6,555 matches
-
Danciu Craiovescu. Bucatele îi fuseseră luate lui Barbu de Vlad înecatul pentru „hiclenie” (Barbu murise în 1530 în lupta de la Viișoara, sprijinindu-și cumnatul). Pe marele vornic Cârstea (grec de neam), însurat cu Maria Corbeanu, Alexandru Iliașa (cel care îi confiscase „toate ocinele” pretronului Stoica din Strâmba, vistierul hoț însurat cu Dochia, fiica jupâniței Marina) l-a omorât - în 1618 -, căci participase la răscoala lui Lupu Mehedințeanu. I-a luat apoi „banii și hainele și caii și ferecăturile și tot ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
clucer Radu Băleanu) și i-a luat averea, după cum la fel îi făcuse în urmă cu câțiva ani (în 1611), marelui stolnic Bârcan din Merișani, un adversar al Mihneștilor (îl susținuse pe Mihai Cămărașul). Tot pentru „rea hiclenie” a fost confiscată și averea grecului Necula, mare vistier, care îl combătuse pe Matei Basarab, la 25 octombrie 1632, în acea „bătălie cu spectatori” de la Plumbuita. Nici partizanii lui Matei Basarab n-au dus-o mai bine. Gorgan din Criva, mare spătar și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
însurat a doua oară cu Anița, fiica lui Iordache Balș, deposedat de bunuri de Nicolae Mavrocordat pentru delapidare, pe Nechifor Beldiman - însurat cu Ana -, dușman al lui Ștefan al II-lea Tomșa, care nu l-a iertat, ucigându-l și confiscându-i averea), unele văduve și copiii lor își duceau zilele în condiții dificile. Erau nevoite să se exileze (și convoaiele acestea ale unei dorite mântuiri - ne putem imagina căruțele care i-au dus peste hotare pe urmașii lui Hrizea din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ginerele cronicarului) și apoi cu Anița, fiica lui Isar negustorul. Trăiau greu oamenii sub asemenea stăpânitori nesățioși, dar grea era și viața după ce, dintr-o pricină sau alta, capul familiei dispărea (chiar dacă uneori - foarte rar - văduvelor li se restituiau bunuri confiscate; Mihnea Turcitul a făcut asemenea acte de dreptate; la fel Miron Barnovschi: „Io[an] Miron Barnovschi Moghilă [...] Iată am dat și am miluit și am întărit Gaftonii, cneaghina lui Nebojatco logofăt, dreapta ei ocină și cumpărătura din ispisocul de cumpărătura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe atunci fiilor de boieri 349. Anul 1680 (sau 1681) i-a obligat pe Popești să emigreze la sud de Dunăre. Au plecat săraci - refuzând chiar moștenirea ce li se cuvenea, insuficientă și pentru plata datoriilor -, căci Șerban Vodă îi confiscase averea marelui vistiernic. Se vor întoarce după câțiva ani, dar în acest interval - cu mai multe reședințe, prima fiind la Istanbul - cred că trebuie să plasăm - și nu în afara grijii arătate de maică-sa, atentă, neîndoielnic, și la desăvârșirea educației
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care nu înțelegea să-i devină ginere ei, slugă domnească cu avere, un „țăran” clăcaș. în cele din urmă, conflictul (întreținut mai ales de orgoliul situării pe un palier social superior) a fost stins. Averea tuturor celor vinovați a fost confiscată și dată femeilor păgubite 404. O văduvă căreia îi fugeau ochii și pe de lături Vodă Gheorghe Duca („de moșie din țara Grecească” știa Neculce, „de la Rumelia, și viindu aice în țară de copil, au slujit la Vasilie-vodă în casă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Vințu de Jos, „notarăș - adică secretar - al soborului mare”, le publica (mulțumindu-i craiului Mihail Apafi, instituitor în Ardeal al unui timp al prosperității și excelenței și închinându-i „pârga dintâi a tipografiei”) la Sas-Sebeș (tiparnița fiind, probabil, cea confiscată de la mitropolitul Sava Brancovici la scoaterea sa silnică din scaun) în 1683, sub titlul Sicriul de aur, alcătuiesc un discurs eminamente livresc. A fost un cărturar harnic acest preot calvin (înnobilat, împreună cu fratele său Oprea, la 20 mai 1664608; de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ortodoxe. Note și comentarii, Editura Romcart, București, 1991, p. 337 393. îndreptarea legii, ed. cit., glava 259, zač. 1-2. 394. Ibidem, glava, 259, zač. 1, 2, 3. Răpitorul de călugăriță urma să fie condamnat la moarte și să i se confiște „bucatele”. „Victima” era mutată în altă mănăstire. 395. Ibidem, glava 259, zač. 12. 396. Ibidem. 397. Vezi Nicodim Milaš, Dreptul bisericesc oriental, traducere de V. Radu și D. Cornilescu, București, 1915, p. 508; Pr. dr. Gheorghe Soare, „Impedimente la căsătorie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a editat și drama Horea, scrisă de studentul Ghiță Pop (1891). Această activitate nu a fost bine văzută de autorități, care în 1896 efectuează două percheziții la sediul societății, verificând biblioteca, arhiva și procesele verbale ale ședințelor, multe materiale fiind confiscate, între care „operatele” lui Ilarie Chendi asupra nuvelelor lui Ion Russu-Șirianu și Valer Moldovan, ca și piesa lui Ghiță Pop; sediul a fost sigilat, iar arhiva retrocedată cu aspre observații de respectare strictă a statutelor. Momente de reviriment cunoaște societatea
