2,677 matches
-
organizații* cu funcționare conspirativă: disciplină severă, practica ilegalității, acte false, case și tipografii clandestine. Combătută timp de decenii de către poliția politică a țarului, Ohrana - care practică infiltrarea, deghizările și manipularea -, conspirația creează la revoluționari o psihologie paranoică, marcată de obsesia complotului, a trădării și a fidelității față de grup. în URSS*, în timpul și după războiul civil, activitatea conspirativă rămâne modalitatea de funcționare a PCUS*. Astfel, Stalin* creează în sânul secretariatului Biroului Politic o secție secretă care, funcționând în mod cvasiclandestin față de ceilalți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Lenin în sânul POSDR, între anii 1903 și 1916. Grupul conducător bolșevic manifestă, așadar, o presiune particulară pentru cultura conspirației, comună tuturor liderilor comuniști - Mao Tzedun*, Kim Ir Sen* etc. Această cultură dezvoltă în ei o paranoia crescândă asimilând complotului permanent și universal orice realitate care nu se pliază voinței de dominație totală. Conducătorii, și în special, Stalin și Mao, trăiesc într-un fel de clandestinitate, nimeni - cu excepția gărzii lor personale și a adjuncților direcți - neștiind întotdeauna unde se află
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
funcționează, potrivit Annei Kriegel, ca o contrasocietatea în care se regrupează militanți care trăiesc după tipicul contestației ura lor față de societatea existentă și separată de a o construi pe societate comunistă. în sfârșit, conspirația permite și interpretarea lumii ca un complot îndreptat împotriva sistemului comunist internațional. CONTRAREVOLUȚIE Termenul contrarevoluției trimite la realități diferite, mergând de la curente defavorabile revoluției* până la adversarii ei declarați și activi. Noțiunea apare sub Revoluția Franceză, odată cu lucrările în care filosoful irlandez Edmund Burke își exprimă încă din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
l-a lăsat pe Blok să moară de foame -, și, datorită moderației lui Lunacearski, comisar al poporului la Educație și Cultură din 1917 până în 1929, campaniile contra „formaliștilor” încă nu includ și represiuni. Execuția poetului Gumiliov, în 1921, acuzat de „complot”, rămâne un act izolat, puterea preferând să se debaraseze de creatorii „indezirabili” prin migrarea. Dar, spre sfârșitul anilor 1920, sunt numeroși scriitori care nu mai sunt publicați, iar puterea - care controlează toate mijloacele de creație (editură presă, cinema etc) - inaugurează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de amnistie eliberează din Gulag*, în câteva luni, 1.200.000 de persoane, fie 48% din numărul total al deținuților, exceptându-i însă, în continuare, pe condamnații pentru crime contrarevoluționare - pe „politici”. Pe 4 aprilie, Beria recunoaște că așa-zisul „complot al halatelor albe” vizându-i pe medicii de origine evreiască* fusese în întregime „fabricat”, dar el personal nu obține niciun avantaj din aceasta, pentru că aroganța și puterea rețelelor sale polițiste continuă să-i sperie pe ceilalți conducători; pe 26 iunie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1950 și apoi arestat, în decembrie 1952. în URSS, la capătul procesului intentat CEA, ținut cu ușile închise, treispreceze inculpați sunt condamnați la moarte și executați pe 12 august 1952. Pe 13 ianuarie 1953, Pravda face publică afacerea numită „complotul halatelor albe”: medici evrei, sunt acuzați de a fi otrăvit doi conducători sovietici: pe șcerbakov, în 1945, și pe Jdanov în 1948. Moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, pune brusc capăt unei extraordinare dezlănțuiri de șovinism. „Medicii sabotori” sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un „tratat de delimitare a frontierelor și de prietenie”, încheiat la 28 septembrie la Moscova. Protocoale secrete rectifică zonele de influență delimitate în august în sensul voit de Stalin și le obligă pe cele două părți să coopereze în represiunea comploturilor naționaliștilor polonezi. NKVD și Gestapoul lucrează împreună - antinaziști, inclusiv evrei* excomunicați ca Margarete Buber-Neumann, refugiați în URSS sunt predați Gestapoului -, în timp ce schimburile comerciale cresc în mod considerabil. Astfel, URSS anexează jumătate din Polonia - 194000 km2 și 12 milioane de locuitori
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regimurile comuniste se tem ca o prea mare integrare în ordinea internațională să nu aibă o influență nefastă asupra propriei ordini politice interne, ca influențele străine să nu le „contamineze” populațiile. De unde și campaniile de represiune, reactivarea periodică a teoriei complotului, închiderea frontierelor, controlul strict exercitat asupra fluxurilor informative, restricția schimburilor și limitările draconice impuse libertății de circulație. Dar această politică a replierii duce la izolare și la pierderea beneficiilor socializării: schimburi comerciale, acces la tehnologii, ameliorare a puterii relative, atenuare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-se de cele mai absurde crime. Toți sunt condamnați la moarte la 24 august și executați. în septembrie 1936, Nikolai Iejov este numit în fruntea NKVD care se consacră arestării resturilor opoziției „troțkiste”. La sfârșitul anului 1936, ideea unui gigantic complot antisovietic cu ramificații din ce în ce mai extinse este zi de zi accentuată în opinia publică și un climat de panică și de isterie domnește în PCUS și în țară: nimeni nu mai este la adăpost de nimic. Al doilea proces de la Moscova
