2,322 matches
-
171 XVII.2. Structura socială și stilul de viață specifice Ordinului Templierilor .... 171 XVII.3. Procesul Templierilor ..................................................... ...................... 172 XVII.4. Ordinul Templierilor în România ..................................................... ... 174 Capitolul XVIII. Șamanismul........................................... ........................................ 175 XVIII.1. Ce este șamanismul? ..................................................... ....................... 175 XVIII.2. Căile sociale ale consacrării șamanice ................................................. 177 XVIII.3. Ritualurile inițierii șamanice ..................................................... ........... 178 XVIII.4. Funcțiile sociale ale șamanismului ..................................................... .. 179 XVIII.5. Tipologia șamanismului ..................................................... .................. 180 XVIII.6. Neoșamanismul ..................................................... .............................. 181 Capitolul XIX. Magia ..................................................... .......................................... 185 XIX.1. Semnificațiile sociale ale magiei ..................................................... ..... 185 XIX.2. Funcțiile sociale ale
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
doar a limbilor, ci și a literaturilor teologice respective”; c) „divergențele de ordin cultural sau ecleziastic (căsătoria preoților, interzisă în apus; întrebuințarea în cult a azimei în apus și a pâinii dospite în răsărit etc.)”; d) supărarea Papei Nicolae față de consacrarea laicului Fotie la rangul de patriarh, „uitând” de cazul lui ambrozie, devenit episcop „al Milanului”. În general, cauza ar consta în consacrarea unor laici în funcții ecleziale; e) proclamarea de către Papă, în secolul al VI-lea, a „supremației Bisericii asupra
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în cult a azimei în apus și a pâinii dospite în răsărit etc.)”; d) supărarea Papei Nicolae față de consacrarea laicului Fotie la rangul de patriarh, „uitând” de cazul lui ambrozie, devenit episcop „al Milanului”. În general, cauza ar consta în consacrarea unor laici în funcții ecleziale; e) proclamarea de către Papă, în secolul al VI-lea, a „supremației Bisericii asupra puterii temporale”; f) ratificarea încoronării de către Papă a lui carol cel Mare în anul 800. Până atunci, „acest drept aparținuse dintotdeauna Împăratului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
noul botezat este condus de nași (părinții săi spirituali) spre altar, trecând prin pronaosul și naosul bisericii.” Pronaosul simbolizează „timpul istoric al bisericii, dar și timpul devenirii creștinului, de aceea se pictează în el scene din istoria Bisericii”. * Naosul semnifică consacrarea, deschiderea, Împlinirea timpului istoric în escatologie. De aceea pe bolta din naosul bisericii se pictează Mântuitorul Hristos binecuvântând lumea. În joc este întâlnirea dintre timpul istoric, social și ceea ce-l transfigurează Împlinindu-l: eonul. * Iconostasul separă naosul de altar. Este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ofrande ce constau din carne, fără oficierea ritualului de către un brahman. În orașe, la marile locuri de pelerinaj, ritualurile sunt oficiate de către brahmani. În marile temple Shiva din sudul indiei, brahmanul trebuie să fie căsătorit și să fi obținut o consacrare prin stropire de la un preot bătrân. Brahmanii nu au biserică, în sensul clasic, creștin al termenului. Toate ritualurile sunt oficiate în temple. În sine, templul este proprietatea zeului. Averile sunt gestionate de preoți și de oamenii statului. X.7. Practici
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a revelat prin boală și, mai mult, este un bolnav care s-a vindecat singur. Șamanul face cu putință recăpătarea echilibrului. De regulă, omul este un subiect ale cărui capacități întrec cu mult media comunității. XVIII.2. Căile sociale ale consacrării șamanice în opinia lui Mircea Eliade, șaman se poate ajunge „a) prin vocație spontană («chemare» sau «alegere»); b) prin transmitere ereditară a profesiei șamanice; și c) prin decizie personală sau, mai rar, prin voința clanului”. Indiferent de căi, dubla instruire
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
teribil al nașterilor, morților și reîncarnărilor determinat de karma. La veghea a doua, Gautama își recapitulează nenumăratele vieți anterioare și contemplă în câteva clipe existențele nesfârșite ale celorlalți. În timpul celei de-a treia veghi din noapte, a avut loc Revelația, Consacrarea sau Trezirea (boddhi). Acum, Gautama a înțeles că existența este suferință și că la eliberarea de suferință se ajunge prin suprimarea dorinței de viață. Cauzele suferinței i s-au înfățișat cu o limpezime cristalină și odată cu ele Gautama a intuit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Camera, mulțumită de explicările guvernului asupra urmărilor ce a dat vo tului ei de la 29 aprilie anul curent, Ia act că rezbelul între România și Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta și că Independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială. Și, comptând pe dreptatea Puterilor garante, trece la ordinea zilei.“62 350 bucureștii de altădată 61. La 7/19 mai 1877 Consiliul de Miniștri, într-o ședință prezidată de principele Carol, a discutat „chestiunea proclamării Independenței“ (Memoriile, vol
