9,415 matches
-
de amintiri din Închisorile comuniste din România, apărute din 1990 Încoace și care Însumează vreo două sute de titluri) au radiografiat, În textele lor, o adevărată arhitectură a delațiunii răspândită la nivelul Întregului popor român. Iar aceasta a fost, Într-adevăr, constanta organizațională a Securității: dirijarea unui sistem piramidal al fricii și delațiunii prin care să poată fi controlați și supravegheați românii. Așa Încât, dacă „fenomenul Pitești” a eșuat la nivel fizic, el a izbutit, se poate spune, pe termen lung, la nivel
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la nivelul istoriei, conștiința istorică a fost pervertită; a funcționat la nivelul egalitarismului, egalitarismul social fiind psihoza cea mai puternică pe care o avem la ora actuală; a funcționat la nivelul dihotomiei dintre ruralitatea frumoasă și citadinismul corupt. Sunt anumite constante care dovedesc că acest popor a suferit un proces de educare. Paradoxul, după mine, este că acest proces de educare a fost mult mai eficient În afara Închisorii decât În Închisoare. Oamenii din Închisoare au suferit un proces de educare mult
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de literatură care ar putea dăuna educației socialiste a poporului nostru. ș...ț În România pot fi acceptate numai arta și literatura care stau pe poziția clasei muncitoare, care servesc poporului, socialismului, națiunii noastre (Aplauze vii). Păstrându-se ca o constantă majoră a perioadei comuniste (indiferent ce alianțe contactează pe parcurs și În componența căror ciudate precipitate ideologice o putem regăsi), ideologia jdanovistă nu mai reușește totuși să-și supună și nici să modeleze În Întregime, ca În anii ’50, cultura
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974; Cultura română în civilizația europeană modernă, București, 1978; Modele, imagini, priveliști, Cluj-Napoca, 1979; Literatura comparată și istoria mentalităților, București, 1982; Alexandria, București, 1984; Humanisme, baroque, Lumières. L’exemple roumain, București, 1984; Călătorii, imagini, constante, București, 1985; Dimensiunea umană a istoriei. Direcții în istoria mentalităților, București, 1986; État des lieux en sciences sociales (în colaborare), Paris, 1993; Histoire de la pensée et des mentalités politiques européennes, București, 1997; Political Models and National Identities in „Orthodox Europe
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
vechi conflict tinde a se reface și se tranșează într-o descărcare violentă peste ani. Concentrând epicul, mișcările de tragic menuet ce leagă ori desfac lăuntric cele două cupluri, F. privilegiază atmosfera și sugestia. Deschiderea spre formele moderne e o constantă și în poezie. Prin versurile ample și fluente cutreieră o frenezie tristă, reversul expansivității stând adesea într-o mișcare retractilă. Fără emfază, F. se confesează în poeme „simple”, poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
urmează cursurile Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași (1963-1966), devenind profesor de limba și literatura română la Costișa (1966-1971), Rădăuți (1971), Câmpulung Moldovenesc (1977-2000). Este doctor în filologie al Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1998), cu teza Constante stilistice și semnificații arhaice în „Miorița”. Editează, la Câmpulung Moldovenesc, împreună cu un grup de profesori, „Miorița”, revistă de cultură folclorică (1991-1996). Din 1990 este redactor la „Bucovina literară”. A debutat cu o poezie în ziarul „Zori noi” din Suceava (1968
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
cântecul” (Mihai Cimpoi). Vocația pentru eseu a poetului transpare în paginile din Imaginea în artă, Iarba fiarelor, Tovarășul nostru de drum, Poezia (1964), Cadran solar (1966), Eseuri (1967). Căutarea „cheilor” artei autentice și pătrunderea în „misterul” actului de creație sunt constante ale meditațiilor. Interesante sunt ideile despre importanța elementului convențional și a inefabilului în creație, despre metaforă și simbol, despre rolul fanteziei și al inspirației. Forța de atracție a eseurilor rezidă în erudiție și în intuiția artistică, în amănuntul biografic conjugat
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
în descoperirea corelației dintre idee și fenomenele lumii materiale. Sensibil la „noul alfabet stilistic” al prozei argheziene, criticul e refractar la Mihail Sadoveanu, cu motivarea că nimic din literatura lui nu ar aparține creației moderne. Vivacitatea ideatică, limpezimea, eleganța frazării, constante ale Criticelor, au făcut impresie de la primii „pași”; în posesia unui limbaj nuanțat, de remarcabilă ținută literară, L. a năzuit însă toată viața să fie beletrist. Peste cincisprezece volume și opuscule sub semnătura sa învederează o perseverență îndârjită. Inițial tentat
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Stendhal, Baudelaire, Paul Valéry, Titu Maiorescu, L.N. Tolstoi, André Gide, Robert Musil, Virginia Woolf, Franz Kafka, Mateiu I. Caragiale, Witold Gombrowicz, Cesare Pavese, Albert Camus, Radu Petrescu. Autorul nu încearcă tipologii pe tema „pactului autobiografic”, nu caută „numitorul comun” sau constante autonarative, ci, în spiritul criticii practicate, bunăoară, de Lucian Raicu, înoată cu plăcere în apele interioare ale subiecților, aleși cu grijă. Gândită și lucrată ca o adevărată teză de doctorat, Cartea eșecurilor (1990) analizează „structurile narative” ale prozei lui William
