2,007 matches
-
O statistică din 1863 situa județul Tutova pe locul 9 pe țară în privința olăritului. în cadrul cercetărilor de teren am constatat existența unor centre de ceramică dispărute treptat, începând din perioada interbelică, dar mai ales din anii ’50 încoace, odată cu procesul colectivizării. Astfel, la Puiești au existat mai multe ateliere de olărie, de asemenea în alte localități de pe Valea Tutovei, despre care astăzi se păstrează doar amintirea. La Chircești Miclești a existat un important centru de ceramică, dispărut și el. Acolo a
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
meșterului, olăritul a dispărut la Dumești. La fel s-a întâmplat la Fălciu, Lipovăț etc. Un caz deosebit a fost la Zgura - Oltenești, unde exista, prin familia Iacob, o succesiune de generații de olari, totul încheindu se atunci când, în furia colectivizării, comuniștii le-au confiscat atelierul. Cel mai important centru, atât din punct de vedere istoric, dar și ca posibilități contemporane de confecționare a olăriei în județul Vaslui, rămâne localitatea Brădești din comuna Vinderei. Barbu Slătineanu (21) a consemnat faptul că
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Brădești care, prin păstrarea unor structuri, amintesc pe cele din instalațiile de ars oale din punctele arheologice apropiate. Este o dovadă în plus legată de continuitatea populației românești în zona actualului județ Vaslui. Și aici a acționat procesul brutal al colectivizării, care a restrâns foarte mult activitățile legate de olărit. Autoritățile locale au arat drumul tradițional al olarilor spre Bârlad, iar președintele C.A.P., înarmat cu o bâtă, spărgea oalele pregătite pentru vânzare. De asemenea, piața era tot mai puțin receptivă
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
instaurarea comunismului. Sărbătorile religioase și târgurile ocazionate de acestea au scăzut în intensitate. Autoritățile nu-i vedeau cu ochi buni pe olari deoarece, cultivându-și meșteșugul, ei puteau aspira la un statut de oameni liberi, opunându-se, în felul acesta, colectivizării. Mai menționăm și faptul că în zonă acționau luptători anticomuniști, conduși de Dan Aldea și stabiliți în pădurea Talașmani. De aceea, olarilor li s-a arat drumul tradițional către Bârlad, iar președintele C.A.P-ului le distrugea vasele pregătite
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
kilometri, și aparținea de plasa Ianca și de județul Brăila. După 23 august 1944 nu s-a mai mutat nimeni în satul Ștefan cel Mare, școala s-a desființat pentru că funcționa în casa unul „chiabur”, iar după ce s-a terminat colectivizarea agriculturii, gospodăriile au fost desființate pe motiv că nu se putea lucra cu tractorul. Vatra satului a devenit teren arabil. în aceste condiții și tata și fratele Dinu au fost obligați să-și desfacă gospodăriile și s-au mutat în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Cu ciudă urâtă l-am înfruntat: „Vezi că tu ții mai mult la boii din grajd decât la mine”?. M-a înjurat și mai amarnic. A suferit mult tata de la regimul comunist după anul 1945, dar mai ales după începerea colectivizării. I s-au făcut procese de sabotaj. I s-au impus cote de cereale pe care era imposibil să le predea, căci toată recolta era mai mică decât cota impusă. I s-au pus amenzi, i s-au confiscat materiale
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dramatice. Din munca lui de o viață, din ambiția lui de a fi stăpân în gospodăria sa, de a arăta că știe să fie stăpân, că poate să se administreze singur, că este în stare să răzbească în viață; prin colectivizare, la bătrânețe, a ajuns sluga celor mai răi și mai leneși oameni din sat; o slugă bătrână și săracă. întrat în colectivă, a fost pus paznic la vite și apoi om de servici la grajdurile vitelor colectivei. La noi, la
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o nuvelă a lui Leon Tolstoi în care oamenii scoși la plug în ziua de Paști de un boier necredincios, arau cu lumânări aprinse și lipite pe coarnele plugului și mergeau cântând: Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând. COLECTIVIZAREA. În anii 1954-55 în satul Hăbășești se punea problema colectivizării, dar gospodarii nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe prelucrări cu activiștii de partid, insuccesul a fost trecut pe capul subsemnatului. Popa este vinovat. Popa îi învață
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
