13,496 matches
-
mărunt, contează. Scena mai intimă, mai restrânsă, parcă-i dădea încredere. Întinse mâna și-mi luă pipa. Se așeză lângă mine și încercă să mă ia de mână. Mi-am retras mâna. Totul aducea cu o scenă de dragoste destul de ciudată. — Nu, Antonia, am spus. — Ba da, Martin, zise ea și-și lăsă din nou mâna pe mâneca hainei mele. Am început să tremur. — Nu crezi că e destul, am spus, chiar trebuie să faci asta? — E important, Martin, răspunse Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Scena cu Antonia mă lăsase țeapăn și fără vlagă, de parcă aș fi fost bătut sau aș fi mers cale lungă. Mă aflam acum într-o dispoziție ce nu putea fi decât aceea de bărbat îndrăgostit. Era totuși o dragoste destul de ciudată care nu se putea manifesta decât prin supunerea în fața dorinței Antoniei de a păstra intact acel fir care ne lega. Însăși acceptarea acestei situații era o tortură în sine iar legătura, deși blândă, era pentru mine ca lațul pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
indiană, inuman de frumoși, senini și detașați, un cuplu regal în tronuri domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate. Dar ceea ce m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înfernal. Plecasem de la ei devreme, refuzând invitația lor insistentă de a rămâne la cină, iar apoi petrecusem jumătate din noapte bând whisky, așa că, atunci când am plecat de la birou, încă mă simțeam rău, aveam greață și eram puțin amețit. În mod ciudat, cu o seară înainte nu fusesem chiar așa de deprimat, dar asta se întâmplase, mi-am explicat eu, datorită unei anumite iluzii născute din aburii alcoolului: iluzia că în scurt timp aveam să fac un lucru extraordinar care va schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ar dori să înțeleagă. Iar eu n-aș putea suporta asta. N-ai priceput încă, prostuțo? — Spui „am reglat lucrurile” parcă ai vorbi despre o operă de artă, spuse Georgie. Știi, Martin, câteodată am impresia că ești o pasăre tare ciudată. Însă înțeleg ce vrei să-mi spui despre discuția confidențială. Promite-mi că n-ai să ai niciodată o asemenea discuție confidențială despre mine cu Antonia. — Îți promit, iubita mea, îți promit! — Oricum, stai liniștit, nu trebuie să faci nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cât de greșit ne-ai judecat, cât ai fost de nedrept cu noi! — O să te ajutăm să treci prin încercarea asta, Martin, spuse Antonia care aprobase dând din cap tot discursul lui Palmer. Cine știe dacă nu cumva toată această ciudată încurcătură nu se va dovedi benefică pentru noi toți în final? O să fim alături de voi, de tine și de Georgie. Asta am vrut să spun, de fapt. Îmi pare rău că m-am arătat atât de tulburată și de supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și Antonia am pornit-o spre Covent Garden. Dar nu m-am dus direct la Georgie acasă. Am stat zece minute într-un local, încercând să mă adun. Tremuram din toate încheieturile și aproape că nu puteam gândi. În mod ciudat, sentimentul predominant pe care-l trăiam era acela de vinovăție copleșitoare, zdrobitoare. Și totuși era inadmisibil ca descoperirea faptei de către Palmer și Antonia să mă facă să mă simt mai vinovat decât fapta însăși. În egală măsură mă deruta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-o duci în pivniță? spuse Palmer. Las-o acolo jos, dar nu-ți pierde timpul și cu aranjatul sticlelor. Menajera noastră vine la o oră imposibilă, mai e și lăptarul, și băiatul cu ziarele și tot felul de indivizi ciudați care trec pe-aici când eu și Antonia încă dormim. Ar fi bine să nu rămână în drum. Ce drăguț din partea ta! — Îmi pare grozav de rău, am repetat, uitându-mă la Antonia care încă ștergea covorul. Ea se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apariția o siluetă. În prima clipă, din pricina întunericului, nu mi-am dat seama cine este. Apoi am recunoscut-o pe Honor Klein. Ne-am privit lung. Inima parcă mi s-a oprit în loc și, pentru o clipă, am trăit senzația ciudată că mă aflu în afara propriei mele ființe și că mă privesc: trupul lung, puțin adus de spate, gulerul ridicat al hainei, părul în dezordine, privirea fixă, vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mă concentrez asupra altor probleme și asupra altor persoane. Căci acesta era în prezent centrul magnetic al gândurilor mele dezlânate și, cu o uimire pe care mi-o îngăduiam ca pe un lux, m-am trezit că stărui asupra ciudatei persoane a surorii lui Palmer. Acum îmi părea rău că-i trimisesem cea de a doua variantă de scrisoare, deși eram tare bucuros că nu i-o trimisesem pe prima. A doua scrisoare nu era decât o formulă neinteresantă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței lui Dumnezeu e contingentia mundi. Precum maimuțele lui Köhler, mintea mea năclăită încerca să lege lucrurile între ele. De foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întorcea neîncetat, fascinată, la aspectul incestului. Chiar m-am dus la bibliotecă și am citit tot ce am găsit pe această temă. În literatura psihologică problema era tratată limitat și nesatisfăcător așa că m-am îndreptat spre mitologie unde, cu o ciudată și binefăcătoare satisfacție, am găsit că mariajele între frate și soră erau destul de frecvente, mai cu seamă în rândurile zeilor și regilor. În definitiv, cine putea fi un partener mai potrivit pentru un frate de viță regească decât o soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cineva intrând. Ușa s-a închis. Honor Klein se uita