5,610 matches
-
și peisaj de sfârșit de lume. Medicul Fălticeni Popescu era de gardă la Spitalul de Urgență Floreasca în seara de 4 martie 1977 și chiar și după 35 de ani își amintește pas cu pas acea gardă. „A fost un coșmar pe care nu aș vrea să-l mai trăiesc sau să-l mai trăiască cineva vreodată. La Urgențe erau cinci medici de gardă și două săli în care se opera: un ulcer perforat la un tânăr și o hernie omblicală
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
în podea se făcuse o gaură prin care credea că vede ceva de la etajul inferior. „Nu știam ce văd prin gaura aceea, dar de fapt vedeam bucătăria care era cu trei etaje mai jos”, a declarat medicul, precizând că adevăratul coșmar a început abia după ce a părăsit sala de operație. Potrivit acestuia, oamenii s-au năpustit de spaimă pe scări. „Erau oameni bolnavi, unii erau operați și se dădeau de-a dura pe scări. Plăcile de marmură cădeau peste bolnavi. Târâș
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
ventilator, cu abdomenul deschis și plin de moloz. A fost spălat cu apă nesterilă și a plecat în șapte zile sănătos. Cealaltă pacientă am găsit-o mai târziu în curtea spitalului. Din cauza efortului, hernia dispăruse. A urmat o noapte de coșmar în care am triat răniții de cei morți”, povestește medicul. Înspre dimineață, a pornit spre primărie pentru a cere ajutorul Armatei și a trecut pe lângă ceea ce mai rămăsese din blocul Scala. „Erau mormane de moloz și oameni care scormoneau să
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
mai povestește bărbatul de 76 de ani. Cu toții își amintesc că intervenția autorităților a fost foarte promptă, dar la fel de bine își amintesc dezastrul rămas după cutremur. Orice poveste despre cutremurul din 4 martie 1977 se încheie identic: A fost un coșmar care nu poate fi descris în cuvinte! Mediafax.ro
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
s-a vindecat rană „alungării” dvs. din țară? Am ajuns în lagăr, în primul meu exil forțat, la vârsta de cinci ani, din cauza urii legalizate, promovată cu însuflețire de autorități, sentiment care m-a aruncat din trenul de vite în coșmarul prigoanei și al morții. Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieșirii de sub dictatură comunistă și a plonjării în universul complicat și nu o dată opresiv al libertății. Firește că, în acești mai bine de
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
17 martie 1885, fiind executată în primă audiție în aprilie, același an, la St.James`s Hall din Londra. A purtat și numărul 2, fiind a doua publicată dintre simfoniile sale. Dacă succesul a fost extraordinar, publicarea a fost un coșmar. Editorul german, Fritz Simrock a făcut totul pentru a-i creea dificultăți și a-l irita pe compozitor. Întâi a spus că nu poate publica lucrarea fără să aibă reducția la două piane. Germanului nu-i convenea numele ceh de
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
în funcție de ce criterii, stârnind invidia celorlalți. Voi, mânzocilor! întinsese coada cravașei spre fiecare dintre cei aleși fostul maior și echipier al vestitei formații olimpice de prin anii treizeci. Evenimentul îl preocupase într-atât, încât toată noaptea dinainte numai într-un coșmar o petrecuse. Se făcea, între altele, că scăpase calul în vânzoleala circulației din piața Gării de Nord, cum nimerise cu el tocmai acolo nu-și putea explica. Fapt era că patrupedul o luase razna printre troleibuze, tramvaie și taxiuri, alerga înnebunit, făcând
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
