia-i spune „draga”: - Bunicule
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
citea un sentiment de teamă. Făcuse bot și era gata să izbucnească-n plâns, și brusc mi-au fulgerat în amintire, foarte vii, câteva imagini colorate ca de început de lume: straturi de lalele gigante, soarele izbucnind apocaliptic printre frunzele cireșului amar, pământul negru cu zgrunțuri neobișnuit de mari, ca văzuți printr-o lupă, o plasă cu un păianjen verde cât pumnul în mijloc, scânduri putrede și o femeie, cu fusta în flăcări de la soare, apropiindu-se. Apoi un bărbat necunoscut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ochii. Cât de ciudat mi se părea că o stradă se termină în gol în loc să dea în alte străzi! Cum atingeam poarta, prin ale cărei șipci rare se vedea interiorul curții, cu camionul părăsit între straturile de arpagic, cu cireșul amar și cu mușcatele bătute, tufănelele și trandafirii de pe margini și, mai în spate, cu casa roșie, pătrățoasă, acoperită cu tablă, Chombe venea șchiopătând cât putea de repede în întîmpinarea noastră. Mie-mi era cam frică de el căci, pe când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se trântea la loc pe capota încinsă. Doar seara se ducea după porumbei. După ce-l mai chinuiam puțin pe Chombe, după ce deschideam capacul motorului ca să vedem cuibul de viespi lipit acolo, printre țevile și elicea unsuroasă dinăuntru, ne suiam în cireșul amar care se înălța drept și neted în mijlocul straturilor de trandafiri. Din vârf puteam vedea toată partea aceea a orașului, în urmă, ulițele încîlcite, cu case ca de țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ițea altă turlă de biserică, lucind în soare. Cu toate astea, până în comuna Dudești, câmpul nu era cu totul lipsit de interes. Dimpotrivă, exista acolo, în mijlocul lui, un lucru care mă fascinase dintotdeauna, de când îl văzusem prima oară din vârful cireșului amar. La vreo sută cincizeci de metri de unde se sfârșea strada și începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măcar suportabil. Stătea pe un scaun în fața mea, ca o insectă mare și ușoară, legănîndu-se încet înainte și înapoi; îmi povestea cu voce scăzută că locuiește cu mama lui în foișorul din mijlocul câmpului, cel pe care-l văzusem din cireșul amar. Când, deschizând prima dată gura, i-am spus că știu clădirea, s-a însuflețit de parcă i-aș fi făcut un dar frumos. Și fără nici o introducere, s-a apucat să-mi spună o poveste ciudată: "Ai mei sânt gruzini
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă, de unde doamna Bach a luat-o puțin înainte, iar Egor s-a aplecat adânc asupra
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de roșii, camionul albastru care se prăjea la soare cu veșnica ,Gigi căscând pe capotă, totul mi se părea luminat de un soare negru, visceral, dureros ca un lucru pe care simți că nu-l vei mai avea niciodată. Priveam cireșul amar, ridicîndu-se peste toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]