8,186 matches
-
opinat: “Nu-mi dau seama, acolo este foarte ciudat, în măsura în care Banca Națională l-a sprijinit explicit (n.r. - pe Traian Băsescu) prin dl Mugur Isărescu în toate măsurile sale luate în perioada de recesiune, nepopulare la adresa poporului român. Aici este foarte ciudat. Este posibil să existe deja o ruptură între dl Băsescu și Mugur Isărescu și să înceapă conform stilului. Să înceapă o campanie de denigrare a guvernatorului BNR. Este posibil ca Mugur Isărescu să candideze la Președinție, deși atacurile dlui Băsescu
Reacții dure după declarațiile lui Băsescu. Ce spun Chirieac, Ghișe, Pieleanu și Ivan () [Corola-journal/Journalistic/32425_a_33750]
-
voiam să fac experiența în condițiile cel mai puțin favorabile. A trecut și un tinerel înfășurat într-o pelerină, însă părul zburătăcit și ochii săi de mâncător de hașiș m-au reținut, întrucât am ghicit în el un visător, un ciudat, un suflet nu suficient de obișnuit, de comun. Cel de-al treilea care-a trecut, bătrân și complet spân, fredona încetișor pe un ritm trist un motiv popular spaniol, care-i amintea probabil o întreagă viață plină de soare și
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
și simplu din putința de a se desprinde de lumea confortului în numele unor valori și al unor exigențe care îi acaparau total și care, în ordinea existenței, se aflau oricum, din capul locului, foarte departe în raport cu ce înseamnă „viața obișnuită“. Ciudat este că toți acești oameni erau, în felul lor, eleganți, lucru care într-o mare măsură provenea desigur din prestanța lor spirituală și din apartenența la acea categorie umană pe care cel mai bine o definește, dincolo de obîrșii, averi și
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
declarat că și-a pus toate speranțele în omul anti-sistem Crin Antonescu, care, pentru el, a devenit o tristă decepție. "Pentru mine este o foarte tristă decepție. Am fost printre cei care am văzut în Crin Antonescu personajul anti-sistem. E ciudat să văd că de doi ani de zile, acel personaj puternic și nedispus la compromisuri, devine un alt personaj, vizibil chiar și fizic. Îmi pare rău pentru că această surpriză se joacă nu numai cu soarta PNL, ci și cu alegerea
Fondator al PNL, dezamăgit de Antonescu: O tristă decepție by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29834_a_31159]
-
a putut duce lucrurile către momentul în care PNL își abandonează ideologia politică liberală, în care rupe legăturile cu tradițiile sale și cu înaintașii săi, în care începe fuziunea cu partidul care l-a susținut atâta timp pe Traian Băsescu. Ciudat mod de a servi liberalismul, de a servi PNL-ul, de a respecta marea tradiție a acestui partid și de a menține contactul cu electoratul liberal... Ciudat mandat de președinte al PNL în care realizarea cea mai de seamă este
Călin Popescu Tăriceanu, scrisoare deschisă către liberali. Apel împotriva predării PNL către Traian Băsescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29807_a_31132]
-
începe fuziunea cu partidul care l-a susținut atâta timp pe Traian Băsescu. Ciudat mod de a servi liberalismul, de a servi PNL-ul, de a respecta marea tradiție a acestui partid și de a menține contactul cu electoratul liberal... Ciudat mandat de președinte al PNL în care realizarea cea mai de seamă este rezervată pentru momentul de după prezentarea demisiei de la conducerea partidului în urma unui eșec electoral... I-aș răspunde că momentul potrivit pentru realizările cele mai mari ar fi fost
Călin Popescu Tăriceanu, scrisoare deschisă către liberali. Apel împotriva predării PNL către Traian Băsescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29807_a_31132]
-
fantasma demnă de a fi luată în considerare. Și de când lucrați aici? De mai bine de un an de zile. Dar nu aveti familii și nu mergeți niciodată pe la casele voastre? Suntem, toate, orfane și celibatare. Mi se părea din ce in ce mai ciudat. Dar, oare, aveți vreun stăpân ori stăpâna, vreo firma care se ocupă de voi? Avem un stăpân, da, se grăbiră ele să răspundă, însă nu l-am zărit niciodată. Ne trimite doar scrisori, toate primim scrisori de la el. Epistole de
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
ne pripășiserăm și noi, era modest, foarte modest chiar, dar radia de afecțiunea și bunătatea lor și ale familiei Ghițescu - soț și soție - cu care împărțeam meschinul spațiu. Situat la etajul 1, era despărțit printr-o mare ușă de fier (ciudat de blindată, dată fiind relativa sărăcie din spatele ei) de o curticică asfaltată, unde nu mă puteam juca în voie întrucât era și spațiu de depozitare (al unor și mai stranii butoaie puțind pururi a murături învechite) și loc obligat de