de la distanță când mă apropii cu hălcile de carne: din iarnă, nu i-am mai hrănit cu tocătură! Prin extensie, pot trage concluzii interesante despre deviațiile comportamentului uman. Voi menționa în Tratat. § După ce, vreme de câteva nopți, ai avut același coșmar - o aiureală, nici nu avea contur, niște aburi care tot ieșeau nu știi din ce - ai avut un altul, în care un glas îți spunea: „Ți s-au terminat visele, o să mori!”. Te-ai liniștit: era tot un vis, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Putere, de mii de ori. De sute de mii. EU, Părintele! De milioane, fiindcă, zi și noapte, locuitorii Stațiunii - în dușmănia lor neghioabă - doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare clipă. Coșmarul lor, în loc să se gândească la ceva frumos... Dar cine se mai gândește, aici, la ceva frumos? Copiii? Odată cu laptele dintâi, au fost otrăviți cu ura față de mine: pentru ei, frumosul nu va reprezenta niciodată o categorie etică. Și nici estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a unui rafinat; împletește amenințări greu de contracarat: fiscul și ocultul, fie și minoră ultima: nu te duci cu gândul că ai putea să deranjezi vreo falangă ezoterică. Preferi în loc de ocult, obscur. Asta nu-ți ia durerile de cap, ai coșmaruri. Într-o noapte, ai visat că te aflai într-o piramidă, înaltă doar de vreo trei metri, din care nu mai puteai să ieși, era perfectă; pipăiai mărunt și nu sesizai nici o fisură, nu se clintea nimic; nu mai aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca niciodată. Visezi tot mai des; uneori - brusc deșteptat - nici nu mai știi care e realitatea. Stările pe care ți le induci; te simți împresurat... Prețul fărădelegilor pe care nu le comiți doar pentru că nu ai prilejul... Îl cauți: scrii. Coșmarul te-a marcat: porți jurnalul cu tine, dormi cu el sub pernă. Ții manuscrisul la un cunoscut. Lucrezi - pe foi volante - pe unde apuci; prin parcuri sau cafenele, într-un bistrou din apropiere. După dactilo, arzi indigoul. De câte ori pleci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Omisiune gravă, de neiertat, pentru că, vorba unui prieten al tatei: domnule, o dată moare omu’ În viață, ce pana mea... 10 Sper că nu mă vei bănui de patetisme ieftine dacă spun că Întreaga noapte a fost pentru mine un lung coșmar cu ochii deschiși. Un raționament prăpăstios, dar Înfricoșător În simplitatea lui, mă Împingea fatalmente spre concluzia că În ziua (sau, În cel mai fericit caz, În zilele) următoare Îmi voi lua adio de la viață. Știu, sună ca dracu’, prețios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În Biblie cu „a păcătui” are ca primă semnificație „a rata”, scena spânzurării lui Iuda ghinionistul, desemnat de hazard să-l trădeze pe Isus, deși, dintre cei doisprezece apostoli, Iscarioteanul Îi era cel mai devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori când adormeam culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În sens invers succesiunea de vise și faptul se Întâmplă, dar extrem de lent, intru În panică fiindcă nu știu niciodată dacă voi reuși să refac Întreg traseul și să ajung să mă mai trezesc cu adevărat - ei, uite că există coșmaruri la fel de Îngrozitoare și În realitate, e suficientă o singură capcană a destinului pentru a fi copleșit de neputința evadării, a salvării, a izbăvirii... Mâine va avea loc, probabil, confruntarea cu necunoscuții care mă luaseră prizonier. Va fi oare tot posesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În mintea mea ca Bin Laden cu castraveți. - Dacă ați fi puțin mai relaxat și n-ați aștepta tot timpul să vă cadă În cap o bombă atomică sau o cărămidă refractară, ați putea evita și câteva riduri, și câteva coșmaruri inutile. Părerea mea... - Doamnă Anderson, dumneavoastră vă aflați aici din voință proprie? - Firește, ca toți ceilalți... - Ca aproape toți, ca să fim mai exacți. Eu, de exemplu, am ajuns aici În urma unei răpiri, dacă vă spune ceva cuvântul acesta. Știu: pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nici un drapel nu flutură mai demn decât o pană lăsată ușure în cerneală. Dacă acei care astăzi dorm atât de profund cu capul pe perne de puf și-ar da seama pe ce dorm ei de fapt, toți ar avea coșmaruri. Din păcate însă, aproape