la plug în ziua de Paști de un boier necredincios, arau cu lumânări aprinse și lipite pe coarnele plugului și mergeau cântând: Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând. COLECTIVIZAREA. În anii 1954-55 în satul Hăbășești se punea problema colectivizării, dar gospodarii nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe prelucrări cu activiștii de partid, insuccesul a fost trecut pe capul subsemnatului. Popa este vinovat. Popa îi învață să nu accepte colectivizarea. Am fost chemat la primărie și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în satul Hăbășești se punea problema colectivizării, dar gospodarii nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe prelucrări cu activiștii de partid, insuccesul a fost trecut pe capul subsemnatului. Popa este vinovat. Popa îi învață să nu accepte colectivizarea. Am fost chemat la primărie și prelucrat cu amenințări. Porunca finală a fost să-i conving pe oameni în biserică, la slujbă, să se înscrie în colectivă. În Duminica respectivă trebuia să-i conving pe oameni să se înscrie, altfel
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
finală a fost să-i conving pe oameni în biserică, la slujbă, să se înscrie în colectivă. În Duminica respectivă trebuia să-i conving pe oameni să se înscrie, altfel viața mea era în pericol.. . . Le am vorbit oamenilor despre colectivizare ca acțiune generală pe toată țara, dar le-am atras atenția: „Să vă gândiți bine pentru ca, dacă va fi trai bun în colectivă să vă mândriți de hotă rîrea pe care ați luat-o, iar dacă va fi rău să
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
să vă înscrieți”. Desigur, mesajul meu a ajuns și la urechile activiștilor de partid. În aceiași Duminică, după amiază, zi frumoasă de vară, un om a fost trimis să mă cheme, în sat, pe ulița cea mare, de activiștii pentru colectivizare ca să merg împreună cu ei pe la gospodarii care trebuiau lă muriți. Am mers, dar în loc să-i însoțesc, unul dintre ei a început să mă înjure și să vocifereze nervos. Lumea era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului. Când respectivul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
sufletul meu am presimțit că a murit taică-miu. El fusese pe front, În Rusia, nu prea era bine cotat, și În momentul În care fusese la Hârșova diriginte de poștă, atunci la Început, când s-a și căsătorit, Începuse colectivizarea și Îl făcuseră membru de partid și el le-a dat carnetul Înapoi... Și atunci, În ’48, l-a și epurat, că de ce a renunțat la carnet și la onoarea de a fi membru... și tatăl meu a spus: „Mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da. Eram În Închisoare la Satu Mare, Într-o celulă cu niște oameni de naționalitate maghiară. Erau din localitatea Berveni, prima comună colectivizată total din țară. Și ei mi-au povestit de ce-au ajuns să fie fruntași pe țară cu colectivizarea: lângă localitatea lor era o așezare de moți. În zona asta, Carei-Satu Mare, s-au făcut colonizări: cu moți, cu maramureșeni, că erau pământuri multe, pustii, goale, rămase de la grofi... Și-au adus oameni săraci, și i-au stabilit În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-o-mpărțit. Studii medii cu studii superioare am fost Împreună, cele cu studii gimnaziale separat și cele cu primare, separat... Și-așa-am și rămas până la urmă, că nu ne-o mai Învălmășit. Nu știu de ce, da’ Între timp se terminase colectivizarea, și-apoi vroiau să le educe pe țărănci să meargă să accepte colectivul, că foarte multe dintre ele s-o bătut cu cei care-o venit să le oblige să dea pământul. I-o bătut... Ce știu eu? Cic-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și de-ăia șontorogi au scos... Bă, dacă nu avea osu’ rupt și era vindecat, era bun la muncă... I-a scos, a rămas Închisoarea goală... veneau alte și alte valuri de deținuți. Îi arestau mereu În legătură cu Ungaria și cu colectivizarea. În ’62 se apropia terminarea colectivizării și ei forțau nota. Jumătate din deținuți eram așa-ziși intelectuali, și jumătate erau țărani și muncitori, dar mai ales foarte mulți țărani care nu vroiau să intre În colectivizare și care mârâiau... La
