2,881 matches
-
sare în 1248 a condus la acordarea de privilegii orașului (drepturi Magdeburg) la 27 februarie 1253 de către Bolesław V Cast. În documentul original, este menționat, de asemenea și numele german al orașului (Saltzberg) deoarece mulți locuitori ai Bochnia au fost coloniști germani din Silezia de Jos. Datorită minei de sare și locației favorabile, Bochnia, care a aparținut Voievodatului Cracovia, a fost unul dintre principalele orașe din Polonia Mică. În secolul al XIV-lea, în timpul domniei regelui Cazimir al III-lea al
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
Reich, Chrzanów a fost făcută resedința de judet din regiunea Katowice al Sileziei Superioare. În 1940, autoritățile germane au început exproprierea caselor cele mai bune din oraș, alungând familii poloneze. Aceste case au fost date oficialilor germani, militari, polițiști și coloniștilor germani proveniți din România. Naziștii au început să înlăture orice urme poloneze din oraș cu deosebită meschinărie. De pe clădirile publice și magazine au fost îndepărtate înscrisurile în limba poloneză,înlocuite cu înscrisuri îăn limba germană și toate străzile au primit
Chrzanów () [Corola-website/Science/297948_a_299277]
-
a personajelor principale) pe care le aduce îmbrățișarea valorilor capitaliste. Demers salutar până aici. </spân></spân></spân></p> Doar că decorul ales pentru a spune această poveste este România (Bucureștiul și zona rurală din apropierea Buzăului). Astfel, descoperim, împreună cu Conradi, viața coloniștilor occidentali în „estul sălbatic”, surprinsă în detalii, pe cât de amuzante și inedite pentru ochiul occidental, pe atât de dureros de recognoscibile pentru noi. Firma de consultanță este folosită ca paravan de către un investitor occidental pentru concedierea masivă a muncitorilor de la
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
și oameni în vârstă, care trăiesc în sărăcie lucie, și care îi reclamă faptul că „și ei sunt Cuba”. Scena e construită și filmată super-elaborat, pentru a enunța un fel de hiperbolă a sărăciei care îl trage la răspundere pe colonist. Departe de a estetiza, scena are forța alegorică a unui strigăt de trezire a conștiinței dinspre țările subalterne spre „lumea întâi”. Iar inventivitatea cinematografică dă forță acestui strigăt. Cel puțin la fel de lipsită de temei mi se pare afirmația că, prin
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
coloniale și colaboratorilor lor celor mai apropiați. De-asta, afirmația lui Gorzo și Lazăr că „nimic din filmul lui Kalatozov nu condamnă intrinsec, cu mijloace artistice, bogăția coruptă din Havana prerevoluționară” este complet lipsită de conținut. Evidențierea raporturilor dintre bogăția coloniștilor și mizeria colonizaților reprezintă punctul de pornire al procesului pe care îl face filmul regimului Batista - și îl face, evident, cu mijloace artistice. În continuare, pe parcursul filmului, vedem celelalte fațete care permit excesivitatea acestui lux: exploatarea țăranilor sau masacrarea studenților
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
ilirice și tracice. În secolul al II-lea î.Hr., românii cuceresc regiunea, iar în anul 9 î.Hr. o includ în provincia Illyricum. Între secolele V-VII, aici sosesc triburi slave, care îi vor „slaviza” pe autohtoni (iliri, daci, traci, celți, coloniști români) și se vor amestecă cu aceștia, ducând la etnogeneza formării poporului sârb. Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea și se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat ființă în secolul
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
Baridustae), dintre care sunt mai cunoscute cele de mineri în Munții Apuseni. Cei din urmă au fost identificate în număr mare pe tăblițe cerate și inscripții locale, prin cu nume iliric tipice: Andarus, Andes, Dato, Dasius, Epicadus, Plares, Scenobarus. Acesți coloniști au practicat incinerația în gropi simple, uneori cu pereții arși. Unele morminte au ring de piatră sau incintă de piatră de formă rectangulară. Necropole atribuite unor iliri se află la Ruda-Brad, Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
din obiceiurile străvechi pierzându-se. În 1853 Napoleon al III-lea a declarat insula ca posesiune franceză și până în 1922 în insulă au fost trimiși peste 22.000 de pușcăriași, inclusiv criminali și prizonieri politici. La sfârșitul epocii coloniei penale, coloniștii europeni (inclusiv pușcăriași) și lucrătorii din sudul Asiei depășeau din punct de vedere numeric indigenii, aceștia fiind discriminați printr-un sistem gen apartheid - "Code de l'Indigénat". Până în 1946 Noua Caledoine a fost o colonie franceză, ulterior aceasta devenind "teritoriu
Noua Caledonie () [Corola-website/Science/298489_a_299818]
-
