13,648 matches
-
avusese grijă să îndepărteze pe soț prin chemarea telefonică. Pledoaria avocatului ținu patru ore, replica procurorului cam tot atâta. După o deliberare de 40 de minute, tribunalul pronunță sentința de achitare, din lipsă de dovezi. La ieșire, din tribunal, fostul condamnat la moarte nu putea să mai spună nimic. „Nu știu nimic. Știu că sunt nevinovat și niciodată nu m-am îndoit că Dumnezeu va ști să-mi facă dreptate” a declarat el mulțimii, care îl aclama frenetic. Wallance e în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
poate fi premeditată, ci, în cel mai bun caz, dorită. În jurnalism, celebritatea țâșnește în mod neașteptat, fără să țină cont neapărat de experiență. De pildă, se cunoaște cazul unor studenți americani care, prin ancheta lor, au salvat viața unui condamnat la moarte, victima unei grave erori judiciare. Caz rarisim și greu de reeditat. Tânărul nu are nevoie neapărat de sfaturi, ci de ajutor. Depășind ezitările începutului, tânărul trebuie să trăiască singur, pe picioarele lui - să caute subiecte, să scrie, să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Eumenide sau satire politice”, jurnal satiric în versuri, iar în 1869 IeIele, „grame și epigrame politice”. Publică, în 1867, poemul Conrad și, cu titlul schimbat, a doua ediție din jurnalul drumeției la Ierusalim și în Egipt, drame istorice: Mihai Viteazul condamnat la moarte (1867), Ștefan Vodă cel berbant (1867), apoi Alexandru Lăpușneanu (1868), Ștefan Gheorghe Vodă (1868), cugetări filosofice și politice, în Cartea poporului român (1869), Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români (1869), un memoriu istoric, Viața
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
accente care îl anunță pe Eminescu, dar și numeroase anticipări ale orizonturilor clasice din poezia lui Duiliu Zamfirescu sau Ion Pillat. Fără succes, în prolixa epopee Traianida B. s-a străduit să creeze o mitologie autohtonă; dramele istorice (Mihai Viteazul condamnat la moarte, Alexandru Lăpușneanu ș.a.) sunt și ele sortite uitării, datorită incapacității autorului, aservit imitației neinspirate din Shakespeare, de a reconstitui epoca. Manoil și Elena se numără între primele noastre romane, Doritorii nebuni, apărut fără semnătura scriitorului în foiletonul „Dâmboviței
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
înțelegerea poporului de un anonim, București, 1863; Poezii. Atât cunoscute cât și inedite, I-II, București, 1865; Călătorii în Asia Mică, București, 1866; Brises d’Orient, pref. Philarète Chasles, Paris, 1866; Florile Bosforului, București, 1866; Conrad, București, 1867; Mihai Viteazul condamnat la moarte, București, 1867; Ștefan Vodă cel berbant, dramă... urmată de poezii noi, București, 1867; Călătorii la Ierusalim în sărbătorile Paștelui și în Egipt, București, 1867; Alexandru Lăpușneanu și După bătaia de la Călugăreni, București, 1868; Ștefan Gheorghe Vodă sau Voi
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
sale (Roza Mărgărit), bătrânul care își transformă casa în tractir (Aram Agopian) sau actrița proxenetă (Mariana Pop). Oarecum diferit este romanul Femei singure (1969), unde accentele psihologice sunt mai judicios distribuite, nuanțând viața interioară a personajelor. Frământările Rodicăi (soția unui condamnat la cincisprezece ani de închisoare) și procesul maturizării fiicei acesteia, Nadia, sunt conturate uneori cu tușe fine. În contrapartidă față de eroii pozitivi (cele două „femei singure” și Radu, cumnatul Rodicăi), apar personaje fără relief: condamnatul (om lipsit de scrupule și
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
personajelor. Frământările Rodicăi (soția unui condamnat la cincisprezece ani de închisoare) și procesul maturizării fiicei acesteia, Nadia, sunt conturate uneori cu tușe fine. În contrapartidă față de eroii pozitivi (cele două „femei singure” și Radu, cumnatul Rodicăi), apar personaje fără relief: condamnatul (om lipsit de scrupule și de o senzualitate maladivă) și sora sa, Marieta, femeie frivolă și rapace. Separarea celor două grupuri, survenită în finalul cărții, este soluția etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
o „ieșire onorabilă” dintr-o situație inacceptabilă de viață. În aceste circumstanțe suicidul este acceptat și Înțeles ca o datorie morală. Asemenea cazuri ne sunt furnizate de istorie (Cato din Utica, Seneca, Petronius, Germanicusă. Refuzul stării de dependență nu trebuie condamnat. Este, În mod firesc, decizia fiecărei persoane, apelează În mod liber, conform cu normele sale morale, pentru a-și apăra demnitatea și pentru a evita umilința sau suferințele inutile, pe care le consideră absurde. A. Bayet a vorbit, În sensul acesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