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Combătând etichetarea simbolismului drept decadentism, el aplică această noțiune oricărui epigonism. Esențială e considerată ecuația „artă = libertate = originalitate”, dar, în practică, atitudinea sa e moderată, căci recuză excesele futurismului. Idealul l-ar reprezenta mai degrabă clasicismul, prin care înțelege însă „consacrarea prin timp a deosebitelor formule succesive de artă”. Cu subtilitate, el distinge și „colaborarea vremurilor” la opera artistică, fenomen, în fond, contrar „mutației valorilor”. În primii ani de după război, polemizează atât cu B. Fundoianu și cu E. Lovinescu, partizani și
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
să fie adus și reînhumat la Chișinău, potrivit dorinței scriitorului. Debutează cu o povestire, În căutarea veșnicului adevăr (1909, în limba rusă), publicată în revista „Svetoci” din Sankt Petersburg. În scurt timp, devine cunoscut și apreciat în cercurile literare petersburgheze, consacrarea aducându-i-o nuvela Mon plaisir (1911), scriere manifest anticlericală. Anul 1913 se dovedește a fi unul fast pentru D.: el obține un succes răsunător cu romanul Novaia bursa [Noul seminar], în care continuă, cu accente de critică incisivă, rechizitoriul
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
de aceea autorii ei se consideră autori de literatură pură) - mai umană, etc. Cu toate acestea, aș răspunde eu, cu tot succesul, relativ, al generației optzeciste, nu se citește astăzi mai multă poezie decît Înaintea apariției și mai ales a consacrării ei. Va veni apoi replica tinerilor furioși din Fracturi, a undergrounzilor, care vor replica violent: poezia autentică este antisocială, nu asocială (o altă distincție esențială a lui Gleize), expresia revoltei poetului și substratul revoltei cititorului. Poezia e citită tot de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
s-a fixat și ca principalul obiect al snobismului În materie de literatură. „Generația de creație” care a produs-o a știut (că trebuie) s-o blindeze teoretic. A impus-o astfel și la nivel academic. Vom vedea dacă această consacrare va impieta, sau dimpotrivă, asupra receptării ei ulterioare. Alte literaturi se confruntă cu crize de identitate, iar pașii istoricilor literaturii se opresc la capătul covorului, cu teama că, de-aici Înainte, niciodată nimeni nu va mai Întinde vreun altul. Așa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În preajma celui de-al doilea război mondial și În anii ’60. Autorul nu insistă asupra ultimelor, pentru a nu-și conota ideologic Întreprinderea. Neutru și din perspectivă axiologică, el nu privilegiază vedetele, acordă doar porțiuni suplimentare de text, tribut plătit consacrării populare, pe de o parte, varietății tematice a producțiilor, pe de alta. Astfel, Louis Aragon figurează În fiecare dintre primele trei părți ale volumului, ca exponent al suprarealismului, o dată, al realismului socialist, pe urmă, al “experimentărilor formaliste”, mai precis metaliterare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot, al doilea Beckett, Nathalie Sarraute, Claude Simon și Michel Butor. Literatura acestora “experimentează limita”, ei sînt, cum ar veni, nietzscheenii, protagoniștii erei bănuielii. În continuarea ei, Noul Roman figurează la capitolul “experimente formaliste” și, În legătură cu consacrarea lui rapidă, este aminitită editura Minuit, cea care i-a susținut reprezentanții (Viart numește această consacrare “efect de grup”, efect manifestat cu succes și la noi). Micul istoric al grupului Îl menționează ca mentor post mortem pe Raymond Roussel, foarte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestora “experimentează limita”, ei sînt, cum ar veni, nietzscheenii, protagoniștii erei bănuielii. În continuarea ei, Noul Roman figurează la capitolul “experimente formaliste” și, În legătură cu consacrarea lui rapidă, este aminitită editura Minuit, cea care i-a susținut reprezentanții (Viart numește această consacrare “efect de grup”, efect manifestat cu succes și la noi). Micul istoric al grupului Îl menționează ca mentor post mortem pe Raymond Roussel, foarte apreciat de suprarealiști ca și de post-avangardiștii de astăzi. Literatura lui, “à contraintes”, un creative writing