necunoscută pînă recent. Din cauza răsfirării pe un teritoriu vast, în toată Siberia, limba și cultura kalmîcilor a suferit un declin, fiind amenințate cu dispariția. Nikita Hrușciov a permis calmîchilor reîntoarcerea, însă au găsit casele și locurile de muncă ocupate de coloniști ruși și ucrainieni. Aceștia nu voiau să cedeze nimic din ce le fusese dat gratuit. La 9 ianuarie 1957, Kalmâkia a redevenit oblast autonom și la 29 iulie 1958 și-a redobîndit statutul de republică autonomă în cadrul RSSFR. Planificarea greșită
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
18 iunie 1815 și a opus armatelor lui Napoleon Bonaparte o coaliție anglo-prusacă, bătălie soldată cu înfrângerea definitivă a lui Napoleon. Etimologia numelui este legată de termenele germanice referitoare la pantă (din neerlandezul "lots" sau "los") și pă ("watar"). Datorită coloniștilor belgieni din SUA, mai există două localități cu numele Waterloo: una în Wisconsin, alta în Michigan. Satul Waterloo s-a separat de Braine-l'Alleud la 18 decembrie 1795, devenind comună separată. La 1 ianuarie 1977 s-a făcut o reîmpărțire
Waterloo () [Corola-website/Science/298501_a_299830]
-
Episcopiei Catolice a Transilvaniei, de la Alba Iulia. În anul 1316 regele Carol Robert de Anjou a scos Clujul din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia și i-a acordat personalitatea juridică de oraș, scutindu-i de taxe și impozite pe coloniștii sași care doreau să se așeze la Cluj. Odată cu refacerea pe deplin a vieții orășeneși, Clujul a primit un sigiliu în anul 1369, sigiliu confirmat regal în 1377 de regele Ludovic de Anjou și folosit de atunci pe actele administrative
Stema orașului liber Cluj () [Corola-website/Science/306997_a_308326]
-
provinciei cu populație de etnie germană. Totuși, terenurile din Banat erau improprii pentru culturi agricole. Ele erau supuse unor inundații periodice și fiind lipsite de scurgere erau mlăștinoase, condițiile de viață fiind foarte grele. Într-o primă perioadă, mortalitatea între coloniștii germani era extrem de ridicată, mulți dintre ei murind din cauza malariei sau a altor boli hidrice. Noile valuri de imigranți abia erau suficiente pentru a compensa această mortalitate. De aceea, autoritățile austriece au decis să întreprindă un vast program de lucrări
Maximilian Fremaut () [Corola-website/Science/307002_a_308331]
-
Parcul Național Cangandala. Localitatea este deservită de un aeroport (cod ICAO FNMA) ce operează zboruri spre capitala Luanda. Stație de cale ferată (dată din nou în folosință în 2010 după ce fusese distrusă în timpul războiului civil). Localitatea a fost fondată de către coloniștii portughezi în secolul al XIX-lea. S-a dezvoltat cu timpul ca și un important centru agricol (condițiile climatice locale permit acest lucru) pentru cultura bumbacului (împrejurimile orașului aveau cea mai importantă producție de bumbac din întreaga Africă de vest
Malanje () [Corola-website/Science/308670_a_309999]
-
Marș aș the Abode of Life" de Percival Lowell cu o hartă a canalelor marțiene imagiate de el, "Cronicile marțiene" de Ray Bradbury, și "Marte verde" de Kim Stanley Robinson. Se află înregistrate și mesaje adresate direct viitorilor vizitatori sau coloniști de pe Marte, din partea mai multor personalități, printre care se numără Carl Sagan și Arthur C. Clarke. În 2006, Planetary Society a adunat un sfert de milion de nume trimise prin Internet și le-a pus pe disc. DVD-ul "Phoenix
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de nord și este cultivat și naturalizat în întreaga regiune mediteraneană inclusiv în Caucaz din vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, și Africa tropicală. Introdus în California de coloniștii spanioli în 1769, rodierul este acum cultivat mai ales în zonele uscate din California și Arizona pentru fructele sale exploatate comercial ca sucuri cu o popularitate în creștere din 2001 . Frunzele sunt dispuse opus sau altern, sunt lucioase, înguste-alungite, întregi
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
treilea î.e.n. Planta este de asemenea crescută extensiv în China de Sud și Asia de Sud-Est, unde a ajuns fie pe Drumul Mătăsii, fie adusă de corăbiile comerciale. Orașul antic Granada din Spania a primit numele de la acest fruct în perioada maură. Coloniștii spanioli au introdus mai târziu fructul în regiunea Caraibelor și America Latină, dar în coloniile engleze nu a avut prea mult succes: "Plantați-o lângă marginea casei, aproape de zid. Astfel va crește sănătos, va înflori frumos, și va face fructe în
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
cu 600 de deasupra podișului înconjurător, și depășea numai cu 200 de m vârfurile înconjurătoare, de care era ascuns. Locuitorii băștinași „aeta” (sau „negrito”) au trăit mai multe secole la poalele și pe versanții vulcanului, unde s-au refugiat din fața coloniștilor spanioli. Ocupația lor principală fiind vânătul și culesul de fructe și plante sălbatice care le asigurau și o mobilitate, prin care se explică faptul că au reușit să supraviețuiască. Pe versanții vulcanului înainte de erupția (1991) care este considerată ca o