facem distincție Între ideea de moarte și moartea ca act: Non mortem timemus, sed cogitationem mortis, spunea Horațiu. Moartea survine oricum. Ea poate veni și programat, fie În cazul unor boli cronice, incurabile, cu sfârșit fatal, fie În cazul celor condamnați, juridic, la moarte. În fine, moartea poate surveni neprogramat, accidental etc. Acestea sunt situațiiînchise, sau situațiile limită ale lui K. Jaspers. În toate cazurile Însă, moartea este și rămâne o chestiune de conștiință a eului personal. Fiecare persoană Își trăiește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în instituțiile totale ,,operațiile de despuiere și nivelare puse în acțiune îl amputează brutal pe cel nou-sosit de diferitele sale particularități sociologice”, iar ,,principiile de diferențiere socială ale lumii exterioare sunt abolite” (Pollak, 1990, pp. 171-172). La intrarea în închisoare, condamnații își pierd parametrii identității civile și sociale: profesia, familia etc. De aici înainte sunt niște necunoscuți unii pentru alții. Singura lor identitate socială este aceea de deținut, dar, de vreme ce această identitate o au toți, ea nu ar trebui să fie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
diferențele datorate izolării, există cele datorate proximității la fel de importante, și anume dorința de a se opune, de a se diferenția, de a fi el însuși” (Lévi-Strauss, 1997, p. 17). În închisoare, pentru că au încălcat moralitatea comun împărtășită de cetățenii liberi, condamnații își atribuie aceste identități cu ajutorul judecăților privind valorile morale pe care și unii și alții se presupune că le posedă. Prin aceste judecăți, care privesc crima pe care se presupune că au comis-o, dar și vârsta, originea geografică, etnică
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Provenind din interacțiune, aceste identități vor căpăta în acest caz valoare de identitate socială, în sensul în care Goffman definește acest termen. Deținutul devine ceea ce s-a presupus a fi făcut și ce poate să facă. Plecând de la aceste identități, condamnații trebuie să integreze, să profeseze valori morale, să urmeze reguli de conduită specifice mediului carceral. Personalul își reprezintă deținutul plecând de la o dinamică dublă: când este vorba să-l păzească și să-l țină închis, această dinamică vizează distanțarea și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
să profeseze valori morale, să urmeze reguli de conduită specifice mediului carceral. Personalul își reprezintă deținutul plecând de la o dinamică dublă: când este vorba să-l păzească și să-l țină închis, această dinamică vizează distanțarea și deci diferențierea față de condamnat; când este vorba de evaluarea transformărilor sale, este vorba de apropiere, adică despre asemănarea deținutului cu personalul și valorile sale. Deținutul este evaluat în funcție de identități și valori morale contradictorii. De fapt, el trebuie să jongleze între identitatea și valorile sale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
evaluat în funcție de identități și valori morale contradictorii. De fapt, el trebuie să jongleze între identitatea și valorile sale de altădată, când era liber, și cele prezente, din închisoare. Chiar în cadrul instituției, el este prins între identitatea și valorile sale de condamnat, pe de o parte, identitatea personală și valorile pe care trebuie să le arate în fața personalului, pe de altă parte. Condamnatul ajunge să-și reconsidere fostele valori. El trebuie să facă în așa fel încât valorile sale trecute (de exemplu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
era liber, și cele prezente, din închisoare. Chiar în cadrul instituției, el este prins între identitatea și valorile sale de condamnat, pe de o parte, identitatea personală și valorile pe care trebuie să le arate în fața personalului, pe de altă parte. Condamnatul ajunge să-și reconsidere fostele valori. El trebuie să facă în așa fel încât valorile sale trecute (de exemplu, adeziunea la pedeapsa capitală) să coincidă cu cele care îi permit să comunice cu indivizi pentru care altădată ar fi cerut
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
-și atribuie o identitate comună, să integreze valori morale colective. Pentru supraviețuirea personală, deținutul trebuie să-și construiască o identitate care să-l distingă de vecinul său. Nevoia de a ieși din închisoare, pentru a regăsi societatea din afară, obligă condamnatul să părăsească această identitate colectivă pentru a se apropia de cea recomandată de personal, să-și piardă identitatea judiciară pentru a ajunge la o identitate conformă. El trebuie să-și demonstreze o coerență și o continuitate de sine (Le Caisine
