6,839 matches
-
un univers (bucureștean), grotesc, întunecat, sumbru, înspăimântător. Citit în afara contextului, fiecare poem al Oanei Cătălina Ninu este o mărturie despre existența traumatizată a unui tânăr de azi rătăcit în coșmarul unei lumi decerebrate, aflate la cheremul simțurilor (monstruoase). O poezie confesiune în care intensitatea trăirii (venită pe filieră Angela Marinescu) se îmbină cu suprarealismul combinatoriu specific memoriei și fanteziei mereu capricioase ale Norei Iuga. Poemele din prima secțiune a cărții, Mandala, țintesc spre zonele apocalispului interior: "ascult muzică pe întuneric i
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
regionalist (evocarea originilor familiei și reconstituirea istoriei personale, mitizarea mamei și utopizarea Banatului) devine tot mai productiv. În Melancolie, cel mai nostalgic dintre romane, rămas neterminat, scriitorul chiar tinde să fie manifest autobiografic. Ceea ce a fost cenzurat în primele cărți (confesiunea, mărturia autorului despre sine și despre creație) se răzbună, iese la suprafață în ultimele. Povestirile și romanele scurte din anii ´60 sunt mai mult un fel de ,studii" narative, cu un epic minim, cu personaje șterse, amenințate de anonimizare. Sunt
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
am mers tăcuți pe-ntunecata stradă Popov, împiedicându-ne la tot pasul, zdrelindu-ne picioarele până-n ușa bisericii. - Din acel moment a încetat, a decedat prietenia mea cu Balduin de Sm, spuse Vladimir, privind abajurul cu murdărie de muscă. Intimitatea, confesiunea au devenit cu neputință. N-am mai vorbit între patru ochi despre poezie, subiectul implică dragoste. De câte ori ne vedeam, se stabilea între noi un soi de complicitate malefică. În loc să ne apropie ne depărta. Ochiul meu, introdus prin crăpătura zidului, ochiul-martor
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
acest popor și mă înfioară resemnarea, gemetele și toate jelaniile consumate în umbră... Nu va arde uneori că o otravă concentrată toată seria umilințelor indurate și nu trosnesc în voi toate dorințele de răzbunare, acumulate în sute de ani”? Impresionantă confesiune, ce vine să confirme convingerea că Cioran s-a identificat cu suferințele indurate de-a lungul veacurilor de străbunii lui transilvani, suferințe care i-au fost transmise genetic și au alcătuit fermentul ce a statornicit viziunea lui asupra vieții, transformându
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
aducând aminte de cuvintele a doi filozofi, unul englez (J. Locke): Celui care ar vrea să aibă o deplină înțelegere a ceea ce este moral nu pot decât să-i recomand Noul Testament și unul român (S. Mehedinți): Creștinismul nu este o confesiune oarecare, ci e formulă etică cea mai deplină în toată dezvoltarea omenirii de până azi, și cea mai sigură temelie pentru progresul individual și național. SUPLICIUL Iar Iisus zicea: Părinte, iarta-le lor că nu știu ce fac. Cu biciul îi brăzdau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
către moarte, hulitul Dan Giosu. Nu-i apocaliptic?" (vol. I, pp. 207-208). Pe cît de mult înfioară declarația de iubire a lui Emil Brumaru pentru citadela culturală în care își trăiește și își scrie destinul, pe atît de impresionantă este confesiunea unui alt mare poet, Ion Stratan, despre momentele de cumpănă ale vieții sale, acele clipe unice în care o altă opțiune ar fi putut da un sens diferit existenței sale. Confesiunea lui Ion Stratan capătă semnificații cu totul noi astăzi
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
și își scrie destinul, pe atît de impresionantă este confesiunea unui alt mare poet, Ion Stratan, despre momentele de cumpănă ale vieții sale, acele clipe unice în care o altă opțiune ar fi putut da un sens diferit existenței sale. Confesiunea lui Ion Stratan capătă semnificații cu totul noi astăzi, cînd știm toți care a fost alegerea la ultima răspîntie din viața poetului: ,În anii '80 nu am putut ajunge la Ambasada Greciei, unde mi se promisese obținerea unei vize turistice
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
comportă riscuri. Fiind de acord că tipicul prea uman al poeziei actuale trebuie cel puțin temperat, nu mă pot lăsa convins de un program ca acesta, atât de intelectualist încât devine inuman. Cred, alături de Magda Cârneci, că registrul tânguitor al confesiunii psihologice e datat și că, da, una dintre datoriile de căpătâi ale poeziei e aceea de a se racorda la un plan pe cât se poate vizionar. Nu știu însă dacă, renunțând la estetic (așa cum se preconizează într-un rând) poezia
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
și cenzura din TVR. Oare ce mai așteptați? 2. Modificarea componenței consiliului de administrație a TVR prin introducerea reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române. Domnule Stelian Tănase, "Doamne ajută!". Dar să ajute la ce anume? Vă propun să aducem și reprezentanții celorlalte confesiuni, reprezentanții armatei române și încă o garnitură de reprezentanți ai serviciilor speciale... În situația abordării cu responsabilitate a situației TVR, ar trebui să luați în calcul: A. ELIMINAREA TOTALĂ A PUBLICITĂȚII DIN PROGRAMELE T.V.R. - existența taxei universale (despre care am
