7,569 matches
-
tivat, căci nu era o poreclă totuși, sugera că el este copilul lui Dumitru, bătrânul. Clopățăl - porecla fratelui mai mic, Ion, i se trăgea de la faptul că acestuia îi plăcea tare mult să pună de gâtul oilor și al măgarilor clopote care să nu sune două la fel. Așa se face că, atunci când turma păștea, el sta nemișcat în mijlocul ei, sprijinit cu bărbia în bâta groasă de corn sau lungit în iarbă cu aceeași bâtă sub ceafă, și asculta fascinat concertul
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
să spun schematic... De pildă, interviul cu poetul Ioan Alexandru realizat într-o zi de duminică, pe holul hotelului unde era cazat, din motive de timp. Era grăbit poetul și regret, s-a grăbit apoi spre veșnicii. Se suprapuneau sunetele clopotelor Catedralei Mitropolitane din Timișoara peste vocea lui. A fost diferit. Să mai amintesc întâlnirea cu Nichita, în noiembrie acela de dinaintea despărțirii sale de lumea noastră pământească? O poveste fascinantă. L-am dus cu mașina mea, o Dacie... am avut privilegiul
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
Canto-Instrumente (pian). Pe timpul Conservatorului va interpreta rolul principal masculin în operele „Tânăra gardă”, „Faust”, Traviata” (ca angajat la Teatrul de Operetă din București va juca între 1960-1970 în operele „Don Pasquale”, „Elixirul dragostei” și în operetele „Casa cu trei fete”, „Clopotele din Corneville”, „Dăruiți iubitelor lalele”, „Lisistrata”, „My Fair Lady”, „Paganini”, „Secretul lui Marco Polo”, „Țara surâsului”, „Văduva veselă”). Interpret de viitor al muzicii clasice, Constantin Drăghici este fascinat și de muzica ușoară, care nu este ușoară doar pentru că aceasta indică
CONSTANTIN DRĂGHICI. ...A CĂZUT O FRUNZĂ-N CALEA TA...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366518_a_367847]
-
din jurul României” descoperă Bisericile (rupestre, din lemn sau din piatră) în care s-au rugat și se roagă ca și noi (cei din matcă), în ritul Sfinților Părinți, străbunii și urmașii vlahilor de dincolo de vatra Neamului. Prin dangătul subînțeles al clopotelor, cei în legătură cu a căror existență am căzut în vinovată uitare ne transmit fiorul nevoii noastre de pocăință. Plaiurile lor, ale românilor risipiți în jurul României, mai presus de peisajul mirific, sunt parcă rupte din Carpații noștri, din colinele Subcarpaților, sugerându-ne
UN ALBUM MONOGRAFIC CARE FACE...UNIREA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366634_a_367963]
-
spinii nepăsării, stau mormintele părinților săi... Mama sa, era Elena Châlb, din Mâsca, iar tatăl său, Ioan Popa, din Galșa, care își pierde viața în urma evenimentelor din toamna anului 1849, fiind împușcat, pentru vina de a fi tras în dungă clopotele bisericii, clopotele bisericii la care slujea ca epitrop, anunțând sătenilor săi și celor din împrejurimi, primejdia ce se apropia... Cimitirele, mormintele lor, sunt semnul civilizației noastre, dreptul nostru la eterni tate! Ele arată respectul întru amintirea celor care nu mai
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MORMINTE ŞI SPINI...) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366663_a_367992]
-
stau mormintele părinților săi... Mama sa, era Elena Châlb, din Mâsca, iar tatăl său, Ioan Popa, din Galșa, care își pierde viața în urma evenimentelor din toamna anului 1849, fiind împușcat, pentru vina de a fi tras în dungă clopotele bisericii, clopotele bisericii la care slujea ca epitrop, anunțând sătenilor săi și celor din împrejurimi, primejdia ce se apropia... Cimitirele, mormintele lor, sunt semnul civilizației noastre, dreptul nostru la eterni tate! Ele arată respectul întru amintirea celor care nu mai sunt printre
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MORMINTE ŞI SPINI...) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366663_a_367992]
-
Religia? O dogmă ce-ndeamnă la păcate, Trădarea și chiolhanul au devenit morală. Religia-i o schismă și nu sfântă credință, O armă ucigașă de imbecilizare, Din bogăția țării fură fără cuviință, Hoțiile și crima sunt ascunse-n altare. CÂND CLOPOTUL BATE Când clopotul bate sunete năuce Lasă-mă, iubito, lasă-mă pe cruce, Buzelor de gheață să le gust nectarul, Fructului trădării să nu-i simt amarul. Lasă-mă o clipă să visez la zâne, Să mai simt fi orul
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
