9,942 matches
-
pusă ca problemă de soluționat. Se caută identificarea naturii problemei, se formulează soluții și se acționează pentru rezolvarea respectivei probleme. Centralitate Starea de manifest a unei probleme poate evolua spre centralitate. O problemă socială este centrală în cazul în care colectivitatea o consideră a fi prioritară: îi acordă atenție prioritară, investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se poate plasa doar o problemă socială sau, eventual, câteva probleme. Chiar dacă mai multe probleme sunt centrale, una tinde să fie
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de centralitate este plasată la un moment dat o singură problemă; rar sunt plasate câteva probleme. Rezumând, putem caracteriza nivelurile unei probleme sociale astfel: Nivelul problemei sociale Caracteristici Potențială Are toate caracteristicile unei probleme sociale, dar nu este formulată de către colectivitate ca o problemă. Nu este prezentă la nivelul conștiinței colective ca o problemă socială, dar în anumite condiții poate fi asumată conștient ca problemă. Latentă Este considerată de către colectivitate ca o problemă, dar asociată cu o atitudine pasivă: resemnare, frustrare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Are toate caracteristicile unei probleme sociale, dar nu este formulată de către colectivitate ca o problemă. Nu este prezentă la nivelul conștiinței colective ca o problemă socială, dar în anumite condiții poate fi asumată conștient ca problemă. Latentă Este considerată de către colectivitate ca o problemă, dar asociată cu o atitudine pasivă: resemnare, frustrare, anxietate. Manifestă Problema socială, considerată de către colectivitate ca problemă, este asociată cu o atitudine activă: voința de acționa. Centralitate O stare a problemei sociale manifeste care este considerată a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la nivelul conștiinței colective ca o problemă socială, dar în anumite condiții poate fi asumată conștient ca problemă. Latentă Este considerată de către colectivitate ca o problemă, dar asociată cu o atitudine pasivă: resemnare, frustrare, anxietate. Manifestă Problema socială, considerată de către colectivitate ca problemă, este asociată cu o atitudine activă: voința de acționa. Centralitate O stare a problemei sociale manifeste care este considerată a avea prioritate pentru a mobiliza atenția și a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale După cum
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este strict limitată în timp. Poate că o asemenea situație este relativ evidentă. Mai puțină de explicat este faptul că multe probleme sociale involuează de la starea manifestă la cea latentă, adică de la starea de obiectiv de soluționat, aflat în atenția colectivității, la una de pasivitate, chiar de demoralizare: „Ar fi bine, dar ce se poate face? Nu se prea poate face nimic”; mai rar, chiar la starea de potențialitate. Se pot menționa următorii factori care produc involuția unei probleme sociale: a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tipuri de probleme sociale: problemă-stare (război, cataclisme, conflicte, căderea economiei etc.) și problemă-cauză (factorii care produc ori sunt responsabili de starea respectivă). Problemele-stare sunt conștientizate, de regulă, adecvat: epidemiile, criza economică, conflictele sociale. Nici acestea nu sunt toate „vizibile” pentru colectivitate - de exemplu, anumite procese de poluare. Problemele-cauză sunt mai puțin evidente pentru conștiința comună, ele implicând procese cognitive de analiză cauzală. Din acest motiv, colectivitatea își poate imagina probleme sociale iluzorii, false: lipsa ploii este evidentă pentru populație; pedeapsa divină
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de regulă, adecvat: epidemiile, criza economică, conflictele sociale. Nici acestea nu sunt toate „vizibile” pentru colectivitate - de exemplu, anumite procese de poluare. Problemele-cauză sunt mai puțin evidente pentru conștiința comună, ele implicând procese cognitive de analiză cauzală. Din acest motiv, colectivitatea își poate imagina probleme sociale iluzorii, false: lipsa ploii este evidentă pentru populație; pedeapsa divină pentru degradarea moravurilor poate fi considerată de comunitate drept cauză a problemei. Din acest motiv, definirea problemelor-cauză face parte din ideologia colectivității, așa cum o definea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Din acest motiv, colectivitatea își poate imagina probleme sociale iluzorii, false: lipsa ploii este evidentă pentru populație; pedeapsa divină pentru degradarea moravurilor poate fi considerată de comunitate drept cauză a problemei. Din acest motiv, definirea problemelor-cauză face parte din ideologia colectivității, așa cum o definea Engels: „imaginarea unor cauze false” din cauza incapacității cognitive sau din interesul de a identifica alte cauzele decât cele reale. Pe fosndul unui deficit de cunoaștere a cauzelor, formularea problemelor-cauză poate deveni instrument al manipulării de către actorii sociali
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