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mulțumească cu prezentarea lor în fața unei troici conduse de un membru NKVD, care le anunță pedeapsa - în jumătate din cazuri, pedeapsa cu moartea, executată în aceeași zi. Cât despre Stalin, va aplica aceste metode toată viața, așa cum o arată afacerea „complotului bluzelor albe” de la începutul anului 1953: arestați și torturați, medicii evrei de la Kremlin își mărturisesc intenția de a-l asasina pe Stalin. Numai moartea dictatorului pune capăt acestei sinistre comedii care prefigura, fără îndoială, o vastă epurare împotriva evreilor*. Mecanismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu cât acești acuzați sunt mai sus plasași în partidul-stat*, cu cât demonstrația este mai probantă, cu atât indivizii, în societate și în partid, interiorizează mai mult valorile ortodoxiei* ideologice, ale cultului conducătorului, ale supunerii absolute față de ordine, ale paranoiei complotului și spionajului care transformă delațiunea într-o virtute comunistă. Obligarea ansamblului populației de a-și manifesta public aprobarea față de verdicte o face complice a minciunii, crimei și terorii. Generalizarea proceselor în lumea comunistă Aceste procese, puse la punct de-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
XIX-lea Congres al PCUS*, în octombrie 1952, publică Problemele economice ale socialismului în URSS, în care anunță suprimarea totală a comerțului, revenind la o linie ultra-stângistă și prevestind o epurare în interiorul grupului conducător*. La 13 ianuarie 1953, Pravda anunță „complotul halatelor albe”, iscând o atmosferă de pogrom. Atunci are Stalin un atac cerebral, în dimineața zilei de 1 martie. Lăsat fără asistență medicală ore îndelungate, cu complicitatea întregului Politbiuro, moare pe 5 martie 1953, fără a-și fi recăpătat cunoștința
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
s-a schimbat este influența civilizației, care face ca anumite politici dezirabile și fezabile să fie condamnabile din punct de vedere moral și, de aceea, imposibil de executat de obicei. Existența și eficacitatea restricțiilor morale devin evidente în reacțiile la comploturile de asasinare organizate de către CIA (Central Intelligence Agency) în Statele Unite. Segmentul predominant al opiniei publice americane a obiectat nu împotriva insuccesului acelor tentative, ci împotriva încălcării constrângerilor morale. Faptul că asemenea tentative au avut totuși loc indică o slăbire a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
individuali, identificați după faptele lor. Astfel, în martie 1953, când delegatul rus la Adunarea Generală, în timpul unei discuții pe marginea raportului Comitetului pentru măsuri colective, a declarat că rezoluția „Uniți pentru menținerea păcii” și întreaga activitate a comitetului erau un complot al Statelor Unite împotriva Uniunii Sovietice, el sublinia printr-un limbaj demagogic schimbarea structurii și a scopurilor Națiunilor Unite. Iar când delegatul american a răspuns că rezoluția și activitatea comitetului nu erau îndreptate împotriva „nimănui”, ci împotriva agresiunii, el adresa un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putem spune așa, despre o strategie antirasistă de tip separatist (Taguieff, 1995, pp. 202-204) care a luat o Întorsătură proastă? Sau despre un veritabil rasism anti-albi, cu dogmele și reprezentările sale mitice, dintre care nu lipsește nici măcar clasica idee a „complotului evreiesc mondial” (Taguieff, coordonator, 1992)? Întâlnim aici una dintre multiplele zone de echivoc sau de basculare ideologică pe care le observăm În interacțiunile rasismelor și antirasismelor. În multiplele mobilizări identitare bazate pe Întoarcerea stigmatelor, se pot observa efecte contrare celor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1950-1960, represiunea nu a ocupat locul central, care i-a fost atribuit după 1989, în rețeta politică a regimului. Din 1950 până în 1967, potrivit unui raport al Consiliului Securității de Stat (Securitatea)21, 73636 de oameni au fost condamnați pentru "complot împotriva ordinii sociale" sau pentru crime aparente, alți 25740 au fost închiși, iar 60000 fixați la domiciliu. Așadar, în jur de 160 000 români au suferit rigorile penale ale regimului în timpul celor mai duri douăzeci și șapte de ani. Luând
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
regim pe care de fapt l-ar fi detestat profund, chiar și atunci când păreau să consimtă regimului și să-l aclame. Românii nu ar fi fost deci niciodată atinși în mod real de comunism, ci ar fi fost victimile unui complot internațional (la Ialta, aliații occidentali au cedat România lui Stalin, în anii '50, agenții sovietici de origine evreiască au organizat represiunea etc). Cu excepția lui Ceaușescu și a câtorva membri din vârful ierarhiei partidului, niciun român nu pare să se simtă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