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
ar exprima o idee de națiune precisă și specifică pentru acea țară (o idee de origine mult mai recentă, cum știm cu toții), ci în sensul că în fiecare din aceste regate se dezvoltă o anumită activitate culturală caracterizată de anumite constante, influențate și de diversele orânduiri politice și sociale specifice fiecărui regat romano-barbar. Cu siguranță, cultura trebuie să se confrunte cu noua situație în care, prin violență, peste populația locală s-a suprapus o a doua populație de origine barbară. Trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
special din Atanasie și - mai ales - din Chiril, autorul încearcă să găsească temeiuri pentru doctrina potrivit căreia Cristos este în două naturi, deși nu această formulare apare în textele chiriliene invocate, ci „din două naturi”. Condamnarea nestorianismului este, bineînțeles, o constantă a tratatului, lucru firesc din perspectiva unei politici religioase menite să-i recupereze cu orice preț pe monofiziți, a căror separare de imperiu era pentru Justinian mult mai gravă decât aceea a nestorienilor. În această direcție evoluează complexa și, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
impresia că această coabitare între poezie și predică ar fi fost periculoasă pentru că vedem cum uneori poetul toarnă în versuri o predică fără o convingere intimă, însă această oscilație între necesități practice și activitate literară liberă a fost una din constantele întregii producții literare creștine, nu numai ale poeziei. Subiectul imnurilor lui Roman este liturgic: el închină imnuri principalelor sărbători ale anului creștin (Crăciun, Bobotează, Sărbătoarea Apostolilor, Judecata de Apoi, care era o sărbătoare de la începutul Postului Mare, Vinerea Sfântă, Paștele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până acum; este vorba despre o adevărată reconstrucție a universului poeziei lui Eminescu pornind de la modelul, integral asumat, cum se dovedește la tot pasul, al labirintului, spre centrul căruia se tinde ca spre o autentică sursă a esenței creatoare. Obsesia constantelor tematice, ca elemente ordonatoare și căi de acces, se regăsește în Spirala destinului (1993), unde metoda este consolidată prin apelul profitabil la interdisciplinaritate și prin extinderea ei la autori străini, convocați, alături de cei români, la o conversație spirituală. SCRIERI: Motive
GIURGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287287_a_288616]
-
utilizată în epocă, a ironiei, poetul contemplă cu nealterată gravitate o lume de hârtie. Acceptarea biografismului în programul liric poate constitui chiar un jalon al traiectoriei lui literare, diferit apreciată de exegeți: dacă Eugen Simion consideră refuzul realului drept o constantă a unei poezii exclusiv autoreferențiale, Nicolae Manolescu descoperă în Manualul autorului (1989) un intimism caligrafic și reflexiv, unele concesii făcute biograficului fiind interpretate ca un semn de oboseală a textualismului. Poezie a poeziei, deschisă deopotrivă spre lume și spre ființa
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
și sare, un „roman în versuri”, după cum precizează subtitlul, având ca model epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de procesul colectivizării, scrierea, marcată de imperativele ideologice ale perioadei, anticipează câteva dintre constantele unui portret al autorului: predilecția pentru epos, evocarea și elogierea civilizației sătești, un limbaj poetic aspru, reconstituind stadiile arhaice ale acestei civilizații, evidențiindu-i capacitatea de a construi și reconstrui în imaginar realități originare. Căile pământului (1960) evocă spațiul Bărăganului
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
personajului feminin, cu fluctuațiile ei, descrise minuțios, și reflectate în nemulțumirea și disprețul bărbatului, care le interpretează în paginile jurnalului său. Întrepătrunderea stilurilor și a tipurilor de discurs (pagini de jurnal, monologuri autobiografice, înregistrări pe bandă, versuri) va reprezenta o constantă a narațiunii la G., prezentă și în Întoarcerea bărbaților (1991). Aici acțiunea se concentrează în jurul Doamnei, a cărei imagine devine extrem de pregnantă prin modul în care este receptată de cei din jur. Este evident că scriitorul, ieșit de sub influența lui
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
la Cancun (2004) și Hong Kong (2005), sau eșecul Statelor Unite de a extinde NAFTA în întreaga Americă de Sud (2005). Chiar lipsită de o paradigmă solid întemeiată teoretic și măcinată de confruntări interne, practica politică a Occidentului dezvoltat are totuși o constantă: expansiunea spre est a lumii Europei Occidentale. Și aici am avut de a face cu etape. În lipsă de proiecte noi, Europa Occidentală a apelat la proiecte vechi, unele dintre ele aproape medievale. Reunirea lumii creștinismului occidental - catolicii și protestanții
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
