3,264 matches
-
fi apropiat, dacă ar fi rânjit la mine și ar fi scos capul cobrei din sân, aș fi murmurat "trăiască inamicul" și atunci mi se făcea rușine și silă, fugeam acasă și ascultam din nou cântecul acela cu ritm de cizme tropăite. În asemenea împrejurări, înțelepții zic totdeauna: "Important e să nu fim mușcați. Trebuie să fii imbecil ca să ieși singur în calea cobrei". Și își caută un loc cât mai ferit de unde pot eventual să vadă fără să fie văzuți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
continua discret cercetările. Dar de la o vreme observase că era peste tot urmărit. Oriunde se ducea în oraș, cineva cu un câine se ținea după el. De câteva ori s-a întîlnit față în față cu un individ încălțat în cizme negre, care ducea de zgardă un câine mare cât un vițel. Când a trecut pe lângă el, câinele a mârâit, gata să-l muște de picior, dar individul l-a tras de zgardă și nu l-a lăsat. Apoi, în vreme ce se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
crape becurile și au apărut dresorii. ― Dar cine sânt dresorii ăștia? De unde au apărut? ― Nu știu, ridică Eleonora din umeri. Trebuiau stăpâniți câinii ca să nu mai muște. Așa vorbea lumea. Și pe urmă i-am văzut pe stradă. Aveau toți cizme negre și duceau de zgardă câini. ― Asta e tot ce știi? ― Tot. M-am sculat și am dus lada la magazie. Când m-am întors, nu mai aveam morga judecătorului. Ieșisem din rol. ― Azi am terminat cu martorii, fetițo. Mâine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zugravul cu bidineaua sau ca țăranul cu hârlețul și sacii. Meseria ta, a noastră, e duhul. Iar cu făpturi de-o așa eterică întrupare (firește că nu de mine este vorba întâi de toate!) nu ține să te-atingi cu cizma și cazmaua. Cum poți, tu, Stat român, să-mi ceri să mai predau cu dulce seninătate, la școală, romantismul, să dirijez ca un zeu o simfonie divină, să-mi dau doctoratul cu expresionismul bogumilic blagian, să prezint zilnic ori săptămânal
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur din respect pentru ecologia pământului și pentru sprijinirea producătorilor autohtoni de cizme, gumari, șoșoni, galoși... gogoși. Amintirile acestea ale mele le scriu cam alandala, cum îmi vin în minte. Mi-a spus Aurel să scriu. Pentru ce? Așa trebuie. Din slăbiciunile noastre ceilalți, dacă o și doresc, pot deveni mai puternici. Amintirile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sunt documente de familie. Și nu numai. Bine, scriu, dar las în seama ta să le așezi cât mai bine în vitrina lumii. Sper să însemne ceva. * De toate am fost: cherestegiu, telefonist, învățător, legător de cărți, cizmar al propriilor cizme, vânător, pescar, agricultor, podgorean, profesor...numai arhivar la propria arhivă, nu. Și, din păcate, munca asta am început s-o fac abia acum, la 78 de ani, vârstă la care alții stau deja la taifas cu Dumnezeu. M-am născut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
La cine? Părin tele, unchiul dumitale e departe, mama la fel, frații... Aici, aproape, deasupra noastră, e sigur Dumnezeu și el ne va arăta, când o fi cazul să urcăm ca Noe în Arcă. Plus că am pentru dumneata niște cizme de-ai să intri cu totul în ele. Arca era o barcă mare, de mai multe cravace, în care am fi încăput cu toți. Dar n-a fost cazul. Cât a urcat apa, parcă la noi, dincolo de prag, îi era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul muzician l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de bucate cu pagini de Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul părinților, indiferent de jocul mereu absurd al puterii ei se considerau încă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fusese mituit comandantul legiunii să nu-l trimită pe front. În greaua încercare de a dezlega enigmele vieții, între cutele groase ale frunții i se încrunta un buburuz de piele. Deplin, știa doar patru lucruri : să aducă apă, să curețe cizmele plutonierului, să taie lemne în șopron și să poarte arma când încheia patrula de jandarmi. Chiar dacă uniforma poate înlocui un creier strălucitor, Ion nu scăpase de porecla „nerodul ăla”. Dând supărat la o parte paharul pe care-l întindea nevasta
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
puteau vedea în ferestrele cu cercevele de lemn strujit mușcate roșii și mostrele de mărfuri ; firme de tablă ieșeau perpendicular din ziduri ; tâmplarii expuneau în stradă tot soiul de sicrie dar cea mai ochioasă era vitrina cârpaciului, împodobită cu botine, cizme crețe și pantofi pingeluiți și mai ales cea a ceaprazarului. Pândită de păienjenișul negustorilor ascunși prin unghere întunecate, mulțimea se mișca în toate părțile. Solemni și indiferenți, bătrânii ieșeau cu scaunul pe trotuar, neîncetând să converseze cu cei rămași în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un omuleț în cizme grele, cu bombeuri lustruite. Purta plin de importanță o scurtă din piele cu șapcă de mușama care părea să-i turtească fața. Când îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai se făcu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
