3,254 matches
-
mă ieie nimeni că nu-i bine. Și să știi că eu nu-s dintre cei care se tem. Faliboga își puse bărbia în piept și privi țintă la Niță. Lepădatu îl privea și el drept și dârz fără să clipească. Ei lăsați, lăsați și voi! se amestecă deodată cu glasu-i subțire moș Nastase Tentea. Ce dracu, măi oameni buni! Abia v-ați întâlnit și vă și uitați urât unul la altul. —Moș Nastase, zise blajin Niță punându-și buzduganul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așezară pe două rânduri, privindu-i cu luare-aminte. Erau rumeni la față și veseli. Cuconu Jorj se îndreptă spre supușii lui și zise zâmbind: —Iaca, stăpâna voastră, măi, oameni buni... și privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. —Dumnezeu să-i deie sănătate... răspunseră câteva glasuri. Boierul cel bătrân fuma dintr-o țigaretă de chilimbar. Privea spre oameni, parcă se gândea la altceva. Zise c-un zâmbet de milă spre domnița cea balaie: „Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul, vezi să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zvâcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sânger pe care o rupsese în trecere; și se mistui în tufele zăvoiului de aproape... O clipă orbit, omul se răsuci în loc; apoi când se desmetici, se uită în juru-i, clipind cu ochii încruntați. Ș-abia într-un târziu zări pe nevasta vătafului cum trece apa Moldovei, prin pulberea lunii, cu fustele ridicate până la sâni și cu coatele înălțate la umeri. Atunci se năpusti la vale, ieși la marginea zăvoiului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa, Culi, după porunca ce ni s-a dat. Nu știu câți kilometri or fi, dar ne ducem. Paznicul păru a fi primit o lovitură; se trase un pas înapoi; dar îndată i se veseli pe față disperarea și o încăpățânare bolnavă. Clipi pripit, hotărând: Atunci mergem. Tot așa ar fi putut spune că se duce să se dea cu capu-n jos într-o fântână. Tâmplele iarăși i se zbătură ca sub flăcări. Așa că noi o învălim bine și frumos, urmă nana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu lanțuguri din părete, între ferestre, arată ceasul al doilea după miezul nopții. Limba lui bate grăbit: toc-tic. Privește toate câte sunt împrejurul lui ca pe niște vedenii și închide ochii. Jarul i-a scânteiat în coada pleoapei. Așa a clipit ursul din râpă, cătră el, numai c-un ochi. L-a clătinat de umăr nana Floarea. L-a clătinat de două ori; era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat a treia oară, Culi a suspinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o poartă neagră și s-a dus pe celălalt tărâm. Și acolo l-a ademenit după el Necuratul în felurite chipuri schimbate. Dar mai ales s-a îmbrăcat acel Necurat în arătare de urs - c-un singur ochi; și tot clipea din acel ochi ca dintr-un jar și-l îndemna mai afund. Unde l-a fi îndemnat? și de ce? Nu pot ca să știu, nană; căci el tulbura istoria asta cu alte închipuiri. Câteodată vorbea cu lelea Ana. —Cu cine? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse și se așeză. — Ha-ha! a strigat Ieronim Dragu, cine spune că-i bolnav Culi? De ce poate să fie bolnav Culi? Am fost greu bolnav, domnule doctor, a răspuns cu voce ostenită Ursake. Micu îi pipăia fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Bezarbarză de la baciul său. —Culi-baci, grăia într-un rând Bezarbarză, umblând pe potecă în urma lui Ursake, eu am văzut, ieri, jderul într-o furcă de brad la Creanga Neagră. S-a tras pe furiș în lungul trunchiului și, cât am clipit, a prins veverița. I-a rupt gâtița, i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ca să știți, toată lumea purta câte ceva de la Tiffany. Trebuia. Cred că ți s-ar cere să părăsești New Yorkul dacă nu le-ai purta. A întins mâna (cu unghii