școli nu exista. Limba moldovenească nu era prea atractivă măcar ca idee. Prins în evenimentele organizate de cercurile revoluționare, Vania Răutu este acaparat cu totul de ideea că finalitatea mișcării este libertatea omenirii întregi. După arestarea lui, în urma înscenării unui complot, ajunge în închisoare, unde se trezește singur și, în această singurătate, punctele sale de sprijin le găsește mereu la Năpădeni și în împrejurimile satului său natal. Moartea unuia dintre camarazi, după ce apucase să strige „Trăiască revoluția socială! Jos Țarismul!“ (3
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
te prelingi...", Mircea Ivănescu a fost mereu, indubitabil, conștient de valoarea operei sale, cu tot refuzul instinctiv de a se integra în "spiritul" alterat, ambiguuu și mâlos al timpului său. Devenit cetățean de onoare al orașului Sibiu, probabil printr-un complot bizar al împrejurărilor și nu datorită prezenței sale active în viața cetății, Ivănescu trăiește un moment de irealitate comică: primarul îl prezintă, înainte de a-i decerna titlul - "și săracul a-nceput să-nșire: versuri, poeme, alte versuri, alte poeme, alte
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și păgubitor, de aceea se impune o despărțire globală și radicală de el. Cu demolatorii lui Eminescu se războiește Theodor Codreanu, acum, într-o carte întreagă. O dublă sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri complotul împotriva sa a fost fără răgaz, din timpul vieții, în posteritatea imediată, în anii totalitarismului comunist, în vremea "revizionismului" postdecembrist. Ca orice mare personalitate, Eminescu a stârnit idiosincrasii uneori violente, mergând până la vituperări de-a dreptul absurde; căci ele, personalitățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
teren excelent pentru "campaniile" criticilor, scotocind prin magazia cu locuri comune. Pricină pentru care Al. Dobrescu, am văzut, s-a ocupat de detractori, cercetând textele și contextele. El nu se împacă, nicidecum, cu dictatura mitului, cu bigotismul; dincolo de cabalele politice, comploturile iudaice, fronda juvenilă și puerilă vrea să afle în ce măsură adversitatea, iscată și de resorturi psihologice, iritată poate de frustrante "ziduri de iubire" cade în gesturi blasfemiatoare, devenind hulă logoreică. Nu cumva se întreabă fals-inocent criticul ieșean și denigratorii au lansat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șeful serviciului de informații și presă al U.R.S.S. în România, referitor la înlocuirea lui Nicolae Titulescu. Acesta a lăudat activitatea ministrului - „prin politica sa cinstită, dar poate prea independentă, a devenit incomod” - și a pus înlăturarea sa pe seama unui „complot conspirativ”, în care „un rol preponderent” l-a avut Dinu Cesianu, reprezentantul României la Paris. Totodată, demiterea ministrului nu a îmbunătățit imaginea și situația țării - „politica flotantă, politica de oscilațiuni subite, nu inspiră încredere nimănui” - nici măcar în tabăra adversarilor lui
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în pofida unor informații care atestau o asemenea posibilitate. Se pare că Eugen Cristescu a dat dispozițiile necesare protecției lui I. G. Duca, însă organele subalterne, mai ales cele locale, neprofesioniste și lipsite de vigilență, nu și-au făcut datoria. 2. Complotul împotriva regelui condus de Victor Precup, care a fost identificat și instrumentat împreună cu Serviciul Secret, însă Mihail Moruzov a fost cel care a decis arestarea celor implicați și mediatizarea cazului, care a devenit astfel un succes al instituției pe care
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
asupra stării de spirit a muncitorilor și a împiedica orice mișcări subversive. Controlul trebuia să supravegheze minoritarii, să identifice pe cei cu situații neclare (dezertori, urmăriți, posesori de acte false etc.) sau cu idei subversive, în mod special atentate sau comploturi. Inspecțiile trebuiau conduse de comandantul legiunii de jandarmi, locțiitorul acestuia sau șeful secției de jandarmi pe raza căruia se aflau stabilimentele industriale. În noua organigramă, Statul Major al I.G.J. avea în componență primii germeni ai unei structuri informative, prin Secția
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
director-general al Serviciului, în perioada martie-aprilie 1945. C.2. Rezultate obținute în activitate Unul din cazurile cele mai importante în desăvârșirea capacităților Serviciului Secret și a încrederii factorilor de decizie, în primul rând a Palatului Regal, a fost cel al complotului inițiat de Victor Precup în 1934. Deși cazul a fost lucrat în colaborare cu Direcția Poliției de Siguranță, la momentul oportun Mihail Moruzov a acționat în așa fel încât meritele să-i revină personal și Serviciului. O altă acțiune de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]