problemelor-cauză au deci adesea o funcție compensatorie, oferind o relaxare a stresului social, prin identificarea unor cauze și indicarea unor direcții de acțiune, în speranța că problemele-situație vor fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. De aici și receptivitatea diferitelor explicații, în lipsa altora mai ușor de înțeles. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a cuprins secole de criză este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
trebuie să aibă mai multe paliere. 1. Diagnoza problemei potențiale/actuale - în diagnoza problemei potențiale/actuale intră mai multe niveluri de analiză: a) identificarea problemei - delimitarea unui fenomen/proces care, actual sau potențial, afectează, într-un fel sau altul, viața colectivității, devenind o problemă pentru aceasta; b) determinarea magnitudinii problemei - pentru aceasta sunt utilizați indicatori care oferă o magine a problemei-stare: indicatori ai stării de sănătate, ai economiei, ai delincvenței, ai poluării, ai nivelul mortalității infantile, ai gradului de satisfacție/insatisfacție
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
colectivă a problemelor sociale sunt utilizate metode ca sondajele de opinie, scalele de atitudine, focus-grupurile, dar și analizele de conținut (presă, discurs politic). O atenție specială trebuie acordată formulările „problemelor-cauză” de către actorii sociali și funcțiilor acestor formulări. 3. Analiza activității colectivității de a face față problemelor sociale - în primul rând trebuie făcută o listă cu activități/soluții practicate de colectivitate; în al doilea rând, este necesară evaluarea eficacității/eficienței soluțiilor practicate. 4. Identificarea de noi soluții la problemele sociale - analiza problemelor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
conținut (presă, discurs politic). O atenție specială trebuie acordată formulările „problemelor-cauză” de către actorii sociali și funcțiilor acestor formulări. 3. Analiza activității colectivității de a face față problemelor sociale - în primul rând trebuie făcută o listă cu activități/soluții practicate de colectivitate; în al doilea rând, este necesară evaluarea eficacității/eficienței soluțiilor practicate. 4. Identificarea de noi soluții la problemele sociale - analiza problemelor sociale nu trebuie să se mărginească doar la identificarea și explicarea lor și a acțiunilor practicate de colectivitate. Este
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de colectivitate; în al doilea rând, este necesară evaluarea eficacității/eficienței soluțiilor practicate. 4. Identificarea de noi soluții la problemele sociale - analiza problemelor sociale nu trebuie să se mărginească doar la identificarea și explicarea lor și a acțiunilor practicate de colectivitate. Este importantă și adoptarea unei orientări constructive. Sociologia trebuie să contribuie la producerea unor noi soluții, la selectarea lor, pe baza preevaluării acestora, la implementarea și corectarea lor. Contribuția la creșterea capacității colectivităților de înțelegere a problemelor sociale și de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
explicarea lor și a acțiunilor practicate de colectivitate. Este importantă și adoptarea unei orientări constructive. Sociologia trebuie să contribuie la producerea unor noi soluții, la selectarea lor, pe baza preevaluării acestora, la implementarea și corectarea lor. Contribuția la creșterea capacității colectivităților de înțelegere a problemelor sociale și de evaluare a soluțiilor adoptate influențează mult și creșterea capacității de dezvoltare socială. Componentele/Fazele procesului dezvoltării sociale În continuare voi introduce o serie de concepte-cheie ale paradigmei dezvoltării sociale și, totodată, fazele procesului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mult și creșterea capacității de dezvoltare socială. Componentele/Fazele procesului dezvoltării sociale În continuare voi introduce o serie de concepte-cheie ale paradigmei dezvoltării sociale și, totodată, fazele procesului de dezvoltare socială. Prima fază: identificarea și diagnoza problemei sociale; estimarea voinței colectivității de a acționa pentru soluționarea acesteia. Faza a doua: identificarea obiectivelor de dezvoltare, formulate în conștiința colectivă, în demersul actorilor sociali, sau propunerea unor noi obiective. Societățile actuale sunt tot mai mult orientare spre dezvoltarea unor programe de dezvoltare socială
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau nu obiectivul global? Sunt efecte laterale/secundare pozitive sau negative/perverse ale strategiei? Care este costul implementării strategiei: e acest cost acceptabil și, mai ales, sustenabil? Un exemplu este strategia de a lansa programe de mobilizare a membrilor unor colectivități pentru realizarea unor obiective de dezvoltare economică și socială: crearea unor întreprinderi economice viabilă, lucrări de infrastructură, dezvoltarea unor instituții/servicii sociale. Pe lângă aceste obiective, strategia poate avea și efecte (impact) secundare/laterale: creșterea solidarității sociale, a capacității de acțiune