Valentin Jucan ( CNA) îi cere demisia lui Stelian Tănase by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/39886_a_41211]
-
a o găsi; aici imaginea femeii începe să prindă contur, cititorului fiindu-i dezvăluite, odată ce ancheta curge, noi informații, „singurele ce pot fi mărturia trecerii cuiva pe acest pămînt”. Avansînd spre centrul intrigii, cea de-a treia secvență este însăși confesiunea lui Jacqueline, continuînd și completînd poveștile anterioare cu episoade din adolescență. Cea mai detaliată și mai intensă rememorare, însă, îi aparține lui Roland, tînărul de care femeia s-a apropiat după ce și-a părăsit soțul. Avînd două intervenții succesive, Roland
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
Nichita Danilov, Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Ioan Groșan, Radu Mareș, Marta Petreu, D.R. Popescu, Doina Ruști, Dan Stanca, un cristian, Alexandru Vlad și Varujan Vosganian. Textele romancierilor - în care ei își deconspiră, în diverse grade, intimitatea scrisului, mergând de la confesiune la „didactica romanului”, vorba lui Alexandru Vlad - au fost publicate, tot anul trecut, într-un volum apărut la Cartea Românească, cu titlul Cum se scrie un roman?. Departe de a fi un volum teoretic sau măcar didactic, cartea se citește
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
și languid în acest tip de sensibilitate. Un caracter mai închegat au poemele beatnice, Copiii din Hamelin, Împreună 1000 W sau Scrisoare din Bakirköy și alte cîteva, unde tonul grav, evocator se deschide, stimulat de isprăvi cu prieteni poeți, către confesiuni dezabuzate despre poezie sau contemplări solemne ale istoriei contemporane. Ele dezvăluie un principiu generativ - orgoliul seducției poetice prin manipularea epatantă a unor rețete: „Oricît de sus l-ar ridica, n-au cum să-l ridice/îndeajuns de sus pentru tine
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
regulă pentru cei mai buni? Tot în Luceafărul de dimineață (nr. 11, noiembrie), Cronicarul a remarcat și interviul inedit, datând din anul 2000, pe care Ștefan Ion Ghilimescu i l-a luat cărturarului Alexandru George. Este emoționant să-i citim confesiunile acum, când Alexandru George nu se mai află printre noi. S-a întâmplat și cu acest important scriitor român ceea ce s-a întâmplat cu atâția alți creatori de talia sa: în timpul vieții nu a fost judecat totdeauna cu o dreaptă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
privire mucalită asupra mișcărilor de pe tabla de șah, viciile fiind atunci „formă mascată a virtuților”, sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante, reflexive, oscilând între locuri comune și stereotipii, pe de-o parte, cu băltiri abulice și abandonuri, și, pe de altă parte, concomitent și nu de puține ori contradictoriu, încercări ritmate de a descoperi o nuanță personală, un rost personalizat
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
celui de-al doilea strat. În care imaginația culturală a autorului (populată de hobbiți, de hopliți, de satyri, de mirmidoni, de scrisul lui Emil Botta și al lui Dimitrie Stelaru) intră în stand by pentru a face loc unor iluzorii confesiuni. În realitate, oroarea lui Bogdan-Alexandru Stănescu față de genul acesta (adică față de exploatarea lui interesată în poezie) e transparentă. Miercurea cenușii vine ca o declarație explicită. Cât privește sentimentalismul frust, aceeași poveste. Un Poem amânat, altminteri emoționant, explorând o dată în plus
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
a desfășurat prima reuniune din ciclul „Serile literaturii străine pe Calea Victoriei”, moderată tot de Dan Mircea Cipariu. Unul dintre cei mai importanți editori de astăzi, Denisa Comănescu, a prezentat câteva dintre aparițiile editurii pe care o conduce și, într-o confesiune plină de substanță, a vorbit despre tainele profesiilor de traducător și de editor de carte străină. Apoi, Alexandru Al. Șahighian a citit din volumul în pregătire Ținuturile joase de Herta Müller, scriitoarea căreia i s-a consacrat această reuniune. Dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4157_a_5482]
-
Bisericii sunt de fapt pseudoapărători, scrie ronduldesibiu.ro. Din momentul în care Biserica nu are nici un reprezentant în mod direct între parlamentari. Dacă în noua Constituție s-ar recunoaște sau s-ar oferi câteva posturi de senator de drept, fiecare confesiune să aibă un senator de drept...Dacă noi am intra în politică sau în alegeri vă dați seama ce am face? Câți senatori și deputați am putea să punem, dar nu asta ne interesează pentru că ne-am îndepărta de misiunea