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
de noi Înșine” și avea dreptate. Tot ceea ce intră În gândirea mea și În planul conștiinței mele Încetează de a mai aparține lumii și devine un bun personal al meu pe care eu Îl gândesc. Prin aceasta Însă eu nu confisc lumea, ci numai o interiorizez și Încerc să Îi descopăr sensurile. Aceste semnificații ale lumii, pe care eu i le atribui prin gândirea mea, Îmi sunt necesare, Întrucât conștiința mea mă obligă să răspund la Întrebările chinuitoare ale propriei mele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În condițiile În care nu vor reuși, să se Întoarcă la Orenburg, căci de aici vor beneficia de sprijinul guvernului rus. O dată sosiți aici, situația În care se aflau afacerile lor prezenta anumite dificultăți, căci, avansând diverse pretexte, guvernul le confiscase moștenirea. Cei doi moștenitori - care, În strădania lor de a intra În posesia proprietăților cuvenite, nu păreau a fi lipsiți de speranță, În pofida tuturor promisiunilor evazive primite de-a lungul anilor - considerau necesar să folosească până și ultimul strop de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
asupra trupelor, și Încă din timpul lui Ranjit Singh. Regina Îl chemă pentru a-i cere părerea. Conform sfatului dat, s-au Întocmit documente false care au fost citite În durbar și din conținutul cărora se putea deduce că englezii confiscaseră veniturile obținute de pe pământurile sikhșilor care locuiau pe malul opus al râului Sutlej, precum și faptul că aceștia au Întreprins numeroase acte de violență, pregătindu-se acum de război Împotriva sikhșilor; drept urmare, răzbunarea se impunea de la sine și era absolut necesară
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fanatismului individualist”). Câteva microeseuri despre literatura contemporană și despre personalitățile zilei, fine disociații în câmpul valorilor etice și estetice completează „lumea” acestui dialog, a cărui definiție poate fi libertatea de spirit. Ceea ce explică și dispariția fără urmă a unor scrisori, confiscate de organele de supraveghere polițienească aflate în slujba regimului comunist. SCRIERI: Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale, București, 1976; Pelerini români la Columna lui Traian, București, 1979; Conversații critice, Cluj-Napoca, 1980; Anotimpurile criticii, București, 1983; Monahul de la Rohia răspunde la 365 de
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
lui spirituală în societatea celorlalte popoare”, Horia Stamatu observă că „ocupantul urmărește, în primul rând, să demobilizeze esența spirituală a nației subjugate, sugrumându-i potențialul de creație culturală, după cum în plan material caută să o pauperizeze, exploatându-i bogățiile și confiscându-i puterea de muncă”. Devine astfel necesară realizarea în exil a unui refugiu esențial, în stare „să dezvolte pe mai departe spiritul acestei culturi”, în ciuda perspectivelor limitate care diminuează considerabil capacitatea de „a provoca emulația creatoare”. Autorul solicită „un interes
SCRISORI DIN SPANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
II-a, acționând în sudul Transilvaniei și, ulterior, în Moldova. Războiul îi zdruncină profund sănătatea. În primăvara anului 1918 se vede reformat ca inapt pentru serviciul militar. Revenit la București, este zdrobit de știrea că, în timpul ocupației, i s-au confiscat și dus la Budapesta toate materialele strânse de-a lungul vieții în vederea elaborării unei sinteze despre Mihai Eminescu. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Se stinge după patru ani de suferință. A mai colaborat cu versuri, articole de
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
în 1958 este din nou arestat, împreună cu toți membrii de seamă ai cenaclului literar pe care îl găzduia în casa lui, capul de acuzație fiind faptul că aici se citise cartea lui Emil Cioran La Tentation d’exister. I se confiscă manuscrisul unui studiu de arheologie, acuzat că hărțile anexate ar fi fost hărți de stat major privind debarcarea aeriană a trupelor SUA. În octombrie 1959 este arestat iarăși și peste o lună moare în timpul anchetei. Colecția donată rămâne închisă pentru
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
spus, nevoia de „a fi” sau de „a imita” „modelele” cărora li se face reclamă. De fapt, este vorba despre „modele dominante calitativ”, care, prin repetiție propagandistică continuă și prin prezența lor din abundență, „închid” sau mai exact spus „acoperă/confiscă” viața indivizilor, a colectivităților umane. Din acest moment „cursa procurării” este dată de dorința de „a avea”, dar și de angoasa de „a nu ajunge în posesia obiectelor” valorizate prin reclamă. Trebuie luat în discuție și un alt aspect al