nimeni nu are curajul să-și descoase perna și să găsească acolo pana ce-ar putea să exprime adevărul. O prejudecată la fel de păgubitoare acționează și în cazul principalului furnizor contemporan de pene - gâscă. Cu aerul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bag în asta, deși te cunosc ... Du-te-n mă-ta și tu! Toată familia Sayah rămase împietrită, cu gura căscată, necrezându-și ochilor, incapabilă fără doar și poate să accepte că ceea ce se întâmplase putea fi altceva decât un coșmar; de îndată ce mașina ce se îndepărtase pe urmele celei dinainte dispăru, Gacel se apropie de un palmier și își sprijini fruntea de el, străduindu-se să-și potolească furia care pusese stăpânire pe el. Se ruga lui Allah să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca într-un coșmar insuportabil, într-atât încât uneori refuza să creadă că ceea ce se întâmpla putea fi altceva decât un vis. Niciodată nu s-a considerat un laș, căci dacă ar fi fost, nici măcar nu i-ar fi trecut prin minte să participe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și să nu mai calci pe aici! Se întoarse și, doar cinci minute mai târziu, dispăru după o grămadă de stânci, lăsându-l pe nefericitul Maurizio Belli așa de înspăimântat și demoralizat cum nu fusese nici în cele mai groaznice coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în tăcere. Acum, convins că nimeni nu-l vedea, plânse cu sughițuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
păreau idiotizați, deoarece se aflau afară din peșteră și la câțiva metri de un elicopter care-i va duce înapoi la casele lor, și se vedea că nu numai unuia îi dăduseră lacrimile, fiind pe deplin conștienți că teribilul lor coșmar se sfârșise. Au fost momente stânjenitoare și într-un fel emoționante, ce deveniră mai intense, dar de altă natură, când în depărtare apăru feciorul cel mic al familiei Sayah urmat de Bruno Serafian, ce mergea cu capul plecat. — Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aproape nestăvilită, și atunci cumpărau toate acele bunuri materiale, în general nefolositoare, care li se arătaseră dintotdeauna în cele mai nebunești vise - dar pentru un anumit tip de nomazi, asemenea bunuri nefolositoare puteau ajunge să se transforme într-un adevărat coșmar. Cei ce iubesc cu adevărat deșertul, iubesc în primul rând libertatea de a se mișca și, după ce ani de zile se văzuse obligat să stea în același loc din motive complet străine de dorința lui, Gacel Sayah năzuia să săvârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Locuim În continuare În lagăr, dar ne-au promis că situația noastră se va rezolva În cel mult o lună. PÎnă atunci ne lovim de o mie de amănunte stupide, dar indispensabile, care ne agresează. Pornirea dușului a fost un coșmar. Nici eu, nici Rudolf nu nimeream gaura În care să introducem moneda ca să facem dușul să funcționeze. Nu-ți mai spun că Rudolf a spart geamul de la bucătărie negăsind acel mic clenci la fel de miraculos ca formula „Sesam deschide-te!“. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu apăruse la noi Încă noțiunea de kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spadă autobuzul cotește la dreapta pe Dorobanți În fundul curții locuia Vlad avea un setter roșu cu care mă Împrietenisem și o mamă de care mi-era frică eram cu zece ani mai bătrînă decît el abia Îl născusem pe Tiberiu coșmarul acela douăsprezece ore de perfuzii neîntrerupte și masca de oxigen Îmi Înăbușea strigătele ca un capac pe o oală care fierbe doctorul vocea lui albă tifon tavan și zăpadă am pierdut pulsul copilului și moașele masîndu-mi burta brațele lor rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să audă pașii prietenului mereu pe trotuarul său piața largă imensă străjuită În anii mei nebuni de statuia omului de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți de naiade ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]