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
că a fost admisă pe insulă, mai ales că la sosire nici n-a pomenit de Robinson Crusoe, iar mai tîrziu, cînd a venit vorba despre el, s-a eschivat pur și simplu. Purta o rochie de stambă vișinie, bombată ciudat la piept și la început, cred că vă dați și singuri seama, n-am crezut-o, pe urmă însă, după ce ne-a lăsat să-i atingem cu degetele, da, ne-am convins: avea sîni!, dar probabil că era vreo scamatorie
Adio, Robinson Crusoe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15784_a_17109]
-
jubilație larma golurilor inima mea descojită iezii trec cu gîtul tăiat muzică în dezintegrări mergi îngropată pînă la brîu în falduri de stronțiu necopt știutul pe chipul reinventatului înfometatului din lup derulează oniric celuloidul tot ce știam e atît de ciudat acum cînd se moare în acest loc unde sticlirile mîngîie unde sunetele pipăie unde gîndurile se răspîndesc pecingine în liră Prin microscop dacă mă desprind trupul meu e altul la apus irizarea e alta unghiul diferă așa cum pe timp de
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
că mi-e frică să nu simt, alunecând prin dreptul inimii, nu știu ce mușuroi, îmi trec palmele, lent, peste ochi, tremurând să nu dau cu degetele de pești și pietre. Doamne, am ajuns să mă-mbrățișez cu mine, ca morții! Mai ciudat e că am început să vorbesc singur, deși cred că sunt încă în toate mințile. Bine măcar că nu va afla aproape nimeni despre toate astea. Și sunt foarte sigur că nici mierlele, nici brândușile. Ghemul Mi-au spus, ani de-
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
Gnu ! Dar, biet copilaș, cum de te puse dracu’ să mergi la ORAȘ? Iarbă poate mai rămăsese o umbră de disconfort termic așa cum ar mai rămâne o urmă de mers de mișcare când ceva încetează lent să mai meargă fenomen ciudat mai era iarbă o iarbă de aceea care tot crește până când cineva o cosește o tunde iarba nu merge singură la frizer în iarbă dormea un simbol patruped de culoare galbenă care înghite mult alb. iarba poate că-i ținea
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
de edituri publică fără ezitare rezultatele unor încercări stîngace, pline de erori. Situația e cu atît mai supărătoare cu cît adesea condițiile grafice ale publicațiilor sînt excelente, acuratețea formei intrînd într-un contrast dramatic cu precaritatea conținutului. Mi se pare ciudat mecanismul psihologic sau economic prin care ajung la noi astfel de texte, foarte adesea nu doar distonante, incoerente, ci pur și simplu incomprehensibile; presupun că, în graba absurdă cu care se fac toate, înainte de publicare nu le mai (re)citește
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
n-a reușit, în rîndurile membrilor săi, să își recapete coeziunea și orgoliul care fac dintr-un nominalizat la premii, un competitor fericit, în așteptarea deciziei finale a juriului. Ca probă că au lipsit de la ceremonie și destui premiați. Pare ciudat că un om căruia i s-a reproșat excesul de liberalism, Nicolae Manolescu, i-a avertizat pe cei care nu vor veni anul viitor ca nominalizați la premii că vor fi scoși de pe listă, dacă nu au motive întemeiate să
Premiile Uniunii la bursa zvonurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11126_a_12451]
-
diferit." Trasee lungi, întortocheate și, în sfîrșit, o vizită expiatorie la Palatul Parlamentului (fosta Casă a Poporului), cu Boris, întors pe neașteptate la București. Și, drept ultime rînduri, sancțiunea unei genealogii vag maladive: nepotul, ,Marc, la nici cinci ani, desenează ciudat și bine. ŤLukiana, te sun mîine.ť Arhitect. Iarăși palate?" Așa că Să nu-mi luați temnița s-a vrut un roman de simboluri și ispășiri. Nu e, cred, îndeajuns de puternic pentru asta. Este, în schimb, o carte bine închegată
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
-nfășori pe suflet/ Când mi-e frig/ și cum mă rătăcesc/ Îmi lași un semn/ În firele de iarbă/ Din pavaj,/ În licăriri de chipuri/ și în nori,/ În cărțile pe care/ Le deschid.// Îți cer încă dovezi/ dar ce ciudat,/ Cu cât adun mai multe/ Mărturii,/ Cu-atât sunt mai nesigur/ că exiști,/ și totuși Tu mă ții/ Parcă în mâini/ Ca pe o lumânare/ Să m-aprind" (Toma, p. 149). Sentimentală și candidă, poezia Monicăi Pillat este o oază
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