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Bă, dacă nu avea osu’ rupt și era vindecat, era bun la muncă... I-a scos, a rămas Închisoarea goală... veneau alte și alte valuri de deținuți. Îi arestau mereu În legătură cu Ungaria și cu colectivizarea. În ’62 se apropia terminarea colectivizării și ei forțau nota. Jumătate din deținuți eram așa-ziși intelectuali, și jumătate erau țărani și muncitori, dar mai ales foarte mulți țărani care nu vroiau să intre În colectivizare și care mârâiau... La un moment dat, la Jilava, eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În legătură cu Ungaria și cu colectivizarea. În ’62 se apropia terminarea colectivizării și ei forțau nota. Jumătate din deținuți eram așa-ziși intelectuali, și jumătate erau țărani și muncitori, dar mai ales foarte mulți țărani care nu vroiau să intre În colectivizare și care mârâiau... La un moment dat, la Jilava, eram câțiva tineri În celula aia, și a murit un bătrân, moș Ion, și noi, pentru că era semiîntuneric, nu l-am declarat, ca să-i luăm rația de mâncare când venea la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu, că eram mai mărișor, eram printre primii la părinți, și atunci s-a Întâmplat necazul... Trebuia să treci forțat la colectiv, să dai cal, să dai căruța, să dai pământul... Zi de zi eram Încordați că vin echipele de colectivizare pe la școli, pe la cămine. Cine făcea parte din aceste echipe de colectivizare? Dom’le, tot niște oameni de prin comunele de aicea, de la Țifești... Toți ăștia erau: ba unul, ba altul, și lor le plătea. „Mergeți să-i trecem la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a Întâmplat necazul... Trebuia să treci forțat la colectiv, să dai cal, să dai căruța, să dai pământul... Zi de zi eram Încordați că vin echipele de colectivizare pe la școli, pe la cămine. Cine făcea parte din aceste echipe de colectivizare? Dom’le, tot niște oameni de prin comunele de aicea, de la Țifești... Toți ăștia erau: ba unul, ba altul, și lor le plătea. „Mergeți să-i trecem la colectiv, că n-avem cum, și trebuie să-i trecem”... Și veneau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când o venit rușii... În ’44. Mai făceau, beau, scoteau vin de la oameni, forțat. Erau borfași. Eu eram mititel. În anii aceia ați avut simpatii politice? Eu nu am făcut politică și nici tata nu a făcut. Asta a fost colectivizarea forțată. Păi ce, io am făcut politică?! În anii ’50, În zonă, spre Vidra, Bârsești, au fost revoltele țărănești... Ce știți despre ele? Eu știu doar că am stat cu mulți din ei În pușcărie, da’ când a fost răscoala
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
golani de ăștia, cu ghioagele... și te forțau să semnezi că treci la colectiv. Și mă oprește nașul meu, Mocanu, care era profesor, și era Îndrumător, umbla cu echipele alea. Și Îl Întreb: „Nașu’, pentru ce umblă ăștia?”. „Păi, pentru colectivizare.” „Dar care e treaba cu colectivizarea?” „Păi, te Înscrii la colectiv”... „Ia dă-mi și mie să citesc.” Îmi dă și mie o cerere, să citesc și eu ce scrie pe ea, și acolo scria așa: „Mă trec de bunăvoie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te forțau să semnezi că treci la colectiv. Și mă oprește nașul meu, Mocanu, care era profesor, și era Îndrumător, umbla cu echipele alea. Și Îl Întreb: „Nașu’, pentru ce umblă ăștia?”. „Păi, pentru colectivizare.” „Dar care e treaba cu colectivizarea?” „Păi, te Înscrii la colectiv”... „Ia dă-mi și mie să citesc.” Îmi dă și mie o cerere, să citesc și eu ce scrie pe ea, și acolo scria așa: „Mă trec de bunăvoie la colectiv”. „Măi, dacă e de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În deplasare la Galați. Am fost 13 În boxă. Eu am fost condamnat cu articolul 199 la cinșpe ani de muncă silnică și cinci ani degradare civică pentru crimă de „acte de teroare contra orânduirii socialiste”, contra Îndrumătorilor care făceau colectivizare forțată... Adică degradarea ce era? Nu aveai voie când te eliberezi să alegi sau să fii ales... Și unde ați fost dus după proces? După proces, În mai, ne-au pus lanțuri la picioare, ghintuite, ne-au pus În dubă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am dat jos din vagon, eram În lanțuri... De fapt, eram zece În lanțuri și trei fără lanțuri... Și ne-a băgat pe sală acolo, Într-o baie, și a Întrebat pentru ce ești condamnat. Era unul Costică Unghie: „Pentru colectivizare”. I-a dat o palmă de a sărit cu cracii În sus. Avea dosarul lui și zice: „Trebuie să zici și noaptea că ești condamnat «pentru crimă de acte de teroare!»”. Altfel, programul era: trezirea la cinci, stingerea la zece
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]