3,820 matches
-
le avea de pus erau multe. Dar perspectiva oferită privitorului de pe terasă îl întârzie. Căci înțelese cu această ocazie de ce nu putea vedea valea, dincolo de grădină. De la balustrada terasei, privirea se pierdea hăt în jos, într-o adâncime albăstrie. Căci colina pe care erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde panta întâlnea orizontala. Putea vedea și arborii care acopereau kilometri întregi, pierzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
terasă îl întârzie. Căci înțelese cu această ocazie de ce nu putea vedea valea, dincolo de grădină. De la balustrada terasei, privirea se pierdea hăt în jos, într-o adâncime albăstrie. Căci colina pe care erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde panta întâlnea orizontala. Putea vedea și arborii care acopereau kilometri întregi, pierzându-se în orizontul cețos. Cât cuprindea cu privirea nu se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Se afla pe o plajă cu nisip. Dinaintea lui se întindea o mare albastră, luminată de soare, care făcea vălurele peste clădirile albe, sfărâmate. De jur-împrejur, răspândite până departe pe marea aceea frumoasă, prea puțin adâncă, departe de tot; spre colinele năpădite de ierburi, se aflau rămășițele unui oraș cândva impresionant. Peste tot plutea nimbul unei epoci incredibile, iar tăcerea civilizației moarte demult era întreruptă doar de clipocitul blând, atemporal al valurilor. Și din nou veni acea tranziție instantanee. Deși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Când ajunse în Yazd, era beznă, dar recunoscu de îndată căldura care nici nu se topise în pământ, mirosul de iască al nopții și apropierea deșertului. Mai avea un drum de făcut și să taie orașul până la marginea ergului, sub coline. Ocoluri de sârmă ghimpată împrejmuiau așezarea și gărzile o vegheau, dar era o veghe deșartă, fiindcă prădătoarele se roteau pe deasupra turnurilor, ca în urmă cu mii de ani. Când era copil, se urcase pe capacul turnului Golestan, chiar până aproape de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poftă, cu lăcomie în jurul lui, ca la fețe, culori și ansambluri de la care își lua rămas-bun, și de-aceea centrul orașului, într-o zi cu lumină galbenă ca uleiul, îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele majestuoase ale platanilor, cârciumioarele ascunse din loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care împodobiseră împrejurul cioplind în versantul de rocă. Nu era nimic mai stupid decât să sfârșească acolo unde își doriseră cândva să se bucure: și ea, și Omar plănuiau la începuturi, pe când ea abia absolvise, să aibă o casă pe colinele înverzite și în ea să își primească nepoții. De câte ori ceața de plumb și uraniu se lăsa peste Teheran și se înecau respirând, își spuneau unul altuia: „Mai e doar puțin până în Lavasan“. Acum, ea ajunsese. Era în zori și aburii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de iaz Și de fagi, Precum ni-s dragi, Cerul și cu stelele, Plai cu floricelele, Prin vâlcele Viorele, Și prin sate răsfirate Vânarăm fete minunate. Și pe la apus de soare Am ieșit în drumul mare, -Drumul mare-i pe colină Ajunserăm la fântână. Zărirăm urma de fiară Ș-aci toți descălicară, Stătea oastea în mirare Ce urmă să fie oare? Unul zise că-i de zână Aibe-o-mpăratul de mână, Alții că e de crăiasă Aibe-o-mpăratul mireasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în 1921, putând identifica la fața locului indicațiile anterioare. Identificând 12 turnuri din cele 14 ale fortăreței, și, dându-și seama de lipsa unor cercetări arheologice sistematice, scria în Jurnalul său că: Chiar dacă nu putem spera ca săpături sistematice pe colina Dinogeției să lămurească pe deplin istoria martirilor acestui loc, totuși s-ar putea ajunge la fundațiile vechilor edificii de cult creștine care nu puteau lipsi de aici, ca de altfel nici din celelalte orașe făcând parte din episcopia subordonată orașului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
asemenea unei cavități din subsol ce are pe latura de răsărit nișa unui reliquarium, iar pe cea de nord, una mai mare, poate pentru ofrande. Datarea bazilicii este stabilită arheologic pentru secolul VI; 3) bazilica cimiterială (E) așezată pe o colină la nordul cetății, în cimitir, era construită din piatră și cărămidă, având o formă rectangulară (15 m x 11 m) (simplă și destul de largă), spre est avea o absidă semi-rotundă, uninavată. Dacă se acceptă teza lui V. Pârvan, care atribuia