de sus la mine. M-am ridicat pe jumătate și am spus: — Ambulanța este pe drum. — Mă temeam că va face asta, spuse Honor. Mi-a trimis o scrisoare tare ciudată. — Mie mi-a trimis părul ei, am spus. Honor mă privi. Avea fața imobilă și inexpresivă. Apoi se uită la Georgie și spuse: Ah, acum îmi dau seama. Mi s-a părut mie că arată cam straniu. Vorbea cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de pe pleoape, apoi și-a țocăit Încet buzele rujate și și-a ascuns, de altfel, fără nici un rost, câteva șuvițe din părul proaspăt tuns după urechi. (Poate nu avea acele trăsături pe care Filmwoche le considera „clasice“, dar, În mod ciudat, conformația ei osoasă părea atractivă, cel puțin În ochii mei, iar părul Îi era mereu aranjat. ) Și abia când mi s-a părut din nou că aud soarele cum strălucește la apus, strălucind În cerceii ei, ca niște scântei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Heino, de pe colț, și am sunat de acolo la numărul dat În anunț. Faptul că eram atât de hotărât m-a surprins chiar și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție să ți se pară ciudate propriile porniri. Noroc că florăreasa de dincolo stătea În picioare pe trotuar, astfel că puteam să vorbesc liber, chiar dacă inima mi se sugruma În gât, ca să zic așa. Numărul s-a dovedit a fi al unui hotel. Totuși, când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am de gând să fac? Citind urma ștearsă a adresei din palmă, mi-am dat seama că, În orice caz, trebuia să-mi inventez un alter ego. Nu se știa niciodată. În ultima vreme ziarele au Început să răspândească zvonuri ciudate despre bărbați care s-au sinucis după ce fuseseră șantajați. Oare exista ceva mai nedemn pentru un domn german decât să se Îmbrace În haine de femeie și să se fardeze? Ca gest de protest, o persoană sus-pusă - un consilier economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
târziu am ieșit de după panoula pictat - gol și curios, dar nu și nervos. Cred că Îmi venea greu să vorbesc, pentru că Dora continuă: — Vrei să pui ceva pe tine, nu? Cred că i-am răspuns. Mi-a dat câteva articole ciudate de Îmbrăcăminte, după care am dispărut din nou. Dorința se Întoarse din nou și agitația mă făcu să bâjbâi cu mâini fierbinți. După câteva minute Își făcu apariția o cu totul altă persoană. — Măi să fie, e chiar Sascha Knisch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mi-am stins țigara cuprins de teamă. Trebuie să fiu precaut. Într-un final, m-am decis să fac singurul lucru normal la care mă puteam gândi: să fac pe prostul, mi-am reamintit și am observat că, În mod ciudat, femeia din poză mi se părea cunoscută. Dar azi capul meu nu funcționa cum trebuia. Am stat cam mult azi-noapte, ceea ce inspectorul putea să Înțeleagă, nu? Totuși, dacă aș putea să păstrez fotografia, eram sigur că aș fi putut găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-a ajuns cât am văzut“. Pentru că nu mă prea fascinau aspectele mitice ale gimnasticii moderne, am profitat de ocazie și am schimbat subiectul, Întrebând-o pe Dora dacă se ducea des la film. Îmi Întoarse privirea cu un calm ciudat. — Nu locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am bâlbâit ceva și am Început să studiez modelul de pe rama chinezească, dându-mi brusc seama unde mă aflu. Trecură câteva momente, apoi Dora se uită la ceas și Își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar... se uită la mine. Ce-i asta? — O tabacheră. — Nu prea seamănă cu așa ceva. Sceptică, Întoarse obiectul pe toate părțile. Era de mărimea palmei ei și, din cauza argintului fals, arăta mai prețios decât era În realitate. Totuși, caseta era ciudată și am presupus că nu mai văzuse ceva de genul ăsta până atunci. Două jumătăți În formă de scoică erau ținute laolaltă de arc alungit În spate și o Încuietoare mică În față. De-a lungul suprafeței se intersectau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un interior intim cu scaun pentru citit și șemineu, sau un teren de joacă spectaculos cu leagăne care se Învârteau, carusele și căluți de lemn stoici, montați pe arcuri gigantice. Aceste tableaux-uri aveau un singur lucru În comun: În mod ciudat, toate erau private de prezența umană. Nici Dora, nici eu n-am unit punctele pe care le descriam și bănuiesc că nici unul din noi n-a observat ordinea potrivită. Totuși, sunt convins, cel puțin În cazul ei, că momentele descrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era unul din lucrurile cu care am ajutat-o În timpul sarcinii. Vreți să spuneți că... Treptat, am Început să realizez ce voia să-mi demonstreze Karp. La Început Dora vorbea deseori despre sarcină. Mai târziu Însă, mai puțin. În mod ciudat, a Început să pună din nou Întrebări, cam de câteva săptămâni Încoace. Unele, Întrebări vechi; altele, noi. Oare n-ar fi trebuit să procedeze altfel? Putea fi sigură că băiatul era pe mâini bune? Putea oare să depună o cerere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lumina zăbovi asupra unei siluete izolate dintr-un compartiment de tren care se zgâlțâia - și dintr-o dată mi-am dat seama ce era: imaginile se derulau invers. Trenul se opri brusc, iar femeia Își puse haina și pălăria cu mișcări ciudate, Încheindu-și nasturii de jos În sus, lăsând servieta jos și ieșind din compartiment cu spatele. Chiar Înainte ca lumina să se stingă și să se aprindă din nou, de data aceasta, Îndreptată spre două forme neclare, Încolăcite pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]