arata un tablou comandat de "unchiul George" la Cluj, unde bunicul se dusese să-și vadă fiul aflat la facultate, blond, cu o mustață stufoasă, îmbrăcat cu un cojocel înflorat peste cămașa de bumbac (era iarnă, probabil), cu cioareci și cizme, are o distincție de boier în redingotă. În copilăria mea, se vorbea despre el cu respect, ca despre un fost stâlp al satului, ce se bucurase de o mare autoritate. Mama îmi povestea că n-avea nevoie să ridice glasul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pusese pe fugă mulți dușmani prin asalturile sale impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea în care ne găseam pe la 1930, când studiam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aripile desfăcute, închinat bărbaților din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam și noi obolul la lipsa de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
abia auzit, deoarece coardele vocale îi fuseseră afectate în urma exploziei unui obuz care-l îngropase în pământ. Cu asta, contactele tatei cu istoria au încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria nu cânta la fanfară, nu mărșăluia în cizme ori în bocanci. Umbla desculță și se mulțumea cu o goarnă dogită. Primăria angajase un bărbat, ușor handicapat, care n-avea un alt rost, trimițîndu-l, de câte ori era nevoie, să cutreiere satul cu goarna în mână și să anunțe ce trebuia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în fața mea, a căzut de pe clădirea liceului, aflată vizavi, o statuie de bronz; mitralierele clănțănind, în împrejurimi, în zilele rebeliunii legionare, în vreme ce noi, înghesuiți în sufragerie și neștiind ce se întîmpla, ascultam speriați; și duminica în care un pedagog cu cizme roșii și obrazul bubos a făcut o coloană cu elevii trecuți de cincisprezece ani și, încă, "neinițiați". Îi ducea, "cu cântec înainte, marș", la bordelul din "Crucea de piatră", cum i-ar fi dus la baia comunală. 10. Am avut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se reprezea ca un bezmetic spre poartă și intra cu minge cu tot strigînd: gooool! Credea că e ca la rugby. Era băiat bun străinul, fratele lui mai mic era și el băiat bun, dar la fotbalul peruvian era o cizmă. CÎnd se termina recreația, Îi aducea Întotdeauna mingea lui Arzubiaga. Arzubiaga era stăpînul acestei mingi. După-amiezele, o păstra Într-o plasă albă și aștepta să vină ceilalți s-o ia. Dar odată un grup de copii a rămas lîngă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
franjuri care ascund partea de sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu o coroană din fier, de unde pleacă numeroase tije, figurând coarne de cervide; - eventual mănuși cu un singur deget și cizme brodate cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe principalele tipuri de costume. Totuși, funcțiile
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
spaghete și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Arthur, Harrison și Hayes au stat o clipă nemișcați la capătul podului, au privit la amiază sîngele aprins Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete arse și uscate de la marginea drumului, albia presărată cu pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pretutindeni de clocotul vijelios al apelor limpezi și iuți, milioane de ochișori clipeau și licăreau, totul se mișca Într-o lunecare foșnitoare, Întunericul fertil murmura, aripile băteau cu putere, pustietatea cînta o simfonie, dar nicăieri nu răsuna mersul apăsat al cizmelor. Spaniolul s-a Întors pe vas și a ridicat pînzele bucuros. Avea doar un singur ochi și nu găsise aur. Cei din Catawba sînt neîntrecuți În arta discuțiilor și dezbaterilor bine argumentate. În timp ce locuitorul din Carolina de Sud sau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu vederea. Nu era nimic în afara noastră la care să ne raportăm performanța, nimeni cu care să ne comparăm, nimeni să ne judece. În afară de Schneiderhahn. Dar cine era el? Un ins singuratic într-o haină de ploaie ridicolă și cu cizme mari de cauciuc care ne privea părăsind debarcaderul. Un străin. Aș fi vrut să fim înapoi la antrenament. Tînjeam după singurătatea pe apă, după cercul plăcut de lumină din vremea cînd lucram cu greutățile în adăpostul bărcilor. Nimic nu a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a Ligiei Macovei pe urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște domni la o minicorală sobră cântă, pe urmă nostalgia cuprinde Academia de Poliție, îmi pare că văd aievea trupele de jandarmi, cele de pompieri, în rânduri ordonate, cu cizmele proaspăt văcsuite, cu chipiul proaspăt periat, cu pantaloni proaspăt călcați, toți, cum zic, stând ei acolo, în rândurile acelea frumos aranjate, și privind la steaua singurătății cu ochi păgâni și plini de suferinți. Partea a doua Tăieturi din ziare Învățământul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mi-am pierdut-o aproape imediat. Problema e că reveneam iarăși și iarăși în simțiri. Acum îmi doresc să le fi urmat sfatul și să-mi fi scos uniforma. — Ai venit îmbrăcat în uniformă! strigă Lanark îngrozit. — Da, cu tot cu centură, cizme, bransardă, nasturi de aramă și tot restul. Aveam și pistolul în toc. — Dar de ce? — Intenționam să-l predau comandantului de aici: știi, un gest simbolic. Pistolul mi-a săpat o gaură cît el de mare în șoldul drept și bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]