3,668 matches
-
să-și atingă scopurile. Aceasta înseamnă că, pentru realizarea propriilor scopuri, participanții la rețea trebuie să coopereze sau să negocieze între ei. Rezultă așadar că interdependența se bazează atât pe scopurile comune ale participanților la rețea, cât și pe cele conflictuale. De obicei, interdependența se referă la relații între grupuri de interese distincte, ceea ce face ca acestea să fie orientate asupra dezvoltării și controlului relațiilor de putere (Crazier și Friedberg, 1977). Relațiile de interdependență admit următoarea clasificare: asimetrice: elementul A este
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
al organizațiilor. De remarcat însă, că nu toți actorii din rețeaua de guvernare au aceleași orientări. De cele mai multe ori, problemele nu sunt nici uniforme, nici bine definite, iar punctele de vedere ale participanților la rețea, referitoare la soluția optimă sunt conflictuale. Chiar și în cazurile în care funcțiile de coordonare și reglementare sunt puse pe primul plan se impun procese de negociere. În general, se poate afirma că trebuie să existe suficiente interese convergente pentru a face posibilă obținerea unei sinergii
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Managementul și organizațiile în sectorul public nu pot fi izolate de acest context. Managementul public este guvernanța în rețelele complexe de politici într-un sector societal specific. În rețelele cu numeroși actori, care au obiective și interese diferite și adesea conflictuale și cu poziții de putere divergente, poziția dominantă nu poate fi deținută de un singur actor. O astfel de structură complexă necesită negocieri și implică o formă de guvernanță total diferită de o formă monocentrică, monorațională, sub controlul ierarhic al
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
nu pot fi împuternicite să adopte măsuri legislative cu aplicabilitate generală, ci doar decizii individuale în domenii specifice, adică „în cazul în care un singur interes public predomină și în cazul în care acestea nu trebuie să arbitreze interese publice conflictuale, sau să facă aprecieri economice complexe” (CEC, 2002, p. 11). Poziția oficială exprimată în Carta albă privind guvernanța a născut inițial o serie de dispute și controverse, până să ajungă să fie unanim împărtășită la nivelul oficialilor europeni. O caracteristică
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
sau activități. Standardele europene au un rol determinant în armonizarea condițiilor tehnice pe piețele naționale ale statelor membre ale UE, în vederea consolidării Pieței Unice, ele fiind adoptate ca standarde naționale în 31 de state europene, concomitent cu anularea standardelor naționale conflictuale, ceea ce permite înlăturarea barierelor tehnice și facilitarea liberei circulații a produselor și a serviciilor pe întreg spațiul european. Standardele europene, redactate, de regulă, în cele trei limbi de lucru oficiale (engleză, franceză și germană), sunt elaborate de cele trei organisme
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
puterea lor de credință în ea și primind de la ea chemarea curajului de a o cuceri prin și peste obstacolele și ispitele ei. Dramaturgia lumii ne înfățișează, îndeobște, pe eroii Oreste, Hamlet, Egmont care își dilată virtuțile în toiul acțiunii conflictuale și mută, prin forța lor morală, munții din loc. Dacă pier victorioși în această luptă ca preț de jertfă adus victoriei însăși îi numim eroi tragici și-i nemurim. Există o dramaturgie născută în secolul XX, care pune în joc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-a produs. Este vestea care declanșează criza. (Crizele, în piesele lui Constantin Popa, nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la ideosferă până la videosferă 29. Cele trei etape ale umanității logosfera, grafosfera și videosfera sunt descrise din perspectiva dictonului "la început a fost imaginea" 30. Indiferent de timpul istoric, se pare că omul a avut parte, întotdeauna, de o relație conflictuală 31 cu imaginea, fie că este vorba de "imaginea primară" 32, ca înstăpânire a realului care se dezvăluie pentru prima dată în fața ochilor copilului, construind un "imaginar totemic" 33 prin intermediul căruia "grupul", "familia", își definește raportul dintre natură și cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