antrenau grupuri relativ mari de populație. Fenomene sociale, fenomene economice și, mai ales, politici guvernamentale au contribuit la aceste dinamici pe scară largă. Politicile guvernamentale care favorizau grupuri sociale au fost numeroase, dar foarte puține dintre aceste politici au fost constante în timp, ceea ce a mărit dinamica redistribuirilor. La începutul anilor ’90, politicile guvernamentale au favorizat grupurile socio-profesionale ale muncitorilor industriali, notorie fiind favorizarea minerilor, ceferiștilor etc. în dezavantajul altor categorii de muncitori. De asemenea, au favorizat apariția, dezvoltarea și relativa
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
occidentalizare a României au avut, de fiecare dată, aceeași cauză: incapacitatea societății transformate prin reforme politice, economice și sociale de a asigura prosperitatea populației. Iar acest handicap al societăților rezultate din tranziție poate fi, la rândul său, pus pe seama unei constante politico-istorice: nici una dintre clasele politice românești care au guvernat tranzițiile nu a avut creșterea prosperității populației ca obiectiv strategic al tranziției. Indiferent cât de mult au utilizat argumentele legate de prosperitatea populației în legitimarea unor reforme care, în esență, afectau
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
comuniste, ale căror „nomenclaturi” - adică elite politico-administrative - nu dețineau în proprietate, dar dispuneau de un control la fel de absolut ca și cel al elitelor de proprietari asupra avuției naționale a societăților pe care le conduceau. Polarizarea avuției pare a fi o constantă a formelor de organizare socială, în ciuda tuturor schimbărilor politice, economice, tehnologice etc. și a tuturor revoluțiilor din istorie. În schimb, distribuția veniturilor în societate a fost masiv modificată pe măsură ce societățile își schimbau organizarea socială și, mai ales, se modificau raporturile
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
propus explicit acest lucru, întreaga clasă politică românească a acționat ca și cum principalul său obiectiv socio-economic a fost nu modernizarea economiei românești, ci îmbogățirea celor bogați și sărăcirea celor deja săraci. Acest proces de polarizare a proprietății și veniturilor este singura constantă a politicilor publice românești destinate restructurării sociale din întreaga perioadă a postcomunismului. Această tendință clară a societății românești postcomuniste este exact inversul tendinței consacrate în societatea occidentală dezvoltată. În aceeași perioadă, societățile occidentale dezvoltate au evoluat divergent, confirmând tendința semiseculară
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
societății se traduce, până la urmă, în creșterea prosperității celor mai mulți dintre cetățenii săi. Creșterea continuă a speranței de viață a românilor, scăderea mortalității infantile și creșterea consumului mediu pe gospodărie sunt, din perspectiva a aproape două secole de istorie, unele dintre constantele evoluției societății românești. Legătura dintre această tendință istorică și tranzițiile guvernate politic ce au caracterizat societatea românească pe parcursul acelorași două secole este, însă, mai complexă. Cea mai importantă legătură dintre dezvoltare și tranziție o asigură influența factorului extern, manifest în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în forme teoretice ușor modificate (Porter, 1990). Ca abordare teoretică, el rămâne legitim și criticabil în orice moment. Însă abordarea ideologică ce domină în acest moment în România are particularitatea și avantajul de a nu fi fost nevoită să rămână constantă în timp. În prezent, intelectualitatea, academică sau nu, este în plină „cruciadă” împotriva clientelismului politic și al simbiozei dintre politică și afaceri ca formă principală de manifestare a acestuia. Atitudinea de respingere a acestei relații a mers atât de departe
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
adversităților” dintre bancheri și mangerii de întreprinderi de producție. O analiză a evoluției creditului neguvernamental în România în perioada 1992-2001 permite câteva concluzii interesante. În primul rând, aceea că politica românească în domeniul creditului bancar a fost dominată de o constantă - scăderea continuă a creditului acordat sectorului de stat - și de o atitudine ambiguă legată de volumul creditului acordat sectorului privat. La începutul lui 1992, Guvernul Stolojan pare să fi luat decizia radicală de reducere drastică a creditului bancar acordat sectorului
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
PIB. Recordul absolut îl deține Japonia, al cărei sistem bancar oferea, în 2002, un credit de trei ori mai mare decât PIB. Media pentru țările dezvoltate este de 204% din PIB. În ciuda faptului că avem de a face cu o constantă a creditării bancare peste nivelul PIB în țările lumii occidentale, nu există, însă, o corelație directă și clară între nivelul creditării bancare și dezvoltare, dincolo de exprimarea diferențelor calitative referitoare la dezvoltarea sistemului bancar și la existența proiectelor de dezvoltare de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]