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se adaugă dificultățile de implementare, de acțiune efectivă, fapt care duce la „uitarea” strategiei/planului. Din acest motiv, implementarea planului necesită tehnici speciale. Iată câteva dintre ele: câștigarea suportului pentru implementarea planului: al instituțiilor implicate, a segmentelor sociale implicate, al colectivității; mobilizarea resurselor financiare necesare: cele publice, dar și cele non-publice; implementarea planului în activitatea instituțiilor implicate: în planurile lor de acțiune, sub forma unor obiective specifice acestor instituții care să convertească obiectivele planului; motivarea participării la aplicarea planului - interiorizarea planului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asupra dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Proiectul poporanist și țărănist al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare constituie, în esență, o critică a modernității (liberale) venită dinspre un „fond fără forme” și asumă amenajarea unui „spațiu de libertate” în fața instituțiilor statului (Barbu, 1995, p. 14), prin
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
decent al vieții pentru toți cetățenii, iar pe termen lung, ridicarea standardului de viață. Politica socială națională include „o sferă largă de activități ale statului care au ca obiectiv modificarea într-un sens specificat a caracteristicilor vieții sociale ale unei colectivități” (E. Zamfir, 1995, p. 12). Extrapolând această definiție la spațiul Uniunii Europene, responsabilitățile tradiționale ale statului sunt transferate construcției instituționale a Uniunii Europene: Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. În cadrul unui proces clar reglementat de consultare a tuturor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tuturor cetățenilor statelor membre. Un exemplu în acest caz este procesul complex de elaborare și implementare a Strategiei Europene de Ocupare a Forței de Muncă și a Strategiei de Promovare a Incluziunii Sociale. În ceea ce privește aria de influență a acestor măsuri, colectivității din definiția politicii sociale la nivel național îi corespund cetățenii Uniunii Europene. Promovarea conceptului de cetățenie europeană include asumarea responsabilității statelor membre de a le asigura cetățenilor lor dreptul și accesul la sistemele de securitate socială, precum și la serviciile sociale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ambele țări și pe baza regulii suplimentului: dreptul la suma cea mai mare (Jorens, 2005, pp. 7-12). La nivelul Uniunii Europene, ca și în cazul statelor naționale, politica socială se referă la intervenția „în configurația proceselor sociale caracteristice unei anumite colectivități, în scopul modificării lor într-o direcție considerată de actorii politici a fi dezirabilă.” (E. Zamfir, 1995, p. 12). Asumarea acestei definiții implică faptul că elaborarea politicii sociale la nivel european, a modelului social european s-a realizat respectând un
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politicii sociale sunt: promovarea unor bunuri publice, protecția ori securitatea socială și dezvoltarea socială. În ceea ce privește acest ultim concept, cel de dezvoltare socială, politica socială „formulează obiective de asigurare a unor condiții sociale care sunt considerate a fi importante global pentru colectivitate în procesul de dezvoltare a științei și culturii, a sistemului de educație, de difuzare a culturii, de promovare a familiei și a îngrijirii copilului, de sporire a solidarității sociale și a spiritului de colaborare internațional, a responsabilității umane” (E. Zamfir
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teritoriului a rămas același. Introducerea conceptului de autonomie locală a reprezentat una dintre principalele reforme. Autonomia locală este definită ca „dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Autonomia locală este numai administrativă și financiară și privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care aparțin comunei, orașului sau județului” (Legea administrației publice locale nr. 215 din
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cazul unor state precum Coreea de Sud, Taiwan și fosta Republică Federală Germania, în care eficiența economică pe termen lung a oferit șansa construirii legitimității regimului politic (Dogan, 1994). Astfel, se poate afirma că diferențele marcante dintre idealul de dezvoltare socială al colectivității și efectele măsurilor adoptate de guvernare conduc la erodarea legitimității guvernării pe termen lung și la scăderea legitimității regimului politic pe termen lung. Studiile referitoare la factorii care determină legitimitatea unui regim al bunăstării au încercat să lege suportul acordat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
joacă un rol marcant, însă și individul trebuie să aibă o contribuție importantă. Românii susțin o serie de politici sociale de tip universalist care au implicații foarte importante pentru dezvoltarea socială, educația și sănătatea bucurându-se de larga susținere a colectivității. În plus, românii sunt mai degrabă susținătorii unor politici generoase destinate celor aflați în nevoie. Toate acestea conduc la ideea că un regim al bunăstării de tip universalist este considerat a fi modelul optim spre care trebuie să se îndrepte
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]