1,785 matches
-
a oprit, nu-și mai lua ochii de pe noi, de parcă atunci ne vedea pentru prima oară. Nu a scos, însă, nici un cuvânt. Nici caii nu arătau prea bine. ― Da’ ce le lipsea? ― Aveau părul din frunte și o parte din coamă pârlite. Parcă trecuseră prin foc... Atunci m-am uitat mirat și întrebător la camaradul meu: „Ce-or fi pățit omul și caii de arată așa?” Și l-am întrebat: „Ce faci, Traistă, băiete? De unde vii?” Omul a făcut ochii mari
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne-am oprit ca la comandă. Am salutat regulamentar, iar eu am cerut permisiunea să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi Traistă, ai adus caii?” „Adus, să trăiți!” „Îs întregi?” „Întregi, să trăiți! Numai căăă...” „Că ce?” „Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi faci ca nou născuți! Priceput-ai? Au ba?” „Priceput, domnule căpitan. Să trăiți!” - a răspuns Traistă, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum în dreapta lor, se scurgeau cu viteză vălătuci groși care se lipeau de caldarâm. Avea senzația că merg prin apă, nu mai vedeau drumul și, dacă n-ar fi fost coama gardului de fier forjat de pe margine, ar fi putut pierde direcția de mers. Toma era un bărbat cu picioarele pe pământ. Meseria lui îl făcuse să aibă de a face o mulțime de lucruri, care mai de care mai ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de frig. Toma se uită la el. Acum, pentru că îl atingea pe bătrân, putea și el să vadă ce se întâmplă în jur. Din nou percepea realitatea în lumina aceea verzuie. Atât cât se vedea de sub căciulița cu moțul lăsat, coama bogată a paznicului era udă leoarcă. Picături mari i se scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru că, iată, nici solomonarul și nici vâlva muntelui nu au "identitate", întrucât vin din "Dacia hiperbo reeană"; vâlva din Hotarul zeilor e, cum ne învață Dicționarul, o "ființă fabuloasă din mitologia românească, de aspect feminin, umblând la miezul nopții pe coame de dealuri, considerată curent un duh nefast multiplicabil". Dan Tomorug își construiește edificiul epic pe acest raport tensional între un "decor" realist, cu repere foarte precise Baia de Sus e un "micuț orășel de munte, undeva, aproape de Deva", la 770
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o apăraie! Dar știam că vă plce apa, domnu’ Basarab, o aud pe mama. Da’ domn’e, place, apă de-aia din care bea maestrul (s-a postat plin de încredere lângă V., scuturându-și în trecere, în oglinzile uriașe, coama de armăsar). Eu, doamnă, beau numai apă din aceea care pe rusește se cheamă voda sau apușoară, pe rusește vodka. Ăsta-i secretul - râs sonor, care dă imediat în tuse la ivirea Zinei, cu aerul de om trezit din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Ciobanii spun că a fluierat mult timp după fiară. Nu știu când s-or văzut, dar știu de la badea Vasile că atunci a fost ultima zi. Fiara l-a dat la haită... ca pradă.Venise în fugă la el cu coama zburlită, dar în loc să-i mai sară în brațe, l-a culcat la pământ și ceilalți lupi l-au încolțit. Copilului, pesemne că nu-i venea să creadă ce i se întâmplă și nici nu simțea, de la frig și de la spaimă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă simt singură și deznădăjduită. Las oiștea din mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns. Înjur în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
au întâmpinat rudele soțului. Revederea, mai puțin patetică decât m-am așteptat, a fost revitalizantă. Eram niște naufragiați scăpați de la înec. După „reanimare“ a început „adaptarea“ la mediu. Localitatea unde trăiesc rudele soțului, nu departe de Köln, este situată pe coama unor dealuri împădurite. Casele omenilor și grădinile păreau rupte din rai. Inaccesibil pentru noi, micul paradis trebuie să le fi întărit unora dintre locuitori, confruntați cu soarta noastră de pribegi „strămutați“, conștiința de a se număra printre privilegiați. În programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o lăsase pe Bătrâna cu ceva timp în urmă. Nu era aici și nici în apropiere nu se vedea. O strigă de câteva ori, dar fără rezultat. De obicei, la chemarea lui, venea întotdeauna, își întindea gâtul și își scutura coama privindu-l cu blândețe pe copil. Tudorel se sperie de-a binelea. O teamă adâncă se strecură în sufletul lui și-l făcu să plângă. Nu știa ce să facă. „Cum să mă duca acasă fără ea? Ce să le
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