ce-ndeamnă la păcate, Trădarea și chiolhanul au devenit morală. Religia-i o schismă și nu sfântă credință, O armă ucigașă de imbecilizare, Din bogăția țării fură fără cuviință, Hoțiile și crima sunt ascunse-n altare. CÂND CLOPOTUL BATE Când clopotul bate sunete năuce Lasă-mă, iubito, lasă-mă pe cruce, Buzelor de gheață să le gust nectarul, Fructului trădării să nu-i simt amarul. Lasă-mă o clipă să visez la zâne, Să mai simt fi orul dragostei nebune, Să
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
de restriște și impietate. Când eternitatea-mi va săpa mormântul Filele de carte le va citi vântul. BATE VÂNTUL Bate vântul zeului Marte, Nu-i vreme de gânduri deșarte, S-aprind făclii, se aprind ruguri, Tâmplarii au gata coșciuguri. Bat clopote de-alarmă în dungă Ne calcă o oaste nătângă Cu gând să ne fure din aur Să ne lase fără tezaur Bat ploile fețe cupide, Cu tremur de buze livide Și zile deja numărate - Tirani se-mbracă de moarte. APEL
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
toate alifiile bolilor” (ba și ceva pe deasupra!?) de care suferă păcătoasa alcătuire omenească (de la tinerețe pân'la bătrânețe, vorba cântecului), „mândria și ascensiuniea trecând peste cadavre, până-n în vârful piramidei”(și dincolo de ea!?) devenise prin perseverență și constanță în „trasul clopotelor” (era vecin cu biserica) el însuși un consacrat, un as al driblingului, mai târziu obiceiul și l-a păstrat pentru a-l feri de nenumărați inamici, alții decât cei din copilărie, mai mari și mai tari, mai vicleni și cu
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
pentru tine m-am rugat Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai ; Lucrează, nu ai vreme ca să stai ! -Părinte al meu, duhovnice și tată, Îngenunchez, mă rog și strig mereu. Tu neputința mea, te rog, o iartă Când mă rănește clopotul cu plânsul său! Îmi este dor de tine și de clipe sfinte, Prin tine căpătam putere... Aș vrea să fie totul ca-nainte ; Nu mai găsesc la nimeni mângâiere. Mai roagă-te, părinte încă-o dată Să-nving păcatul trupului
RUGÃCIUNE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366712_a_368041]
-
pentru tine m-am rugat Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai ; Lucrează, nu ai vreme ca să stai ! -Părinte al meu, duhovnice și tata, Îngenunchez, mă rog și strig mereu. Tu neputința mea, te rog, o iartă Când mă rânește clopotul cu plânsul sau! Îmi este dor de tine și de clipe sfinte, Prin ține căpătam putere... Aș vrea să fie totul ca-nainte. Nu mai găsesc la nimeni mângâiere. Mai roagă-te, părinte încă-o dată Să-nving păcatul trupului
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
Gâlcile dacă ți-au copt Doctorul vine la opt. Dar nu râdeți, pare a spune poetul, trăgând apoi concluzia dureroasă: Bezna rece, zidul rece Mai muriră paisprezece. Chiar și înmormântările sunt private de „legea” lor: Ies morții ... Sub bolta cu clopot a porții, Sânt zece la număr Și, umăr la umăr, Se duc câte doi, în cosciuge, Fără mumă, fără popă, fără cruce. Strict birocratic, ritualul înmormântării decurge într-o totală apatie: Portarul în drum i-a oprit Și-i numără
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
nu pleacă sub pământ de frica luminii, ci spre a odihni o lume și a lăsa să se anime alta. Oamenii nobili sunt cei mai naturali oameni, căci aurul lucește pentru că e aur, nu pentru că vrea cineva să lucească, nici clopotul n-ar suna dacă n-ar fi clopot, căci una e să bați în el și alta să bați într-un lemn! Noblețea e o artă a umanului, zugrăvită, dăltuită, vibrată în fire, iar cei pe care-i înzestrează poartă
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
spre a odihni o lume și a lăsa să se anime alta. Oamenii nobili sunt cei mai naturali oameni, căci aurul lucește pentru că e aur, nu pentru că vrea cineva să lucească, nici clopotul n-ar suna dacă n-ar fi clopot, căci una e să bați în el și alta să bați într-un lemn! Noblețea e o artă a umanului, zugrăvită, dăltuită, vibrată în fire, iar cei pe care-i înzestrează poartă în tot gloria umanului. Lumea-i cu atât
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
e aceea pe care o vede, nu aceea care i se sugerează, așa cum, într-o logică inversă, pentru cel fără ochi, orbirea e vedere! Cristina Țopescu e o luptătoare, în înțelesul cel mai clar al curajului. Căci, a trăi sub clopotul orchestrei glorioase pentru oamenii curentului politic e cald și bine oricui, dar ea a ales să străbată calea pe care numai stânca nu se clatină! „O prețuiesc și admir pe Cristina Țopescu!”, mărturisește interpreta de muzică folclorică Maria Șalaru, membru
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