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de unde se va muta în scurtă vreme, trecând prin mai multe localități. Mobilizat în 1916, face războiul ca locotenent medic. Ulterior reîncepe odiseea mutărilor din loc în loc, deseori din cauza unor sancțiuni disciplinare. Simpatizant socialist, la 1 mai 1925 i se confiscă un manifest tipărit în o mie de exemplare, este anchetat de poliție și consemnat la domiciliu. A debutat în 1914, sub pseudonimul George din Muscel, la revista „Valuri” din Iași. A editat revistele „Rândunica” (1925-1928, Alexandria), „Facla Muscelului” (1926-1927, Câmpulung
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
jurnal ce se va întinde până în 1983 și va însuma peste șase mii de pagini, în care notează zilnic observații despre sine și despre familie, despre diverse aspecte politice și culturale ale epocii. Manuscrisul, cu „însemnări dușmănoase și compromițătoare politic”, confiscat de Securitate, devine în 1984 motivul arestării, iar în 1985 al torturării și morții sale violente în arestul din Calea Rahovei, în București. După 1989 câteva reviste culturale vor publica fragmente din acest jurnal, considerat mărturia unui scriitor martir al comunismului
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
Popescu, alături de care, asigurând continuitatea orientării politice și culturale, se află prim-redactorul Ion Popescu și secretarul de redacție B. Marian. După intrarea trupelor germane în București U. își suspendă apariția. Clădirea în care se aflau redacția și tipografia este confiscată de ocupanți, care vor tipări aici ziarele aservite lor. După doi ani U. reapare sub direcția lui Stelian Popescu, dar Virgil N. Dărăscu obține sprijinul Consiliului de administrație și va conduce ziarul între decembrie 1918 și mai 1919. Stelian Popescu
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
apariție postumă, cartea Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V.Voiculescu (1964) va fi urmată de o selecție ilustrativă din versurile antume, precum și de ciclurile inedite intitulate de editori Veghe și Clepsidră. Situația manuscriselor de poezie - confiscate la arestarea scriitorului (printre care se află „caietul negru” cu lirica ultimilor ani dispusă cronologic), în parte încredințate chiar de autor lui Andrei Scrima („manuscrisul Scrima”, orânduit după afinități tematice) la plecarea acestuia în India, spre a fi trecute clandestin
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
emancipare de sub dominația țaristă, utilizând toate mijloacele posibile. În vara anului 1906 a fost incendiată tipografia ziarului Basarabia <ref id=36""> 36 Z. Ornea, Viața lui Constantin Stere, vol. I, București, 1991, p. 350.</ref>. În repetate rânduri au fost confiscate diferite numere ale gazetei. Era Îngreunată difuzarea ziarului la abonați. Presa rusă din Chișinău era asmuțită Împotriva acestei publicații românești. Se remarcau prin atacurile lor dure ziarele Basarabeț și Drug ale lui P. Crușevan. În această campanie s-a Încadrat
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
că de fiecare dată după examinarea cărților, [acesta - n.n.] declara șefului cancelariei că n-a descoperit nimic suspect” <ref id="71"> 71 Idem, dosar 8987, f. 11. 72 Ibidem, f. 19. </ref>. Au fost și cazuri când literatura românească era confiscată. Astfel se proceda În cazul cărților cu caracter anarhist, socialist, antireligios și antisocial <ref id="72"> </ref> sau cu acelea de factură naționalistă. În august 1912, după ce au fost cenzurate 23 de colete, expediate din Huși, au fost confiscate două
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
era confiscată. Astfel se proceda În cazul cărților cu caracter anarhist, socialist, antireligios și antisocial <ref id="72"> </ref> sau cu acelea de factură naționalistă. În august 1912, după ce au fost cenzurate 23 de colete, expediate din Huși, au fost confiscate două cărți care purtau titlul Ostașul. Guvernatorul Basarabiei Mihail Ghilhen aprecia că acestea, „fiind de orientare șovinistă, sunt indezirabile pentru a fi răspândite În limitele Imperiului Rus, deoarece tind a inocula În conștiința moldovenilor basarabeni, și Îndeosebi printre tineri, naționalismul
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
pe această cale a deznaționalizării ținutului <ref id="112"> 112 Idem, nr. 32, 1 decembrie 1913.</ref>. Pentru Îndrăzneala cu care erau abordate problemele stringente ale basarabenilor, gazeta a fost deseori sancționată de autorități. Numărul 48 al ziarului a fost confiscat din tipografie, iar redactorul său supus judecății pentru abateri de la articolul 72 al Statutului cenzurii <ref id="113"> 113 Idem, nr. 16, 27 aprilie 1913. </ref>. În concluzie, ținem să menționăm că prudența demonstrată de Carol I În raport cu Imperiul rus
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]