judecată, / S-o condamne legile, / C-o omorât tinerii. Mi-o luat și pe-a mei feciori, / Mândri ca și două flori, / Ș-am să mor de doru lor."224 Prezentarea gradată a planurilor narative, analogice, pune în evidență starea conflictuală dintre om și moartea antropomorfă, anulând, în același timp, tragismul, prin biruința asupra sfârșitului vieții: " Vine moarte mânioasă, / Ascuțită ca o coasă. / Eu o rog să mă mai lase, / Ea intră fulger în casă, / Se oprește drept la pat / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
birocrații și birourile pe care le conduc sau în care activează) servește adesea scopuri proprii în dauna celor sociale sau acordă priorități diferite scopurilor în funcție de interesele proprii, aceasta cu atâtmai mult cu cât scopurile societății sunt adesea vagi, ambigue, uneori conflictuale și mai ales imposibil de măsurat. Ne referim în continuare la două categorii mari de disfuncții larg vehiculate în literatura sociologică sau cea specifică științei politice. 1. Incapacitatea birocrației de a soluționa probleme. Într-un articol al său, sociologul american
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Manoilescu argumentează necesitatea apariției unui mijloc instituțional de rezolvare adiferitelor conflicte sociale. Principalul mijloc de rezolvare a acestor conflicteconstă în creșterea influenței statului. Rolul principal al organizării corporatiste este de a reduce externalitățile acțiunii sociale a grupurilor prin desființarea sistemului conflictual al claselor sociale (Manoilescu, 1938, p. 176). Schmitter (1979, p. 13) abordează corporatismul ca fiind o relație între stat și grupurile de interese. Statul deține controlul asupra grupurilor de interese, iar acestea, recunoscute de stat, au monopolul asupra reprezentării sociale
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
este o violare a normelor morale, reprimată de societate prin măsuri judiciare. În egală măsură, ea este și o „provocare”, având prin aceasta semnificația unei „revolte eliberatoare” în cazul în care presiunea normelor morale și religioase este exagerată, creînd situații conflictuale. Din acest motiv, indecența, precum și decența în exces sunt generatoare de tensiuni și conflicte sociale. Conduitele psihosexuale „libere”, cu o anumită notă de „firesc permis”, apar, de regulă, în momentele de „criză socială”. Este cazul „crizelor anomice” produse de uzura
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Nevroza conjugalăă, Aspectele medico-legale ale sexualității, Cochetăria, Complexele psihosexuale, - sentimentul de culpabilitate, - tabuurile sexuale (vezi interdicție și sexualitateă, - complexele psihosexuale, Comportamentul sexual, - la bărbat, - la femeie, Contrasexualitatea, Cuplurile sexuale (vezi Cuplul familială, - ideale, - care cultivă iubirea, - cuplurile aventurii, - cuplul cavaleresc, - conflictuale, - tragice, - incestuoase, - restaurate, Cazuistica medico-psihologică în psihosemologie, Corelații psihosexuale, - directe, - mediate, Divorțul (vezi Separareaă, Cuplul familial, - definiție și cadru, - istoric, - caracteristici, Dorința sexuală, - bazale neuropsihologice, - condițiile, - psihanaliza, Emoțiile și excitațiile sexuale, - excitanții sexuali, - emoțiile sexuale, Erotismul la pubertate și în
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
e aici expresiea sărăciei de fantezie și mijloace, ci a tanscenderii dramei lui Caragiale, acuzată de critici precum Pompiliu Constantinescu ca fiind un abuz de clișee literare, într-un registru de ceremonial tragic prin condensarea în interior a unor nuclee conflictuale explozive. În sfârșit, a treia etapă, ultima ce o remarc, o reprezintă tipul de relație stabilit cu actorul. Acesta, perceput ca un mecanism forte al metaforei scenice, nu interpretează personaje, ci e locuit de personaje, cum regizorul e locuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a organizat atât de stringent lucrările acestei neobișnuite ședințe [...] spectacol omogen de o autenticitate robustă, impunând un joc interpretativ, laconic și substanțial. Un spectacol de idei importante și de frumusețe modernă cuceritoare. (Valentin Silvestru) [...] DA sau NU. O piesă intens conflictuală. Un conflict intens contemporan. O contemporaneitate intens conștientă. O conștientizare intens constructivă. O constructivitate intens revoluționară. [...] Pentru Alexa Visarion, regizorul care a meditat special asupra locului, rostului și puterii ședinței în viața omului societății secolului XX [...] o asemenea piesă tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Pentru iubitorii, spectatorii ce gustă cu story cu sufletul la gură,în stricul sens al termenului, Luna verde este atipic, afabulatoriu , fără dezinvoltura pe care o conține faptul de viață într-o temă extra uzuală, a unui cotidian privit mereu conflictual , întotdeauna comprehensiv cu un ochi ce râde și altul ce plange. Sentimentul de disconfort chiar de insatisfacție a celui amăgit în promisiuni, ce instalează repede, recunoști ce se întâmplă dar este mai mult un rezumat al întâmplărilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