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
acoperită de declarația de război britanică. Unitățile rhodesiene au luptat în Europa, Africa de Nord și în Burma. Trupele rhodesiene nu au avut permisiunea să funcționeze ca unități compozite, (spre deosebire de unitățile australiene, canadiene sau sud-africane), deoarece erau constituite în mare parte din coloniști. Un mare număr de militarei rhodesieni, în mod special din unitățile de pușcași nu erau albi, ci ori erau metiși ori de etnie ndebele. Stagiul lor militar nu a fost niciodată recunoscut de guvernul ZANU (PF) din Harare. Viitorul prim-
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
realizarea unei așezări permanente engleze în locul care va deveni ulterior colonia britanică din America de Nord numită Colonia Virginia, care, la rândul său, a fost precursoarea a mai multe entități statale a Statelor Unite de azi. Între 1585 și 1587, diferite grupuri de coloniști din insulele britanice au fost aduse pe insula Roanoke în încercarea de a crea o așezare permanentă. Toate aceste grupuri fie au abandonat colonia, fie au dispărut. Ultimul dintre aceste grupuri a dispărut după o perioadă de trei ani de la
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
Anglia. Aceste constante încercări nereușite de colonizare, dublate de misterul ce a înconjurat toate disparițiile și/sau abandonările locului, a dus la denumirea coloniei cu apelativul de "Colonia dispărută", conform nominalizării originale de "The Lost Colony." Principala ipoteză a dispariției coloniștilor a fost absorbirea și asimilarea acestora de către comunitățile locale ale populațiilor indigene. Alte două posibile posibilități ar fi fost masacrarea coloniștilor de către spanioli sau de către triburi locale ostile coloniștilor, sau, în sfărșit, o combinație dintre acestea. O colonie britanică numărând
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
la denumirea coloniei cu apelativul de "Colonia dispărută", conform nominalizării originale de "The Lost Colony." Principala ipoteză a dispariției coloniștilor a fost absorbirea și asimilarea acestora de către comunitățile locale ale populațiilor indigene. Alte două posibile posibilități ar fi fost masacrarea coloniștilor de către spanioli sau de către triburi locale ostile coloniștilor, sau, în sfărșit, o combinație dintre acestea. O colonie britanică numărând peste 100 de bărbați, femei și copii, fondată în 1587 de Walter Raleigh pe o insulă aflată la intrarea în brațul
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
conform nominalizării originale de "The Lost Colony." Principala ipoteză a dispariției coloniștilor a fost absorbirea și asimilarea acestora de către comunitățile locale ale populațiilor indigene. Alte două posibile posibilități ar fi fost masacrarea coloniștilor de către spanioli sau de către triburi locale ostile coloniștilor, sau, în sfărșit, o combinație dintre acestea. O colonie britanică numărând peste 100 de bărbați, femei și copii, fondată în 1587 de Walter Raleigh pe o insulă aflată la intrarea în brațul Albemarle din dreptul statului Carolina de Nord, a
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
la inițiativa lui Sir Richard Grenville, un văr al lui Raleigh. Lăsând mai mult de 100 de oameni pe insulă, Grenville plecase în Anglia la sfârșitul lui august promițând că se va întoarce pâna la sărbătorile de Paști din 1586. Coloniștii, aflați sub conducerea guvernatorului Ralph Lane și numărându-l printre ei pe artistul și cartograful expediției, John White, au explorat împrejurimile în căutare de resurse minerale. În scurt timp însă au avut de înfruntat triburile locale de indieni, iar hrana
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
-l printre ei pe artistul și cartograful expediției, John White, au explorat împrejurimile în căutare de resurse minerale. În scurt timp însă au avut de înfruntat triburile locale de indieni, iar hrana s-a împuținat. Îngrijorați de întârzierea lui Grenville, coloniștii au profitat de ocazie pentru a se întoarce în Anglia cu Sir Francis Drake, care se oprise pe neașteptate pe insulă în iunie 1586, revenind din sud după seria de atacuri îndreptate împotriva coloniilor spaniole din Lumea Nouă. La numai
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]
-
care se oprise pe neașteptate pe insulă în iunie 1586, revenind din sud după seria de atacuri îndreptate împotriva coloniilor spaniole din Lumea Nouă. La numai două săptămâni, însă prea târziu, Grenville s-a întors cu provizii și alți 15 coloniști. Aceștia au fost lăsați pe Roanoke pentru a apăra pozițiile pănă când puteau fi aduse întăriri din Anglia. Misiunea era condusă de John White, numit guvernator al noii colonii ce urma să fie înființată în golful Chesapeake. La 26 aprilie
Colonia Roanoke () [Corola-website/Science/307704_a_309033]