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
SE LĂSARĂ PURTATE ÎNCOACE ȘI ÎNCOLO DE CURENȚI. UNELE ATÎRNAU PUR ȘI SIMPLU DEASUPRA CAPULUI, FĂCÎNDU-L SĂ TURBEZE DE MÎNIE FAȚĂ DE ÎNCETINEALA CU CARE SE ÎMPRĂȘTIAU. ALTELE DISPĂRURĂ CU O VITEZĂ SATISFĂCĂTOARE. HEDROCK ȘTIA CĂ UNELE VOR ATERIZA PE COLINE, PRIN POMI, ALTELE VOR ZBURA ANI ȘI ANI DE ZILE, POATE CHIAR SECOLE, PRADĂ FIECĂREI ADIERI DE VÎNT. CU FIECARE CEAS CE TRECEA AVEAU SĂ DEVINĂ MAI GREU DE GĂSIT ȘI CĂUTAREA LOR AVEA SĂ IA MAI MULT TIMP. FIINȚELOR-PĂIANJEN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
oraș fără pitoresc, fără vegetație și fără suflet sfârșește prin a părea odihnitor, te prinde în somn, până la urmă. Dar este și drept să mai adăugam că e grefat pe un peisaj fără seamăn, în mijlocul unui podiș deschis, înconjurat de coline luminoase, în fața unui golf cu un contur desăvârșit. Păcat numai că a fost construit cu spatele la acest golf și că e cu neputință așadar să zărești marea pe care, dacă vrei s-o vezi, trebuie totdeauna s-o cauți. Ajunși aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
AER BUN SUS. Au găsit terasa goală, și cu trei scaune. Dintr-o parte, atât cât putea să cuprindă privirea, nu se vedeau decât terase care se sprijineau, undeva, de o formă întunecoasă și pietroasă în care au recunoscut prima colină a orașului. De cealaltă parte, pe deasupra câtorva străzi și a portului invizibil, privirea se pierdea într-un orizont în care cerul și marea se amestecau într-o fremătare nedeslușită. Dincolo de ceea ce ei știau că trebuie să fie falezele, o licărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a întrebat pe Tarrou dacă are o idee despre drumul pe care trebuie să apuci ca să ajungi la acea liniște. \ Da, simpatia. Două clopotele de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două clipiri de far. Briza părea sa capete mai multă putere și în același timp un suflu, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
își continua existența. Dar cine se gândea la aceste singurătăți ? La amiază, soarele, învingând adierile reci care se luptau de dimineață să rămână în aer, revărsa asupra orașului valurile neîntrerupte ale unei lumini nemișcate. Ziua se oprise în loc. De pe vârful colinelor, tunurile fortărețelor bubuiau fără întrerupere sub cerul imobil. Tot orașul se năpustise afară pentru a sărbători acest minut chinuit când timpul suferințelor lua sfârșit și când timpul uitării încă nu începuse. Se dansa în toate piețele. De la o zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe îngrozite și să le spună că trebuiau să-și regăsească adevărata lor patrie. Pentru ei toți, adevărata patrie se află dincolo de zidurile acestui oraș sugrumat. Ea era în mărăcinișurile înmiresmate de pe coline, în mare, în ținuturile libere, în tensiunea iubirii. Și la ea, la fericire, voiau ei să revină, întorcând la rest, cu dezgust, spatele. Cât despre sensul pe care putea să-l aibă acest exil și această dorință de revedere, Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
specializați în arheologia biblică - mai exista și alt fel? -, dar și-au dezvoltat repede o concepție proprie. În anii ’60, mulți dintre ei asistau o echipă de experți în Biblia luterană venită din Illinois la dezgroparea Tell Ta’anach-ului, o colină aflată nu departe de Jenin, pe Malul de Vest. Americanii au săpat acolo mai mulți ani, atât de entuziasmați erau. Ta’anach era menționat în Biblie ca unul din orașele Canaanului cucerite de Iosua, unul din liderii militari ai israeliților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