Biserica vrea să aibă senatori de drept. Vezi de ce by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38560_a_39885]
-
ziua aparține în întregime realității, cu toate ale ei, oricât de nesemnificative. Astfel încât corespondența lui Rebreanu e scrisă, aș spune, întotdeauna la lumina zilei și - mai important - în registrul acesteia. E și principala cauză a absenței pasajelor autoreflexive și a confesiunilor, a digresiunilor, a fanteziilor proiective, ba chiar a meditației tihnite pe marginea propriului scris. Din unghiul reflecției asupra operei sale, Rebreanu e, dintre prozatorii noștri interbelici, cel mai zgârcit. Probabil că profesia de „realist”, practicată cu rare și nesemnificative sincope
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
Răscoala sunt cu totul exterioare, când nu de tot inconsistente. Nu știu dacă de vină e lipsa de interes a actriței (care, după cum reiese din scrisori, înțelege că Rebreanu e „Cezarul literaturii române”) sau puținul imbold confesiv al scriitorului, însă confesiunile despre scris pot fi numărate pe degetele de la două mâini, de-a lungul a peste 500 de pagini. Printre ele, câteva care repetă pasaje cunoscute din Jurnal: „Parcă mi-au secat creierii. Adevărat că e imposibilă căldura. Orișicum însă constat
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
epurată la maximum, face apoi loc (Cînd vioarele tăcură) unor accente dramatice, care tulbură pacea inițială; iar în ultimul ciclu, format din zece sonete (Moartea visurilor), presentimentul sfîrșitului iminent pune stăpînire pe poet și pe textul său, transformînd versul în confesiune dictată de suferință. O stilistică proprie asigură însă unitatea întregului volum. La primul contact cu poezia lui Petică, frapează abundența unor formule și a unor sintagme repede transformate în locuri comune; poetul vorbește mereu de fecioare pale, fecioare blonde, rafaelice
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Moartea visurilor, I). Prin astfel de accente pre-argheziene și-a încheiat Petică prea scurtul cerc al evoluției sale poetice. Cele șase „serenade demonice" publicate ulterior, în 1903, nu aduc vreo noutate importantă. Chiar dacă n-a putut evita complet autobiografia și confesiunea lirică directă, Petică s-a specializat în tablouri inedite și stranii, complet exotice în poezia românească. Cele mai reușite piese novatoare din unicul său volum ne înfățișează neașteptate mostre de art nouveau, adevărate desene bockliniene: „în calda voluptate din serile-argintine
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
face bine, căci păstrează viu interesul pentru această carte puternică și tulburătoare scrisă de Marta Petreu. Pagini de jurnal În RAMURI nr. 12, Gabriel Dimisianu continuă să publice pagini din Jurnalul său. Cronicarul citește totdeauna cu folos și cu plăcere confesiunile criticului literar, exemplare prin echilibru, măsură și privire pătrunzătoare. Iată un exemplu: „21 martie. Prima zi «oficială» de primăvară, o primăvară care în fapt a sosit de mult. Mâine ședință de Comitet Director la Uniune, premergătoare vizitei de poimâine la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4089_a_5414]
-
a dezumfla cutare pretenție metafizică, ci pentru că pune în act însăși aplatizarea sentimentelor și a dorințelor. „Îmi place să aud despre sentimente./ Am avut și eu. Acum am degerături/ și râie. Și vorbesc singur și nici nu știu” e, probabil, confesiunea cea mai caracteristică. Excelente pagini de poezie ies, la tot pasul, în Cântece naive și sentimentale din descoperirea imposibilității de a transcende. Au mai rămas, în această lume a postsentimentelor, niște oameni „cu nevoi simple” și de scurtă durată, fără
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
ale unora aflați la început de drum: Andrei Zanca, Eugen Dorcescu, Marcel Mureșeanu, Flore Pop, Ion Maria, Valeriu Marius Ciungan, Adela Naghiu, Gheorghe Cormoș, Zina Bivol, Ion Coriolan Anițaș și, în traducere, Wislawa Szymborska și Leons Briedis. Revista găzduiește și confesiuni ale poeților (Daniel Corbu scrie despre „a supraviețui ca poet în România”), și un interviu cu poetul Christian W. Schenk, și eseuri despre poeți și poezie, avându-i autori pe Cornel Ungureanu, Constantin Cubleșan, Elvira Iliescu, și cronici la recente
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4184_a_5509]
-
de la Teatrul Maghiar din Cluj". În final, la dispariția unui om de valoarea lui Aureliu Manea, de al cărui anonimat poate suntem vinovați și noi, nu ne rămân decât câteva cărți revelatoare despre regie și teatru: „Energiile spectacolului", „Spectacole imaginare", „Confesiuni", „El, vizionarul, Aurelia Manea" și un spectacol. Trilogia Aureliu Manea, după singurele texte scrise de regizor: „Penelopa rămâne îngândurată", „Repetiția de teatru", „Zâna de la răsărit", montat de Gábor Tompa la Teatrul Național Cluj, anul trecut. Ne mai rămân, însă, și
Aureliu Manea a murit by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41909_a_43234]