1,607 matches
-
foaie de zestre întreg târgul Vaslui cu toate seliștele de prin pregiur după scrisori. Dezvoltarea târgului Vaslui s-a făcut sub ochii și cu ajutorul proprietăresei. Energică și autoritară, ea era uneori prea apăsătoare pe umerii supușilor ei care-i spuneau Coana Elencuța sau Șubinoia. Există și în prezent «Cișmeaua Șubinoaiei» situată la ieșirea din Vaslui spre Mărășeni. A stăpânit târgul (și moșia Vasluiului) din anul 1825 până în anul 1883, când a fost cumpărat de Gheorghe Mavrocordat (din altă familie mare de
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
București, 1932; Haplea în străinătate, București, 1932; Lir și Tibișir, București, 1933; Noile pățanii ale lui Haplea, cu desene de Geo și Gusty, București, 1934; Unchiul meu Adam, cu desene de Gusty, București, 1934; Anecdote, pref. Take Papahagi, București, 1935; Coana Frosa la București, București, 1935; Răpirea celor două fetițe, București, 1935; Rilă Iepurilă, București, 1935; Flor Voinicul, București, 1937; În țara copiilor trântori, București, 1938; Păpușica, cu desene de Pascal, București, 1938; Șerban și Uragan în avion, București, 1938; Ștrengărelu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
popoare, cu desene de Pascal, București, 1941; Mimina, București, 1942; Porumbița și Timofte, București, 1942; Regina din Insula piticilor, cu desene de Ioana, București, 1942; Spiridușul lui Ionel, București, 1942; Tiriplic cel norocos, București, 1942; Cutia cu jucării, București, 1943; Coana Frosa. Viața și aventurile ei, cu desene de Pascal, București, 1943; Lacrimile mamei, cu desene de Vasile Dobrescu, București, 1943; Poveștile papagalului, cu desene de Vasile Dobrescu, București, 1943; De toate și frumoase, București, 1944; Fetița schimbată, cu desene de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
cu Dimitrie Anghel la Caleidoscopul lui A. Mirea; ca semn de mare apropiere sufletească și permisivitate, Petre Missir e Petrache, Mihail Dragomirescu Mihalache sau Prâslea, Delavrancea Frate Barbule, C. D. Gherea Costică dar și Moscalul iar ginerele acestuia, Paul Zarifopol, coane Păvălucă sau Her Doktor, în apropierea lui Horia Petra-Petrescu care susținuse o teză de doctorat chiar cu subiectul Caragiale: ilustrul meu criticant, Junele Doktor (lipscan) Horică. Prin rebotezare rezultă că Nicu Gane nu îi era la fel de simpatic (Liki Ganef), relație
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
răspîndit în epocă. Conul Leonida sugerează o continuitate ciudată între mica boierime românească (conul, conașul) și mica burghezie iar contrastul dintre decrepitudinea pensionarului și numele eroului grec Leonida e pentru efect comic dar ilustrează și un fapt istoric împămîntenirea alogenilor; Coana Efimița este cea care îl aprobă admirativ, eufemizînd relaționarea verbală, dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
treaba cu toată sîrguința: pe toate maicile le slujea, pe toate le mulțumea."); la vîrste mai înaintate își laudă nevasta în cunoștință de cauză (C.F.R.: "Frumoasă, dom'le! îngheață puțul!") și, în toate situațiile, își face... datoria: Pristanda "Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă...". Organul masculin potent este numit cu gingășie hipocoristică ("Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu la cocoșelul tău.") iar actul în cauză este sugerat inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
meloman se înfățișează binefacerile flatulenței: simțind mirosul de mititei "cocoana Lucsița se pornește cu nările umflate spre unul dintre colțuri, ca o panteră atrasă de mirosul țapului sălbatic"; într-un moment cînd muzica încetează "se aude banca pe care stă coana Lucsița făcînd ca o cadență de fagot" apoi eroina pleacă în învălmășeală "să mai tragă o planetă" vorba d. Mitică; toate cele relatate se petrec La Moși; sînt însă și situații dramatice ca atunci cînd se consumă ridichi cu fasole
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