al lui Ioanide. I se pare că această deficiență de ton se agravează în Scrinul negru. De aceea revine în "Viața românească" din septembrie 1960 cu articolul Despre literatura cu aristocrați. Critica lui Marin Preda se face cu sentimente cam ciudat împărțite: admiră, în principiu, personalitatea lui G. Călinescu, dar denunță în roman erorile de concepție din punctul de vedere al unui realism socialist inexplicit în articol. Scrinul negru "se ocupă de rămășițele aristocrației române în perioada de trecere" și interesul
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
Constantin Țoiu Ochii inginerului fiind foarte obosiți de atâta veghe și de calcule, el își trece des mâna peste fața stoarsă, crispată. Ciudat lucru în fizionomia unui om. Când cineva intră grăbit în baracă, să-i pună o întrebare, întinerește speriat, ca și când, știind în ce formă proastă este, s-ar teme să nu fie prins cu reflexele creierului slăbite. Iar asta, mișcarea bruscă
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
al cuvîntului), cele ținute ca exercițiu de scris, în zilele fără inspirație (Mircea Eliade era fericit în zilele în care nu scria în jurnal pentru că asta însemna că ?a lucrat?), sau din rațiuni de ... aide mémoire (oricît ar părea de ciudat sunt convins că celebrul jurnal al Monicăi Lovinescu ? cel puțin pînă în anul 1990 ? nu era destinat publicării și nici nu viza un cititor virtual. În schimb este foarte posibil ca Gheorghe Ursu să-și fi făcut însemnările cu gîndul
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
mai fost muncita și totuși în acel an de pomina, anul 2007, parcă să-i mulțumească stăpânei care placă spre alte tărâmuri cu vii veșnice, a făcut mai mulți struguri decât viile din preajma, muncite și stropite cu chimicale din belșug. Ciudat! Adevărați struguri organici, greu de cules din buruienile care năpădiseră via, dar dulci și parfumați cum nu mai văzusem niciodată. Vinul acela, feteasca regală, era atât de aromat, parcă era făcut din flori, nu din struguri. Cred că numai dacii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Există cazuri în care vechea liniște patriarhala este afectată de anumiți indivizi, care aduc cu ei toate relele pământului. Ei nu sunt de vină. Principalii culpabili sunt, atât părinții lor, factorii educaționali, precum și cei care nu aplică rețetă corecției necesare. Ciudat. Incredibil, dar adevărat. Violență a scăpat de sub control. Se vede, se simte, o acceptăm. Cândva, indivizi că țoapa și țopârlanul erau creaturi, care puteau fi întâlnite la intervale rare. În unele zone lipseau aceste personaje, care, de obicei sunt marcate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
meu ,diletantism", replică Saba, atunci el s-a transformat în avantaj al meu prin faptul că m-a obligat să elimin durerea. Slăbiciunea a devenit o forță fiindcă m-a obligat să nu mă sustrag de la exigența adevărului. Cît de ciudat e să putem observa, și aici, o posibilă paralelă cu Bacovia. Exigența de autenticitate pe care și-o impun ajunge să-i expună pe unii poeți la ne-literaturitate. Stângăciile din unele texte bacoviene sau narațiunile umile din unele poeme
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
Ce a propus Alexandru Dabija trupei de la Odeon nu este tocmai ușor pentru actori care nu sînt obișnuiți să joace acest gen de teatru, la care copii reacționează prompt, în timpul reprezentației. Și eu m-am acomodat după ceva timp, părîndu-mi-se ciudat să aud rumoare și zumzete în sala Odeonului. La flori, la suc de pepeni, însă, e ceva normal, la urma urmelor. Mi se pare că în urma acestei experiențe toată lumea a avut ceva de cîștigat. Nu poate nimeni să spună că
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
lor rămîne lineară, uniformă, nu crește, nu explodează mai mult decît în conținutul piesei, la nivelul poveștii. Ea tulbură interpretarea lui Massaci, spațiul lui Dumitrescu, și nu vibrațiile actoricești. Din păcate. Ar mai fi aici de modelat plastilina. Și e ciudat. Pe de o parte, pentru că ce se întîmplă în piesa lui Sigariev este foarte aproape de ce văd ei, de ce vorbesc. Pe de altă parte, pentru că aștept cumva ca acești tineri să-și dea drumul. Să țîșnească mai mulți. Nu știu
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
nu poate trece neobservată. Trebuie spus însă că ea nu produce o mare revelație privind calitatea poetului Leonard Cohen. Celor familiarizați cu interpetarea dată de Cohen unor piese precum The Future sau Everybody Knows li se va părea cu siguranță ciudat să citească doar versurile, și încă în versiune românească. În absența muzicii și a sonorităților limbii engleze, aceste versuri sună straniu, chiar dacă Mircea Cărtărescu urmează pas cu pas, conținutul original: Toată lumea știe că acu-i momentul/ Toată lumea-așteaptă semnul nevăzut
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]