singur printre fălci, navigator - O Romanie-ntreaga emigrata Se tot revarsă parcă fără rost, Din chiar istoria ei, din poarta-n poartă, Să ia pe ea un maxim preț de cost - Și-n candele de limbă și iubire, Și-n clopote de versuri și trăiri, Rămân doar cotizantii-n nesimțire, Ai Marilor Speranțe și Uniri - Niște acei de care trage lumea toată - Niște mereu cu zâmbetul tăiat De vreun infarct, sau stea paralizată De vreun toiag, prea greu de lepădat - Niște
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
searbădă indiferent de bunătăți, să fie dat peste cap.Colonelul Grădișteanu, ofițerul de contrainformații, aflase de pregătiri de la unul dintre ei.... XVII. XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. Clopotul de alarmă al pichetului sună a prevestire rea la ceas de seară. Comănescu a întârziat din misiune mai mult de un sfert de oră. Caporalul de serviciu își îndeplinește conștiincios sarcinile conform regulamentului de pază a frontierei. Dintre grănicerii prezenți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de ... Citește mai mult Clopotul de alarmă al pichetului sună a prevestire rea la ceas de seară. Comănescu a întârziat din misiune mai mult de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de ... Citește mai mult Clopotul de alarmă al pichetului sună a prevestire rea la ceas de seară. Comănescu a întârziat din misiune mai mult de un sfert de oră. Caporalul de serviciu își îndeplinește conștiincios sarcinile conform regulamentului de pază a frontierei. Dintre grănicerii prezenți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
la timp. Bănuiesc cu toții cauza întârzierii acestuia, știu că mai devreme sau mai târziu acesta va apărea clătinându-se. Regulamentul este regulament, trebuie urmat cu sfințenie. Totul este însă curmat de căpitanul Lehnea, comandantul pichetului, atras de sunetul fatidic al clopotului. Are asupra lui un toiag. Locuiește în prejma pichetului. Este destul de liniștit ; nu însă îndeajuns de ... XVIII. XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. - Bert ! Tu vino cu mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
ancorate totuși în realitatea crudă și dură. Dorul fiind simbolic marcat de macii roșii din câmpurile aurii pentru ca aceștia să-i înlesnească visarea! Iarăși visare și iarăși romantism necontrolat parcă. Gândurile sunt acele cristale de izvor, pentru că fiecare are un clopot undeva pentru clipele ce vor zbura totuși spre drumul hărăzit lor. Ceea ce am descoperit interesant în creațiile Violettei este măsurarea iubirii în grame care cu o inocență dezarmanta întreabă candid; ,, Cât cântărește gramul de iubire?” este o întrebare la care
VIOLETTA PETRE O POETĂ ROMANTICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365758_a_367087]
-
a rămas tăcută, rămâne de văzut cine e mai câștigat și cine râde la urmă. Dar aceasta nu putem afla decât trecând pragul Anului Nou, la nevoie ajutați și de douăsprezece boabe de struguri norocoși. Le înghițim simultan cu bătăile clopotului de la Puerta del Sol ca să nu... înghițim în sec. Puțină încredere se cere totuși și din partea noastră, când trecem pragul. La nevoie, o stimulăm cu un pahar de șampanie - cât mai seacă, brut, dacă se poate. Ce Dumnezeu, că doar
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
în surdină, urcând din inimă spre minte. Cu ea, cu lumina cuvintelor, trecem, fideli slujitori și apărători ai limbii, prin desele vămi, din ce în ce mai potrivnice de la o vreme încoace, ale ninsorilor și ale gheții intoleranței. Ninsori, cu toate săbiile trase,/Bat clopote prin înfloriri de iarnă, ne spune de acolo, din lumina înaltului, poetul.. .” Lazăr Lădariu a continuat cu o disertație despre poezie și rostul poetului. „ Poezia, acea terapie sufletească, acea armonie a coerenței, a intuiției divine, factor generator de frumos, prin
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
o catastrofă. Dar o carte poate salva viața unui om, măcar a celui care a scris-o”. Vladimir Vîsoțski:„Poeții sunt acei lunatici care merg cu călcâiele pe lama ascuțită a cuțitului”; Ioan Alexandru: „Poeții sunt limbile de alarmă ale clopotelor”; Nichita Stănescu: „Poeții, sunt după părerea mea, niște zânatici. Zânatici, de la zâne, nu zănatici.” În încheiere Lazăr Lădariu a amintit de întâlnirile și discuțiile pe care le-a avut cu Grigore Vieru și alte personalități ale culturii românești. Mircea Morariu
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]