1,893 matches
-
seama. Acum, ce mi-ar trebui să știu e cui aparține o căsuță poștală de la sediul central de pe strada Layetana. Numărul 2321. Și, dacă se poate, cine ridică poșta de-acolo. Crezi dumneata că ai putea să-mi arunci un colac de salvare? Fermín Își notă numărul deasupra gleznei, sub șosetă, cu pixul. — E arhicunoscut: mie nu-mi rezistă nici un organism oficial. Dă-mi cîteva zile și-am să-ți ofer o informare completă. Ne-am Înțeles să nu-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cam cu nedumerire, pentru prima oară în părțile aceste ale Goldanei, răspândiră și un lan de mac, buruiană care cam strică pământul și gospodinelor nu prea le trebuie, decât câteva fire în grădină, pentru a orna, cu sămânța aceea măruntă, colacii, la sărbătorile Crăciunului. Se umplu Goldana de șoareci semn de sărăcie și de lipsă de hrană lățindu-se peste tot o nemulțumire difuză și abandonându-se nădejdea într-o ambianță schimbată în bine. Dar sub un soare crud, pe lângă maluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a venit de sus, taman în Apa cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe el, spunând că e proprietate socialistă Colac peste pupăză, prin noaptea neagră, se răsturnară în spinarea sa și bârnele de care ne folosisem, cu unele zile în urmă, spre a încerca să ieșim călare pe valurile care ne încătușaseră în nișa de năpastă Încât noi, cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lărgea nemăsurat și iar se strângea la loc, umflându-se și chircindu-se, zvâcnind și bătând, întocmai ca o inimă aievea de vietate Și din podelele de deasupra, cobora o masă albă, cu lumânări de ceară aprinse și câtime de colaci frumos împletiți, în câte opt vițe și cu vargă de aluat copt încinși jur-împrejur erau rânduiți, printre castroane cu sarmale poleite și printre străchinoaie anume cu pui rumeniți Iar eu am dat, atunci, să întind mâna, ca să ating colacii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de colaci frumos împletiți, în câte opt vițe și cu vargă de aluat copt încinși jur-împrejur erau rânduiți, printre castroane cu sarmale poleite și printre străchinoaie anume cu pui rumeniți Iar eu am dat, atunci, să întind mâna, ca să ating colacii cei frumos rotați, iar ei zvâcneau, depărtându-se de mine, ca niște iezi care zburdă și nu rămase în loc, decât numai o pâine mare, mare cât un sac doldora, cu o coajă proaspătă și galbenă, ca de bostan copt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
muzici tânguioase, iar în blândețea ei și în netezimea ei, pâinea cea măreață mă amețea, ca ochiul de șarpe, sorbindu-mă și atrăgându-mă spre ea, cu toată ființa Deci, eu, ca să nu pățesc precum am pățit cu sarmalele și colacii cei mari, ca roata carului, deodată m-am repezit, prinzând pâinea cea mare, cât un sac de făină și încleștându-mă de ea cu amândouă căngile și ca să n-o scap, mi-am înfipt și dinții în ea. Atunci, pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu băieții pe la biliard, pe la pochere, băgam cuțitul în roțile de la mașină, le spărgeam roțile să nu mai vină, le luam fișa, le rupeam cureaua de la motor. Făceam ceva să nu mai vie noaptea aia. Și furam fier pentru armături. Colac de 60-70 kilograme, și-l furam... Eram patru inși. Paznicul cu noi, cot la cot. Îl vindeam cu o mie de lei kilogramul. Cu Tamango, ăștia care trag pe la cimitir, pe-aici. Ne venea de căciulă pe fiecare seară câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic care se dădea peste cap. Ce să-ți zic, nu-ți prea vine să-l vezi nici cu țoalele pe el. - Nu, și eu trebuia să-i admir... Și, colac peste pupăză, s-a apucat să-mi povestească cum a rămas ea gravidă, pe la șaptesprezece ani, a făcut avort, cu relații, și-era băiat, l-a și văzut... a vrut să-l vadă... Cum maică-sa e alcoolică și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreo cincisprezece oameni, în jurul unui sicriu de brad. Masa cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin roșu și colacii în formă de cruce. - Costache, Costache, bocește o bondoacă în doliu, văduva, bănuiesc. - Ăăăă, ăăăă... îi țin isonul, din spate, două femei mai tinere, cu broboadă. - Costăchel, Costăchel, sufletul meu... - Ăăăă, ăăă, ăăăă... repetă cele două. - Costachel, inima mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră, phui! Ce chin pe capul lui, câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare mi-aș mai dori să le dau c-un scaun în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Îmi dădeam seama că o dreptate făcută în dosare demult clasate de istorie era cumva inutilă. Nu mai servea nimănui. Era un compromis. Însă cel puțin mă agățam de ceva. Nu era, poate, o cale de mântuire, dar era un colac de salvare... Am început să bat bibliotecile și anticariatele. Treptat, am uitat de obiecțiile inițiale și făceam totul cu pasiunea mea obișnuită. Primul cu care am început a fost chiar procesul lui Robespierre. Bineînțeles, știți că Robespierre n-a fost