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și se pare că Houellebecq rămîne să mai scrie pentru a dovedi că are ceva de spus În literatură. Marele său succes din 1998 poate prefața o discuție despre valoarea succesului literar, de diagnostic În primul rînd, dar și despre consacrarea unui scriitor nu prin mijloace neapărat estetice. Dincolo Însă de orice judecată de valoare, Particulele elementare, o carte cu rezonanțe și În mediile noastre francofone, la scurtă vreme după apariție, reprezintă o excelentă promovare - și provocare -a lecturii de literatură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu mai ajunge pentru a o defini. Literatura nu mai este, ea există numai În lume (poate că Heidegger nu e atît de depășit precum pare). Or, În modernitate, literatura a Încercat să devină o autarhie ontologică, să se de-mondanizeze. Consacrarea acestei ontologii literare a fost făcută de preeminența criteriului estetic. Plăcerea lecturii a devenit plăcerea textului și discrsul literaturii s-a constituit și instituit ca o metanarațiune pe care Lyotard n-avea nici un motiv s-o denunțe, pentru că era vorba
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă pentru a accepta chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În planul tematicii. Am tot vorbit despre eul reflectat, despre Descartes și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din ultimii zece ani: poate pentru că, spre deosebire de literatură, arta contemporană nu respinge teoria, manifestul, paratextul, experimentul; și pentru că, vorba lui William Marx, lumea a spus adio literaturii. Dacă mulți romancieri francezi de astăzi sînt de acord cu privire la vacuitatea practicilor de consacrare artistică În absența oricăror criterii estetice stabile, ceea ce-i diferențiază sînt concluziile sugerate : dezumanizarea artei, la Houellebecq, transformarea instituției artistice Într-una comercială, la Echenoz. Pentru Martin Page, cel din Libelula, există o artiști funciari, al căror mediu de creație
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moderne și practicând o critică teatrală profesionistă, responsabilă: prezintă autori, explică opere, comentează toate aspectele importante ale unui spectacol. Debutul propriu-zis în teatru are loc în 1909, când i se joacă la Teatrul Național din București drama Noaptea Învierii, iar consacrarea ca autor dramatic vine în 1913, când, pe aceeași scenă, este reprezentată comedia Păianjenul, cu un mare și îndelungat succes. Până în 1944 a fost una dintre cele mai jucate piese românești atât în București, cât și în cele mai importante
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
unei abordări sistematice și rezumative, prin care autorul încearcă să pună ordine în accepțiunile atât de vagi ale conceptelor de formă și fond, pentru a degaja, în final, un model teoretic explicativ al procesului de modernizare a României. 3. Geneza, consacrarea și reinterpretările teoriei. Cu un interes deosebit am citit primul capitol, în care autorul reconstituie geneza teoriei în mediul românesc. Este un capitol dens ca informație istorică, instructiv și admirabil prin lectura nouă pe care autorul o face, ca nimeni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
a face posibilă o literatură înainte ca ea să fie echipată cu instituțiile necesare funcționării ei. "Geniul de dinainte de geniu" e situația paradigmatică. Nu ai nevoie de o politică a genialității dacă deții "genii": strategia genialității nu e retrospectivă, de consacrare a ceea ce s-a făcut, ci prospectivă, de identificare a capacităților de creație. Ceea ce am încercat a fost să mă poziționez în așa fel încât să pot face vizibile tocmai valorile arhaice, greu accesibile astăzi, ale culturii genialității: dimensiunea sa
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
are destule cuvinte. Ca să vorbească despre fantezie folosește vocabularul stărilor halucinatorii ("Acel năluc al minții, pătimind de un ce, țese idei și păreri"); ca să prezinte entuziasmul poetic dispune de fizica populară a lichidelor ("duhul fierbe ca o smoală"); ca să evoce consacrarea supremă a lui Homer are atributele verticalității ("Toți cei ce înțeleg pre acest poet să spăimântează de înălțimea condeiului său"). Toate lucrurile foarte speciale ale literaturii se lasă spuse fără cuvinte-șperaclu. Genialitatea îi devine necesară abia când descoperă că literatura
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să crească, nu doar să se mențină. Și asta dacă vizăm strict o competiție a cifrelor brute. Dar bogăția unei literaturi implică, pe lângă numărul mare de cărți și de scriitori, și panteonul figurilor ilustre sau al realizărilor excepționale, instituțiile de consacrare, resursele editoriale, inventivitatea estetică determinată de forme, retorici sau poetici. Cum pot fi ele compensate ori reproduse? Tot așa cum prestigiul literar al Franței presupune ample procese istorice și politice, fiecare componentă subtilă a bogăției literare are în spate condiționări complexe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
episodic în existența unui individ, ci și un comportament colectiv, regularizat printr-un aparat ideologic gestionat de comunitate, integrat în practicile culturale ale unui anume timp. Vor exista prin urmare teoretizări sau doctrine, locuri comune sau instituții (spații destinate admirației, consacrării etc.) cu menirea de a regla suprainvestiția estetică. Din această perspectivă, se poate vorbi despre o percepție socială a practicilor angajate de obiectele literare tocmai prin excesul "estetic" pe care acestea îl reclamă. În al doilea rând, e vorba de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]