mici, îngrijite, date cu lac transparent), mi-a privit cicatricea fără să clipească și mi-a spus cu o sinceritate ce părea să vină din inimă: —Anna, îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat. —Mulțumesc. Apoi a plecat și nu a făcut nici un efort - o situație stânjenitoare, abordată exact așa cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tot. — Oh, îmi pare rău, scumpo, am casa plină de muncitori. Le-am spus celor de la birou. În nici un caz nu mă pot concentra la o ședință. Șocul m-a amuțit. Nu mi se putea întâmpla asta. A început să clipească beculețul de apel. L-am ignorat. — Vreți să spuneți că n-o să-mi mediați convorbirea? Nu chiar acum, scumpo. Dar aveam programată o ședință. Am așteptat cu nerăbdare să vină ziua de azi... —Știu, scumpo. Sună la birou. Spune-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Eram liberă, iar ea era roabă, îmi spuse maică-mea, și lupta dintre noi era inegală. Ea se putea folosi după pofta inimii de toate armele seducției, putea ieși fără văl, putea să cânte, să danseze, să toarne vin, să clipească din gene și să se dezbrace, în vreme ce eu nu aveam voie, dată fiind poziția mea, să-mi părăsesc vreodată discreția și încă și mai puțin să dau semne de interes pentru plăcerile tatălui tău. El mă numea „verișoară“. Când vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o mână iute, luă de la oblâncul calului covorașul de rugăciune pe care-l întinse pe nisip, apoi, căzând în genunchi cu fața spre Mecca, porni să recite cu glas tare rugăciunea de la amiază. Toate astea s-au petrecut cât ai clipi din ochi și cu un aer atât de firesc, încât bandiții rămaseră descumpăniți. În vreme ce se consultau din priviri, un praf gros țâșni de pe drum, ca prin minune, la mai puțin de o milă în fața noastră. Răufăcătorii abia avură vreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dumnezeu. Ești cel mai bun frate pe care Mariam îl poate avea! Am alergat, numărându-mi pașii cu glas scăzut pentru ca mintea mea să nu se ocupe cu nimic altceva. Până la locuința lui Khâli. * * * Unchiul m-a ascultat fără să clipească, dar l-am simțit afectat mai mult decât aș fi crezut, având în vedere lipsa totală a raporturilor dintre sora mea și el. Când am terminat de povestit, mi-a explicat: — Șeicul leproșilor este un om puternic pe meleagurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur și le întinse ostentativ, așteptându-se ca bătrâna să-și deschidă palmele căuș spre a le primi. Cât ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali de încheietura mâinii și-l trase cu putere. Acesta căzu de pe cal, doar piciorul drept rămânând agățat în scara șeii; trupul i se răsturnă, măturând pământul cu turbanul, în veme ce vârful unui jungher se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rândul nostru, veseli și sătui, mulțumiți să mergem de-a lungul plajei, pe nisipul ud, scăldați în lumina unei luni strălucitoare. Tocmai trecuserăm de câteva colibe de pescari când, dintr-odată, niște umbre suspecte se întinseră în fața noastră. Cât ai clipi, ne-am pomenit înconjurați de vreo zece bărbați înarmați cu săbii și pumnale, printre care i-am recunoscut imediat pe cei doi vecini de la masă. Unul dintre ei scuipă câteva exclamații într-o arabă stâlcită; am priceput totuși că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se aplecă spre el, arătând spre cer. Vitellius privi în sus. Cei trei corbi se îndreptau spre apus. Îi văzu trecând, negri, prin dreptul soarelui. Își întoarse privirea; era un semn nefast. În spatele lui Antonius îl văzu pe Ausper. Prezicătorul clipea des din ochii săi orbi și-i oferea lui Vitellius o farfurioară. Era atât de aproape, încât, dacă ar fi întins mâna, Vitellius ar fi putut s-o ia; pe