furat. Nu știu de unde îi vin lui Ignatius ideile astea a’ lui. — Vin cu Angelo pe la șapte. Uite ce, scumpo, încearcă să afli prin piața de pește cine-i bătrânu’ ăla. * Casa familiei Levy era așezată printre pini, pe o colină mică, de unde se vedeau apele cenușii ale golfului Sfântul Louis. Fațada era un exemplu de stil rustic elegant; interiorul era o încercare reușită de a evita orice element rustic. Temperatura era constantă, de douăzeci și cinci de grade, datorită instalației de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nimic. Rob e un jucător important la INS. Are laboratoare de cercetare uriașe și dispune de milioane, în granturi. Merge la rugăciunea de la micul dejun cu membri ai Congresului. Este un savant care crede în Dumnezeu. E foarte iubit pe Colină. Nu a fost acuzat niciodată de conduită neprofesională. N-ar fi acuzat nici dacă l-am prinde buzunărind un asistent de laborator. — Așa că o lăsăm baltă? — Lumea-n care trăim nu e perfectă, spuse Charlie. Iar noi avem multe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Astfel, Înaintând Încet pe sub ceața adunată deasupra orașului, la șase și zece seara, Armanoush a ajuns la apartamentul cu două băi al bunicii ei, situat În Russian Hill, un cartier plin de viață, construit pe una din cele mai Înalte coline din San Francisco. — Bună, scumpo, bine ai venit acasă! Surprinzător, cea care a deschis ușa nu era bunica ei, ci mătușa Surpun. Mi-a fost dor de tine, a ciripit ea drăgăstos. Ce-ai făcut toată ziua? Cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
exista În schimb lumină electrică la parter. Nu era apă curentă, apa era furnizată de un puț din mijlocul unei curți care fusese probabil acoperită cu două secole În urmă. Ziduri din piatră cioplită. Vedere admirabilă asupra unui peisaj de coline pe care l-am declarat mai frumos decît Grecia, unde nu fuseserăm niciodată. Casa pe care părinții mei o Închiriau În fiecare vară la Vaucluse, o enormă clădire cu douăzeci și cinci de camere pe care oamenii din sat o numeau „castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de cinema la Paris. Vizitarea rotondei urma să aibă loc după prînz, dar eu știam deja că va fi prea Întuneric ca să mai pot filma. Mi-ar fi plăcut să fac cîteva prim-planuri cu Maryse pe un fundal de coline cu contururi vagi. La Începutul după-amiezii, lumina nu va fi bună, dar măcar voi fi cu ea. În timpul mesei, ne așezaserăm unul În fața celuilalt. CÎnd toată lumea s-a ridicat, mama a venit după mine: „N-ar trebui să te tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu țin deloc să fiu doar suportul fantasmelor tale erotice, sînt totuși și femeie!“ sau: „În scrisori, nu vorbești decît de sex, nu-mi pui nici cea mai mică Întrebare despre munca mea“ - și privisem sînii Marysei așa cum priveam curba colinelor sau ramurile unui pin de pădure Îndoite de vînt, cu privirea pură a unui tînăr creștin. Doar n-am să scriu cu markerul permanent pe peretele camerei: „Ah, de ce nu m-am culcat cu Maryse!“. Eram fiul lui Franz Weyergraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de mult cartea dumneavoastră, a regăsit constantele atît de deosebite ale umorului evreiesc“, vé-khoulé... Te exprimi acum În ebraică? Am putea intitula astfel un studiu asupra dumitale: „De la erotismul belgian la umorul evreiesc“. Din strada Binefacerii la Zidul Plîngerii! De pe colina Waterloo pe muntele Sinai! — Catolicismul și Providența mă definesc mai bine. Lasă chestiile astea În seama tatălui dumitale. Cu cît te vei ocupa mai puțin de el, cu atît te vei simți mai bine. „Numele tatălui dumitale strălucește pe firmamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și locul acesta devine Heidelberg-ul. Nunta celor doi principi e un triumf de alegorii templierești. În cursul ceremoniilor londoneze, regia e asigurată de Însuși Bacon și se reprezintă o alegorie a cavaleriei mistice, cu apariția unor cavaleri În vârful unei coline. E clar că Bacon, care Îi urmează lui Dee, este acum mare maestru al nucleului templier englez...“. „...și cum e clar că el e autorul tragediilor lui Shakespeare, va trebui să-l recitim și pe Shakespeare tot, care bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și să facem o haltă la Bobbio, iar de acolo ajungi la Piacenza, ești nebună, e mai ceva decât Hannibal cu elefanții lui. N-ai simțul aventurii, zisese ea, și apoi gândește-te câte restaurante mici și drăguțe găsim pe colinele acelea. Înainte de Uscio este Manuelina, care are douăsprezece stele În ghidul Michelin și orice fel de pește am dori. Manuelina era plin, cu un șir de clienți pândind În picioare mesele la care se servea cafeaua. Lorenza zisese nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]