voi îl iau în partid și‐ l fac om! Dar numai pe unul! Hotărâți între voi care va fi acela!” Celebrul latinist de mai târziu, profesorul Ghiță Neștian a răspuns prompt cu o frază care a rămas celebră în Bârlad: „Coane Grigore, ia‐l pe frate‐ meu, că tot e prost și altfel n‐ajunge nimic!” Conuʹ Ghiță Neștian, a rămas un savant, dar sărac, și nici n‐ a făcut politică, în timp ce conuʹ Neculai, frate‐su, conform recomandării, a fost primar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vrăjmășia căsătoriei concubinajul, sinuciderea ca un atentat pe care îl face omul la propria sa viață, mărturisirea furturilor ca putere a pocăinței. 366 Iscălitorii materialelor nu erau numai din parohie sau eparhie: pr. I.D. Leon din Coșești, Elena I. Leon coana preuteasă, Dionisie Udișteanu de la Mănăstirea Cernica, pr.P. Gh. Savin Braniștea Covurlui, preot N.Hodoroabă, pr. Georgescu Grigore Gh. Ionică Piua-Petrii Ialomița, Mihai Th Balica, student teolog, preot Constantin P. Lupașcu ColibașiMuscel, pr. Grigore Enăchescu comuna Viișoara, județul Olt, ec. Gh.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
unor femei ușoare (Didina Mazu și Mița Baston). Autorul a anticipat poate ideea de egalitate a sexelor, într-o vreme în care femeile erau lipsite de drepturi politice și se ocupau mai mult cu „răsfoirea“ politicii locale - cum este cazul coanei Joițica -, decât cu descifrarea programelor politice. Zoe se agită politicește nu numai pentru a recupera scrisoarea compromițătoare, dar și în calitate de femeie cu influență. La pasiunea politică a eroilor lui Caragiale se adaugă un alt element de aceeași importanță și anume
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Ea se apropie de vârsta la care, acum un secol, femeile erau considerate „trecute“ și, astfel, trăiește, cu intensitate, ultima și poate unica ei pasiune. Comedie de moravuri politice, O scrisoare pierdută este dominată de personalitatea puternică a Zoei, a coanei Joițica, alarmată de perspectiva publicării scrisorii de dragoste a lui Tipătescu și, prin urmare, a compromiterii ei totale. Drama ei nu este personală, ci de natură socială. Zoe urcă pe scara socială, prin căsătoria cu un bărbat bătrân și încrezător
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Spiridon îi spune că Veta se plânge de urât, că îi e frică să stea singură, Jupân Dumitrache se răstește: Da’ Chiriac nu-i aicea? Prin datoria pe care o are omul său de încredere de a o vindeca pe coana Veta de urât, personajul construiește ficțiunea a cărei particularitate este încrederea totală pe care Jupân Dumitrache o are în omul său de casă. Logica personajului nu este determinată de logica psihologiei lui, ci de logica limbajului prin care acesta este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
se răsfrâng noțiuni care depășesc puterea de înțelegere. Anticipând în mod genial tehnica focalizării cinematografice, Caragiale o aduce în prim-plan pe Efimița; din punctul ei de vedere se construiește perspectiva jocului între nivelul de realitate și cel de ficțiune. Coana Efimița are rolul de stimulator al puterii creatoare a lui Leonida. Este vorba de o putere creatore de iluzii, de ficțiuni prezentate ca normale, reale. Ea își activează rolul stimulator prin îndemnuri verbale sau simple nedumeriri: Zău? [...] Parol? [...] Șerban Cioculescu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
p.198) Mai mult, Efimița este cea de-a doua soție a lui Leonida, și, ca și cea dintâi, este o soție docilă, o femeie care știe să se pună în umbra soțului. În timpul discursului politic făcut de conul Leonida, coana Efimița apare ca un inițiat în rosturile vieții politice de la noi și din „Evropa“. În schimb, are acea capacitate ideală de a se subordona soțului fără nici un efort. Efimița se zbate între două lumi, dintre care pe una nu reușește
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
produsul său, se risipește. Safta, „femeia pământului“, fixează evenimentul la lăsata secului, când se balansează anul între două lumi fundamentale. Ultimele replici din Conu Leonida fac parte din finalurile de efect pe care Caragiale le-a preferat și căutat. Când coana Efimița sancționează ironic absurditatea fabricantului de ficțiune care este consortul ei, Leonida se demonstrează încă o dată un teoretician perfect, reușind să iasă din acest impas în care l-ar fi înfundat consoarta și, odată cu el, cea de-a doua comedie
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Tipătescu și de aceea susține de la început teza plastografiei. Ca mai toate personajele din piesă, pe Zaharia Trahanache și pe prefectul Tipătescu îi leagă mai multe interese care-i împing până la complicitate. Îi unesc prietenia, interesul și posesiunea comună a coanei Joițica. Există totuși o „mică“ diferență între aceste două personaje, și anume că Ștefan Tipătescu este mintea cea mai vie și mai lucidă din piesă, reușind să judece pe cei din jur cu destulă detașare, râzând de Dandanache și amuzându