ea era o prăjitură. Tresări, recunoscând una din cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească, îi sucea gâtul cu o mână de fier. Profunzimea verdeții și a spațiului o entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Lângă frăgarul din ulița - De cârja sprijinit răsare Bătrânul preot la portița. Moșneag albit de zile negre, Așa îl pomenise satul, Pe pieptărelul lui de lâna Purtând un ban de la-mparatul. Domol, în mijloc se așază, Si sprijinind încet toiagul, Clipind din genele cărunte, Începe-a povești moșneagul. Întreg poporul ia aminte, Ascultă jalnică poveste, Si fusul se opreste-n mâna Înduioșatelor neveste, Moșnegii toți fărâma lacrimi Cu genele tremurătoare, Aprinși, feciorii strâng prăseaua Cuțitului din gingatoare. Atâtea pătimi plâng în
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
o clauză cât se poate de strictă cu privire la interzicerea masturbării. După ce a terminat el, Juanita semăna cu fraierul din bancul cu crema de zahăr ars, ceea ce și cred că era, de fapt. Camera o fixa cu mândrie în timp ce ea scuipa; clipea și tușea. Greu de spus cine era, de fapt, cel mai mare fraier din această complicată tranzacție - ea, el, ei, ea. Acum mă împleticeam râgâind pe treptele care duceau spre intrarea somptuoasă a clubului lui Fielding, după ce, în prealabil, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
New York. Și ce mi-a fost dat să găsesc la întoarcere? Un munte de bilete de parcare și de rahați de păsări, roata de rezervă făcută praf, un zgomot nou și rău ca o râșniță, și toate luminile de la bord clipind resemnate. Ce i-o fi făcut tipul ăsta marelui, incomparabilului meu Fiasco? Ai impresia că a locuit în el, că l-a subînchiriat. Sunt oameni care nu au stofă deloc. Ar fi trebuit să-i vedeți pe băieții de la garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc tot timpul prin sertar și Selina o știe. Venise din baie cu un prosop prins în jurul șoldurilor. I-am arătat. Nici n-a clipit când a văzut banii - aruncați pe partea ei de pat. — De unde îi ai? — I-am câștigat. — Cum? — La ruletă. — De ce circulă zvonul că n-ai mai avea nici un ban? — Era ultima hârtie de cinci lire pe care o mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a cedat decât după a cincea împingere, dar între timp m-am întors și am văzut figurile defetiste retrăgându-se în lumină, și nu le-am mai auzit decât râsul. Mi-am croit drum înainte și am rămas gâfâind și clipind în mijlocul unui teatru cu pereți de sticlă, perfect luminat, cu un aer atât de pur și oceanic încât îți vedeai doar mizeria din ochii tăi de om. Am lăsat-o mai moale. Fieldmg Goodney stătea printre suporții de pin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pot sălta măciuca pentru Martina Twain, nu, nicicum, domnule. E ca și cum n-ar fi destul de bună pentru bătrâna mea ciocănitoare. — Nu face nimic, a spus ea aseară a douăsprezecea oară. Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de nouăzeci de chile, clipind îndurerată din ochi, toată numai sare. — Da? am croncănit eu. M-a îmbrățișat și, cu șoapta ei fierbinte, mi-a spus tot ce se putea omenește spune. Da? am croncănit eu iar. Nici măcar ca un animal n-o mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bilet de avion nefolosit. Compania Airtrak, New York - Londra. 20 kilograme. IU-HUU. OK. Okay? Doamne. De atâta timp n-am mai avut parte de un dram de noroc - abia dacă i-am recunoscut degetul mare ridicat în sus pentru mine, fața clipind șmecherește. Îți mai aduci aminte când, cu mai mult timp în urmă, Fielding mi-a dat un bilet clasa întâi la Berkeley? Farsa cu bomba? Păi n-am folosit niciodată biletul pe care îl cumpărasem chiar în ziua aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]