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a deținuților. ,,Gradul de asigurare al identității unei persoane depinde de un mediu stabil, apt să-i procure repere care să-i permită anticiparea realității și posibilitatea de a acționa în consecință” (Pollak, 1990, p. 267). Diferitele „du-te-vino” identitare ale condamnatului sunt efectuate într-un context instabil. Această instabilitate provine atât din mișcările continue care scutură universul carceral, cât și din faptul că deținutul ignoră data efectivă a eliberării sale. Mai întâi au loc o serie de transformări mentale, de vreme ce scurgerea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Această instabilitate provine atât din mișcările continue care scutură universul carceral, cât și din faptul că deținutul ignoră data efectivă a eliberării sale. Mai întâi au loc o serie de transformări mentale, de vreme ce scurgerea timpului de pedeapsă îl face pe condamnat să-și schimbe progresiv valorile morale, urmate de mișcări fizice cauzate de funcționarea chiar a instituției, cu plecările continue ale unora sau altora. Personalul care îi atribuie și el o identitate se deplasează în funcție de parcursul profesional, dar într-un sens
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
revelator pentru negarea istoriei personale a fiecăruia. Toți urmează acum același destin: excludere și închidere. Dacă timpul excluderii variază în funcție de pedeapsă, toți suportă însă același tratament. Dacă individualizarea pedepsei este trecută în teste, nu se efectuează decât plecând de la comportamentul condamnatului în închisoare, și nu de la actul și istoria sa. Plecând de la crima comisă, identitatea și natura victimei și de la legăturile care îi unesc cu aceasta din urmă (cunoscută sau nu, apropiată sau nu), deținuții definesc și califică un condamnat urmărind
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
comportamentul condamnatului în închisoare, și nu de la actul și istoria sa. Plecând de la crima comisă, identitatea și natura victimei și de la legăturile care îi unesc cu aceasta din urmă (cunoscută sau nu, apropiată sau nu), deținuții definesc și califică un condamnat urmărind o scală care merge de la mai moral la mai puțin moral, de la mai curat la mai murdar și, în final, de la mai uman la mai puțin uman. Parametrii utilizați pun în evidență comunitatea morală de apartenență. Obținerea de la deținuți
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
asupra vieții și realității, acceptarea trecutului, atât de necesare producerii unei schimbări identitare autentice. O reală politică socială, tinzând spre o calitate a serviciilor de reabilitare psihosocială a deținuților(telor) presupune: ● Transformarea comportamentului, instruirea generală și profesională, reintegrarea socială a condamnaților. ● Schimbarea mentalității potrivit căreia asistarea infractorilor(elor) se rezumă doar la activități de supraveghere și control. ● Dezvoltarea infrastructurii necesare. ● Personal angajat (paznicii-gardienii) - format și recrutat cu responsabilitate - care trebuie să cunoască reguli ale comunicării, să posede instrumente specifice unei comunicări
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
reintegrării sociale, precum și prevenirea transmiterii generațiilor următoare a modelelor comportamentale violente prin: - programe de terapie cognitiv-comportamentală; - programe de dezvoltare personală; - programe de terapie a infractorilor violenți; - programe de terapie experiențială; - programe de combatere a comportamentului delincvent feminin; - programe speciale pentru condamnații cu pedepse mari, în special cei cu condamnări pe viață - de exemplu, terapia existențială etc. ● Încurajarea deținuților(telor) în a sugera subiecte de discuție, iar definitivarea temelor (conferințelor etc.) să aibă în vedere și opțiunile acestora. ● Discuții între educatori și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de stupefiante, substanțe psihotrope și precursori, a terorismului și a altor infracțiuni grave, semnat la Praga la 13 noiembrie 2001, ratificat prin Legea nr. 465/2002; • Convenția dintre România și Republica Arabă Egipt privind asistența judiciară în materie penală, transferul condamnaților și extrădarea, semnată la Cairo la 28 iunie 2001, ratificată prin Legea nr. 438/2002; • Acordul de cooperare dintre Ministerul de Interne al României și Ministerul de Interne al Republicii Italiene în lupta împotriva traficului ilicit de substanțe stupefiante și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
și în închisoare este program mai lejer. Dar timpul petrecut acolo este de scurtă durată, căci dacă ești condamnat la mai mult de un an, în șase luni de zile vei muri în condiții interesante și prin procedee ambigue. Unui condamnat i s-a găsit în stomac un bici întreg, la autopsie. Fața și corpul altuia nu au putut fi recunoscute din cauza tăieturilor ce se extindeau pe întreg corpul. Nu cred că medicii au găsit un centimetru de piele nevătămată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care aduce ploaia? se auzi vocea tremurândă a celui osândit. Nu. Îmi pare rău pentru tine, rombule! Norii vin prea târziu din câte văd, zise Aneriu. De unde știa că e un Romb Argintiu? Însemnele se aflau pe partea stângă a condamnatului. Privirile celui din tocul ușii nu aveau cum să le vadă! Și atunci, inconștient, o scânteie prinse ființă în mintea mea. O idee. Un plan. Ce nemernicie! Aneriu! exclamasem eu plin de voioșie. Domnii tocmai plecau. Se pare că veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]