lui. Cerul gurii i se uscase. Nu mai avea salivă în gură și avea senzația că se sufocă. Bătrâna făcuse un pas înainte cu piciorul drept, îndoindu-și în același timp piciorul stâng. Încalecă și ține-te cu mâinile de coama mea! Tudorel a rămas înlemnit pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori a unui somnambul, s-a apropiat de ea, a prins coama cu o mână și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-te cu mâinile de coama mea! Tudorel a rămas înlemnit pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori a unui somnambul, s-a apropiat de ea, a prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de ea, a prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre casă, fără îndemnul ori comanda călărețului, a trecut la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi sălta ritmic și simțea durere la fiecare contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din mâini și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați. Tudorel era cuminte. Nu făcea cu mâna, așa cum ar fi dorit prima oară, nu lăsa coama din mâinile strânse pe ea și nici privirea nu o lua de pe firul drumului. Aproape de curtea bunicului, Bătrâna s-a oprit. Băiatul nu știa ce să facă. Ar fi dorit să intre călare, să fie văzut. Gata! Până aici te-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
data asta, Tudorel nu s-a mai îndoit că este sau nu a Bătrânei. S-a ridicat ușor, și-a adus un picior lângă celălalt pe aceeași parte și și-a dat drumu’ pe pământ, ținându-se cu mâinile de coamă. Avea multe întrebări de pus, dar s-a abținut. Era recunoscător și nu dorea în ruptul capului să și supere noul său prieten, poate cel mai bun. Nu trebuie să povestești nimic nimănui. Să nu uiți asta niciodată, a zis
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că este „Maica Marelui Împărat și adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe vârful muntelui și s-a prăbușit împreună cu diavolul care locuia în el. În cădere se spune că a sfărâmat întreaga coamă a muntelui până s-a prăbușit în adâncurile mării... Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta Fecioara Maria pe corabie. Acolo au întâmpinat-o cu mic cu mare și i s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
că asta mi-aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut eu, mult mai mult... Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oribilă încât Gosseyn crezu că era gata să-l lovească pe paznicul Templului. - Ea te mai interesează, ai? spuse el rânjind. - Sora voastră, zise Preotul, este cogeranta lui Gorgzid, mandatată și ea de către Zeul Adormit. Enro își trecu mâna prin coama roșie și se scutură ca un leu: - Câteodată Secoh, zise și rânjetul se accentuă, parcă ai fi Zeul Adormit. Este o iluzie periculoasă. Preotul spuse liniștit: - Eu vorbesc în numele autorității ce mi-a fost conferită de stat și Templu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în șase locuri. În sfârșit, după ce se luptase și se învârtise atât de mult pe calul său, începu să-și piardă cunoștința. Deodată, din spatele lui, se auzi un glas din întuneric. Crezând că era fiul său, Dengo înălță capul de pe coama calului. În aceeași clipă, ceva îl lovi deasupra ochiului drept. Părea o stea căzută din cer, izbindu-l în frunte. — Stai în șa! Ține-te strâns de șa! O săgeată ți-a atins fruntea și ai o rană ușoară. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămași în provincii, așteptând doar un ordin de la dumneavoastră. Cu siguranță, nu se poate să nu aveți un plan de viitor. Mai întâi, retrăgeți-vă la castelul Shoryuji. — Ce tot spui, Tatewaki? clătină Mitsuhide din cap, aproape în același ritm cu coama calului. Se vor scula din morți toți luptătorii pe care i-am pierdut și-și vor recăpăta curajul? Nu-mi pot abandona oamenii în fața inamicului, lăsându-i să fie uciși. Îi voi mai da o lovitură zdravănă lui Hideyoshi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lanurile de grâu și ierburi coapte de soare, am auzit un galop. Ne-am uitat în urmă, crezând că era calul pe lângă care trecusem. Era chiar acela, însă se transformase într-o creatură fantastică, părea de două ori mai mare, coama-i de oțel flutura zăngănind ca un mănunchi săbii, copitele argintii scoteau scântei când loveau pământul și coada părea să se întindă spre capătul drumului, până la orizont, ca un fuior alb de zăpadă... calul părea de fildeș, iar ochii lui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a ridicat în două picioare și a nechezat spre cer, asurzindu-ne. Ne-am dat la o parte din drum să i facem loc să treacă, însă Portocala a rămas în fața lui și a întins mâna să-l apuce de coamă. Ho, zăpăcitule! i-a strigat ea neînfricată. Stai așa, nu mai da din copitele alea, că faci praf! Calul a nechezat din nou și a scuturat din cap. Din coama lui s-a ivit o ploaie de scântei aurii. Apoi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]