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mintea cea mai vie și mai lucidă din piesă, reușind să judece pe cei din jur cu destulă detașare, râzând de Dandanache și amuzându-se de micile afaceri ale lui Pristanda. Acesta îl caracterizează de obicei: moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica... Tipătescu are puterea absolută în județ și conștiința acestei puteri. Replicile lui sunt scurte și tăioase și reușește să se controleze cu greu. De fapt, e singurul personaj care nu suferă de prostie în piesă, care înțelege
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mai vie și mai lucidă din piesă, reușind să judece pe cei din jur cu destulă detașare, râzând de Dandanache și amuzându-se de micile afaceri ale lui Pristanda. Acesta îl caracterizează de obicei: moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica... Tipătescu are puterea absolută în județ și conștiința acestei puteri. Replicile lui sunt scurte și tăioase și reușește să se controleze cu greu. De fapt, e singurul personaj care nu suferă de prostie în piesă, care înțelege exact valoarea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
trebui să hrănească unsprezece guri: Famelie mare, renumerație mică, după buget... Interesantă este și soția polițaiului; ea nu apare pe scenă, dar Pristanda îi enunță filozofia de viață în monologul său, atunci când rămâne singur în cabinetul prefectului, după ce acesta și coana Joițica i-au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
polițaiului; ea nu apare pe scenă, dar Pristanda îi enunță filozofia de viață în monologul său, atunci când rămâne singur în cabinetul prefectului, după ce acesta și coana Joițica i-au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II) 4.5. Marea întâlnire politică Scena discursurilor de la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este considerată de către critic un germen al marelui talent satiric caragialian. Comedia are umor, are spirit vesel, cu scene de adâncă pătrundere psihologică. Scena baricadării este de un comic mare și, mai important, e perfect tipică pentru Conu Leonida și coana Efimița. De la analiza acestei comedii, Gherea trece la O noapte furtunoasă în care Caragiale dezvoltă germenul din Conu Leonida față cu reacțiunea. Aici critica socială este mai adâncă, acțiunea comediei este vie, personajele se mișcă natural, tipurile sunt vii, intriga
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
frământarea lăuntrică a eroilor în luptă cu „demonul simțurilor” e urmărită atent, veridicitatea evoluției atenuând mult tezismul finalurilor tragice. Câteva tipuri - un preot jovial, împintenat de o nevastă lacomă, o directoare de școală ce posedă secretul reușitei la inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o scenă de propagandă electorală amuză și satirizează. Scrise după 1960 și rămase în pagini de revistă, ca și alte proze, Huhurezii și Toporișca se conformează canonului epocii, idealizând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
acestei case, m-aș bucura să-i readuc în memorie detaliile proiectului pentru susținerea căruia, în urmă cu 15 ani, semna entuziast. Până atunci, pentru recucerirea casei după un epuizant și prelungit asediu, simt nevoia să-i spun public: "Bravo, Coane Costică, să ne trăiești!" (Poate îi ajută zilele aste astea la negocieri, cine știe...). 1 noiembrie 2009 Iubitorii de ecranizări după momente celebre ale istoriei neamului au putut savura săptămâna trecută, în prime time pe toate televiziunile naționale, un vioi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a născut prima dată în sînul populației pelasge. Și Herodot în Istorii confirmă această zicere astfel: ,,Cel ce este inițiat în misterele cabirilor, pe care le celebrează samothracienii, primindu-le și dînșii de la pe-lasgi, acela pricepe ceea ce zic”. Așa e coane Herodote, și eu am priceput ce ai zis numai că pe plaiurile noastre mioritice priceperea este un lucru rar! Tot la vremurile foarte îndepărtate se referă și scriitorul roman Servius care în lucrarea Aeneidas spune că zeii aduși de Enea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
caragialismul". Teatrul lui Caragiale e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectatorului, care le anticipează, efectul delirant al melodiei în opera italiană. Tot ce se poate tăia din Caragiale se știe dinainte pe dinafară: " Știți! Cum să nu știți, coane Fănică, să trăiți! tocma dumneavoastră să nu știți!" * "Ai puțintică răbdare..." * "Brînzovenescu, mi-e frică de trădare..." Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]