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acela să ieie banii. Un bob zăbavă numai, să-mi vin în fire ca lumea. (mișcări de respirație, răsuflă adânc de câteva ori) DĂNILĂ: Bun așa! Ei las' că te-oi chiui eu de nu ți-or mai trebui nici colaci calzi! Bre Codârlic, se vede că multe păcate ai tu la viața ta, dacă ți-a fost dat să tragi atâtea. Ia-n spune, ți-ai venit în fire? CODÂRLIC: Parcă... DĂNILĂ: Tare bine! Pregătește-te pentru chiuitură. Ia chiuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce este acest jos. Este atrocitatea cuibărită în piept acolo unde pieptul nu mai există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne piața goală a vieții ei, o sacoșă goală agățată de umăr. Va alerga poate către fereastra uriașă prin care se văd avioanele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ba i se-ntâmplă să mai spună și el câte ceva, dar cine rezistă oare la conversația cu un jucător de cărți sau cu un afemeiat? Sub nivelul ei nu poate fi decât cea a unui amator de coride, culme și colac peste pupăză al stupidității.“ Pe mine, de altfel, nici nu mă miră această combinație a eroticului cu metafizicul, deoarece, după câte știu, cred că popoarele noastre au început prin a fi, după cum ne-o arată literaturile lor, războinice și religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
2005, pp. 363-373. Observația referitoare la substituția lui o cu i îi aparține lui Germán Gullón. Unamuno propune termenul în Ceață, cap. XVII. Oricum nu sunt câtuși de puțin de acord cu preluarea mecanică în românește a sp. nivola (căruia, colac peste pupăză, i s-a mai aplicat uneori și un accent tonic inexistent în spaniolă: nívola). Ef., 3, 14-15. Miguel de Unamuno, Trei nuvele exemplare și un Prolog, traducere, tabel bio-bibliografic și postfață de Ioana Zlotescu, ELU, București, 1968, ediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne-au făcut să amușinăm cu voluptate înspre filosofie. Grünbergii, ea și el (Cornelia și Ludi), ne-au înfiat ca pe niște promițători pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe puntea mică unde te mai puteai salva de urât fiindcă Ludi nu știa să trăiască fără nălucile lui dragi din câmpul filosofiei valorilor și fără să le împartă cu alții, iar Cornelia nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi puțin? Mai adăugă una, amestecă cu grijă, dar i se păru cam săracă mâncarea preparată de ea. Ce-ar trebui să mai pună ca să arate mai bine? Plecă în bucătărie de unde se întoarse cu punga cu fidea; scoase un colac de fidea și-l sfărâmă în tuci, dar tuciul era mare, iar mâncarea cam multă... mai sfărâmă unul, și încă unul, să iasă ciorba gustoasă. Ei, acum parcă mai semăna cu ciorba pe care o pregatea mama. Simți în sufletul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
se auzi sub ferestre. Cele trei fetițe alergară să privească urătorii, doi băieți îmbujorați de frig, dar cu zâmbet pe chip, își împlineau voioși urarea pentru gazde. Mama ieși în prag și-i pofti în casă, le dărui câte un colac, apoi ceru clopotul cu care copiii își însoțiseră urătura, îl întoarse cu gura în sus și puse în el puțină apă. Să-i dăm băiatului să bea apă, să fie vorbăreț, să aibă glasul vesel și curat ca al clopotului
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec anume, însoțindu-și cântul cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec anume, însoțindu-și cântul cu gesturi, ghemuindu-se în mersul piticului, ca să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
anume, însoțindu-și cântul cu gesturi, ghemuindu-se în mersul piticului, ca să-și micșoreze statura în fața fetelor: „În seara lui Vasile Sfântul Mi-a luat căciula vântul Și mi-a dus-o-ntre copaci Și mi-a umplut-o cu colaci. Moș Vasile, moș Vasile, Ce-ai să faci cu atâta pâine? Dă-mi și mie un colăcel, Că taaare sunt mititel!” Amuzate, cu râs zglobiu și vesel, copilele îi răspunseră: Poftim! Ia pe ales! Măi omule, lasă copiii în pace
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ai să faci cu atâta pâine? Dă-mi și mie un colăcel, Că taaare sunt mititel!” Amuzate, cu râs zglobiu și vesel, copilele îi răspunseră: Poftim! Ia pe ales! Măi omule, lasă copiii în pace! Nu ți-am făcut eu colaci? Uite acolo, pufoși și proaspeți! spuse mama, arătându-i un coș cu colaci împletiți frumos în trei, împrejmuiți cu câte o șuviță de jur împrejur și ornați fiecare cu câte o floare, o frunză, un porumbel, modelate cu măiestrie de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
taaare sunt mititel!” Amuzate, cu râs zglobiu și vesel, copilele îi răspunseră: Poftim! Ia pe ales! Măi omule, lasă copiii în pace! Nu ți-am făcut eu colaci? Uite acolo, pufoși și proaspeți! spuse mama, arătându-i un coș cu colaci împletiți frumos în trei, împrejmuiți cu câte o șuviță de jur împrejur și ornați fiecare cu câte o floare, o frunză, un porumbel, modelate cu măiestrie de mâinile mamei din același aluat din care au fost făcuți și colacii. Taci
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]