are "aceasta este sensul menirii sale"puterea și curajul de a le exprima. Artistul se expune. Tot ce trăiește pentru sine trebuie să dea celorlalți. El este vibrația conștiinței. El nu trebuie să se trădeze. Dialogul lui cu lumea e conflictual. Artistul adevărat nu poate fi complicele întâmplărilor, ci forța umanului din ele. Și merită? Această jertfa de tot, această ardere integrală pentru a aprinde focul sacru și în ceilalți? Cunoașteți o altă variantă? Eu nu. Trebuie trăit totul. Numai încărcat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
poate să și-o piardă pe a sa proprie. Eu încep întotdeauna prima repetiție cu actorul la teatru sau pe platou cu această frază: "Voi puteți fi Dumnezeu!" Actorii iubesc regizorii care îi solicită. Relația mea cu ei este una conflictuală. E mai aspră atunci când nu suntem în stare, nici ei și nici eu, să ajungem împreună până la capătul propunerii. E o relație cu un iz erotic, ne îndrăgostim de același personaj. Oricum, consider că în film actorul e un element
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a constituit factorul revelator care m-a făcut să regîndesc economia. Grupul celor Zece m-a ajutat să concep în mod coerent o economie subordonată umanului, naturii, valori-lor socio-culturale și reglementărilor biosferei, tot atîtea "niveluri de organizare" simultan diferite, uneori conflictuale și totuși indivizibile. Întreaga mea concepție despre economie e marcată de respectarea acestor mecanisme regulatorii și de următoarele întrebări: cum funcționează viul? Cum i se asigură funcționarea corectă? Cum se poate implica economia în funcționarea acestora? Care îi sînt reglajele
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
tradiționali", pe care nu le aveam la vremea respectivă. Celebrul "micro-macro", chiar îmbogățit de "mezo", îmi apărea atunci ca o viziune foarte diminuată a nivelurilor de organizare, infinit mai complexe de fapt, și care legau o pluralitate de logici diferite, conflictuale și totuși indisociabile, ce trebuie arti-culate-armonizate fără a-l exclude pe vreunul, fără a le reduce la unul singur. Credeam amîndoi că la nivelul social, conflictul e în natura lucrurilor. Ce e îngrijorător nu e conflictul, ci absența sa, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și a neantului, alienarea, solitudinea omului modern, neputința comunicării cu semenii, cu divinitatea, imposibilitatea cunoașterii absolute, revolta solitară, confruntarea omului cu o istorie dezarticulată, „păcatul de a te fi născut“, „căile libertății“ etc. - deplasarea accentului dinspre acțiunea scenică asupra dialogului conflictual al eroilor - modificarea statutului personajelor dramatice: frecvent, eroii nu mai sunt construiți ca individualități „coerente“, ci ca arhetipuri sau având o identitate vagă; noile modele sunt personajele „pulverizate“ în „voci“ (care își certifică existența numai prin actul de limbaj) sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
narative și de conflictele care se amplifică gradat. Conflictul (lat. conflictus - ciocnire, șoc) este o structură textuală specifică operei epice sau dramatice desemnând factorii - externi sau interni - între care există o puter nică opoziție, o tensiune cu funcție de cataliză. Termenii conflictuali sunt liniile de forță ale acțiunii, manifestânduse ca dezacord între personaje sau ca dilemă interioară, „ciocnire“ între principii, idei, pasiuni. Situația conflictuală declanșează seria de evenimente, motivând acțiunea. - Conflictele exterioare sunt dominante în proza tradițională, în romanele realistobiec tive: de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
desemnând factorii - externi sau interni - între care există o puter nică opoziție, o tensiune cu funcție de cataliză. Termenii conflictuali sunt liniile de forță ale acțiunii, manifestânduse ca dezacord între personaje sau ca dilemă interioară, „ciocnire“ între principii, idei, pasiuni. Situația conflictuală declanșează seria de evenimente, motivând acțiunea. - Conflictele exterioare sunt dominante în proza tradițională, în romanele realistobiec tive: de principii și valori (conflict între generații), de interese, econo mic/material, social, politic, moral, religios, etnic, erotic, existențial etc. - Conflictele interioare - specifice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]